Skip to content

Omul neștiut dar promis, discret dar etern

Titlurile de știri globale de astăzi vor fi uitate rapid pe măsură ce trecem la alte distracții, campionate sau evenimente politice. Punctul culminant într-o zi devine rapid uitat în următoarea. Am văzut în articolul nostru anterior că acest lucru era adevărat în timpul antic al lui Avraam. Realizările importante care au reținut atenția oamenilor care trăiau acum 4000 de ani sunt acum uitate. Dar o promisiune rostită în liniște unui individ, deși trecută cu vederea de lume pe atunci, crește și încă se desfășoară în fața ochilor noștri. Promisiunea făcută lui Avraam acum 4000 de ani s-a împlinit. Poate că Dumnezeu există și lucrează în lume.

Plângerea lui Avraam

Au trecut câțiva ani de când Dumnezeu a rostit Promisiunea consemnată în Geneza 12. În ascultare, Avraam se mutase în Canaan (Țara Făgăduinței) în ceea ce este astăzi Israel. Dar nașterea fiului promis nu s-a întâmplat. Așa că Avraam a început să se îngrijoreze.

Atunci cuvântul Domnului a venit lui Avram într-o vedenie:

„Nu te teme, Avram. Eu sunt scutul tău, răsplata ta foarte mare.”

Dar Avram a zis: „Doamne, Doamne, ce-mi poți da, de când rămân fără copii și cel care va moșteni moșia mea este Eliezer din Damaschin?” Și Avram a zis: „Nu mi-ai dat copii; așa că un slujitor din casa mea va fi moștenitorul meu”.

Geneza 15:1-3

Promisiunea lui Dumnezeu

Avraam tabăra în Țara, așteptând începerea „Marei Națiuni” pe care i-o făgăduise Dumnezeu. Dar nimic nu se întâmplase. Acum avea în jur de 85 de ani (au trecut zece ani de la mutarea sa). El s-a plâns lui Dumnezeu că nu-și ținea Promisiunea. Conversația lor a continuat:

Atunci i-a venit cuvântul Domnului: „Acest om nu va fi moștenitorul tău, ci un fiu care iese din trupul tău va fi moștenitorul tău”. L-a scos afară și i-a zis: „Uită-te la cer și numără stelele, dacă într-adevăr poți să le numeri.” Apoi i-a zis: „Așa va fi sămânța ta”.

Geneza 15:4-5


Așa că Dumnezeu și-a extins Promisiunea inițială declarând că Avraam va primi un fiu care va deveni un popor la fel de nenumărat ca stelele de pe cer.

Răspunsul lui Avraam: un efect etern

Cum ar răspunde Avraam la Promisiunea extinsă? Ceea ce urmează este o propoziție pe care Biblia însăși o tratează ca una dintre cele mai importante propoziții ale sale. Ne ajută să înțelegem Biblia și arată inima lui Dumnezeu. Propoziția sună:

Avram a crezut în DOMNUL și ia socotit neprihănire.

Geneza 15:6
Este mai ușor de înțeles dacă înlocuim pronumele cu nume, s-ar citi:

Avram a crezut în DOMNUL și Domnul ia socotit lui Avram drept dreptate.

Geneza 15:6
Este o propoziție atât de mică, simplă, dar este cu adevărat semnificativă.

De ce?

Pentru că în această mică propoziție Avraam obține „neprihănirea”. