Vreau să vă împărtășesc modul în care Evanghelia a devenit semnificativă pentru mine. Aceasta a fost o călătorie influențată de Solomon și de căutarea lui din toată inima către plăcere și înțelepciune. Acest lucru vă va permite să aveți o perspectivă mai bună asupra articolelor de pe acest site. (Oh, și informațiile de bază… numele meu este Ragnar Oborn – suedez – și locuiesc în Canada. Sunt căsătorit și avem un fiu. Am studiat la Universitatea din Toronto, la Universitatea din New Brunswick și la Universitatea Acadia)

Neliniște într-un tânăr privilegiat

M-am născut într-o familie profesionistă din clasa de mijloc. Originar din Suedia, am emigrat în Canada când eram tânăr. Apoi am crescut în timp ce locuiam în străinătate în mai multe țări – Algeria, Germania și Camerun. În cele din urmă m-am întors în Canada pentru universitate. Ca toți ceilalți, mi-am dorit (și încă vreau) să experimentez o viață plină. Unul caracterizat prin mulțumire, un sentiment de pace și de sens și scop – împreună cu conexiuni semnificative cu ceilalți.

Trăind în aceste societăți diferite, religii și laice, și fiind un cititor pasionat, m-au expus la multe idei diferite despre „adevăr” și despre ce înseamnă o „viață plină”. Am observat că eu (și majoritatea celor din Occident) aveam bogăție, tehnologie și oportunități fără precedent de a atinge aceste obiective. Dar paradoxul era că această viață plină părea atât de evazivă.

Am observat că relațiile erau mai de unică folosință și mai temporare decât cele ale generațiilor anterioare. Termeni precum „rasa de șobolani” au fost folosiți pentru a descrie viața noastră. Mi s-a spus că dacă putem obține doar „un pic mai mult”, atunci vom ajunge. Dar cu cât mai mult? Și mai mult din ce? Bani? Cunoștințe științifice? Tehnologie? Plăcere?

Trăind pentru ce?

Ca o persoană tânără, am simțit neliniștea probabil cel mai bine descrisă ca o vagă neliniște. Tatăl meu a fost inginer consultant expatriat în Africa. Așa că am stat cu alți adolescenți occidentali bogați, privilegiați și educați. Dar viața acolo era destul de simplă, cu puține pentru a ne amuza. Astfel, eu și prietenii mei am visat să ne întoarcem în țările noastre natale și să ne bucurăm de televizor, mâncare bună, oportunități și ușurința vieții occidentale. Atunci am fi „mulțumiți”.

Dar când aș vizita Canada sau Europa, după primul pic de emoție, neliniștea revenea. Și mai rău, am observat-o și la oamenii care locuiau acolo tot timpul. Orice aveau (ceea ce era mult prin orice măsură) era întotdeauna nevoie de mai mult. M-am gândit că o voi găsi atunci când voi avea o iubită populară. Și pentru o vreme, asta părea să umple ceva în mine, dar după câteva luni, neliniștea avea să revină. M-am gândit că, când voi ieși din liceu, voi „ajunge”. Atunci a fost când aș putea obține un permis de conducere și să câștig independența – atunci căutările mele aveau să se încheie.

Acum că sunt mai în vârstă, aud oameni vorbind despre pensionare ca pe biletul către satisfacție. Asta e? Ne petrecem toată viața urmărind un lucru după altul? Ne continuăm să ne gândim că următorul lucru de după colț ne va da și apoi… viețile noastre s-au terminat? Pare atât de inutil!

Înțelepciunea lui Solomon

În acești ani, scrierile lui Solomon au avut un impact profund asupra mea. Solomon (950 î.Hr.), un rege al Israelului antic faimos pentru înțelepciunea sa, a scris mai multe cărți în Biblie. În Eclesiastul, el a descris aceeași neliniște pe care o simțeam și eu.

Omul care a avut totul…

El a scris:

2 Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. ² Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”. ³ Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor. ⁴ Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, 

⁵ mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. ⁶ Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. ⁷ Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. ⁸ Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. ⁹ Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. 

¹⁰ Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

Ecclesiast 2:1-10

Bogății, faimă, cunoștințe, proiecte, femei, plăcere, împărăție, carieră, vin… Solomon le-a avut pe toate – și mai mult decât oricine altcineva din zilele sale sau ale noastre. Inteligența unui Einstein, bogăția unui Bill Gates, viața socială/sexuală a unui Mick Jagger, împreună cu un pedigree regal precum cel al Prințului William din familia regală britanică – toate reunite într-unul singur. Cine ar putea învinge acea combinație? Ai crede că Solomon, dintre toți oamenii, ar fi fost mulțumit. Dar a concluzionat:

Dar mizerabil până la nebunie

Cuvintele Învățătorului, fiul lui David, rege în Ierusalim:

1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului. ² O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune. ³ Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare? ⁴ Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare. ⁵ Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou. ⁶ Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri. ⁷ Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo. ⁸ Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind. ⁹ Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. ¹⁰ Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. ¹¹ Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere-aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

¹² Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. ¹³ Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. ¹⁴ Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!

Ecclesiast 1:1-14

Viața… Nebunie și urmărirea vântului

¹¹ Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 

¹² Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte.

¹³ Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. 

¹⁴ Înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul, şi altul au aceeaşi soartă. 

¹⁵ Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.” ¹⁶ Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul! 

¹⁷ Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt. ¹⁸ Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. ¹⁹ Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune. ²⁰ Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. ²¹ Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău. ²² Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare? ²³ Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

Ecclesiast 2:11-23

Solomon a încercat totul „sub soare”

Cu greu fericit! Într-una din poeziile sale, Cântarea Cântărilor, el înregistrează o poveste de dragoste erotică, încinsă, pe care o avea. Acesta ar fi chiar lucrul care pare cel mai probabil să ofere satisfacție pe tot parcursul vieții. Dar, până la urmă, relația amoroasă nu i-a oferit o satisfacție susținută.

Oriunde m-am uitat, fie printre prietenii mei, fie în societate, părea că încercările lui Solomon pentru o viață plină erau ceea ce încerca toată lumea. Dar deja îmi spusese că nu o găsise pe acele cărări. Așa că am simțit că nu o voi găsi acolo și că va trebui să caut pe un drum mai puțin parcurs.

Alături de toate aceste probleme m-a deranjat și un alt aspect al vieții. L-a tulburat și pe Solomon.

¹⁹ Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt; toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deşertăciune. ²⁰ Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână. ²¹ Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos, în pământ?

Ecclesiast 3:19-21

Woody Allen împotriva lui Solomon

Moartea este definitivă și domnește absolut peste noi. După cum a spus Solomon, aceasta este soarta tuturor oamenilor, buni sau răi, religioși sau nu. Woody Allen a regizat și a lansat filmul Vei întâlni un străin înalt și întunecat. Este o privire amuzantă/seriosă asupra morții. Într-un interviu la Festivalul de Film de la Cannes, el și-a dezvăluit gândurile despre moarte cu umorul său binecunoscut.

„Relația mea cu moartea rămâne aceeași – sunt puternic împotriva ei. Tot ce pot face este să o aștept. Nu există niciun avantaj să îmbătrânești – nu devii mai inteligent, nu devii mai înțelept, nu devii mai blând, nu devii mai bun – nu se întâmplă nimic. Dar te doare spatele mai mult, ai mai multă indigestie, vederea nu este la fel de bună și ai nevoie de un aparat auditiv. Este o afacere proastă să îmbătrânești și te-aș sfătui să nu o faci dacă o poți evita.” [1]

Apoi a concluzionat cu cum ar trebui să se confrunte cu viața, având în vedere inevitabilitatea morții.

„Trebuie să ai iluzii pentru a trăi. Dacă privești viața prea sincer și prea clar, viața devine insuportabilă pentru că este o întreprindere destul de sumbră. Aceasta este perspectiva mea și a fost întotdeauna perspectiva mea asupra vieții – am o viziune foarte sumbră, pesimistă asupra ei… Simt că [viața] este o experiență sumbră, dureroasă, de coșmar, fără sens și că singurul mod în care poți fii fericit este dacă îți spui niște minciuni și te înșeli.”

Deci astea sunt singurele noastre alegeri? Ori ia calea cinstită a lui Solomon, resemnat cu deznădejdea și inutilitatea totală. Sau ia-o pe cea a lui Woody Allen și „spune-mi niște minciuni și mă înșel” ca să pot trăi sub o „amăgire” mai fericită! Nici unul nu părea foarte atractiv. Strâns legată de moarte era problema eternității. Există într-adevăr un Rai sau (mai alarmant) există într-adevăr un loc de judecată veșnică – un Iad?

În ultimul an de liceu, am avut sarcina de a aduna o sută de literatură (poezii, cântece, nuvele etc.). Majoritatea colecției mele s-au ocupat de aceste probleme. Mi-a permis să „întâlnesc” și să aud pe mulți alții care s-au luptat și cu aceleași întrebări. Și i-am întâlnit – din tot felul de epoci, medii educaționale, filozofii ale stilului de viață și genuri.

Evanghelia – gata să o luăm în considerare

Am inclus, de asemenea, câteva dintre binecunoscutele ziceri ale lui Isus înregistrate în evangheliile biblice, cum ar fi:

¹⁰ Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.

Ioan 10:10

Mi-a crezut că poate, doar poate, iată un răspuns la întrebările pe care le puneam. La urma urmei, Evanghelia (care tocmai fusese un cuvânt religios mai mult sau mai puțin lipsit de sens) la propriu a însemnat ‘Vești bune’. A fost Evanghelia o veste cu adevărat bună? Sau a fost mai mult sau mai puțin auzite? Pentru a răspunde că știam că trebuie să merg pe două drumuri.

Călătoria Evangheliei

În primul rând, trebuia să încep să dezvolt o informare înţelegere a Evangheliei. În al doilea rând, trăind în diferite culturi religioase, am întâlnit oameni și am citit autori care aveau multe obiecții față de Evanghelia biblică și aveau idei în opoziție cu aceasta. Aceștia erau oameni informați și inteligenți. Trebuia să mă gândesc critic despre Evanghelie, fără a fi doar un critic fără minte sau un credincios cu capul gol.

Există un sentiment foarte real că atunci când cineva pornește într-o astfel de călătorie nu ajunge niciodată în totalitate, dar am învățat că Evanghelia oferă răspunsuri la aceste probleme pe care le-a ridicat Solomon. Scopul său este de fapt să le abordăm – o viață plină, moarte, eternitate și preocupări practice precum dragostea în relațiile noastre de familie, vinovăția, frica și iertarea. Pretenția Evangheliei este că este o fundație pe care ne putem construi viața. Unul poate nu neapărat ca răspunsurile oferite de Evanghelie. Unul poate nu conveni cu ei sau Crede lor. Dar având în vedere că abordează aceste întrebări foarte umane, ar fi o prostie să rămânem neinformați despre ele.

De asemenea, am învățat că Evanghelia mă făcea uneori destul de inconfortabil. Într-o perioadă în care atât de multe ne seduce să luăm totul mai ușor, Evanghelia mi-a provocat fără scuze inima, mintea, sufletul și puterea că, deși oferă Viață, nu este una ușoară. Dacă vă faceți timp să luați în considerare Evanghelia, s-ar putea să găsiți același lucru. Un loc bun pentru a începe este să te uiți la o propoziție cheie care rezumă mesajul Evangheliei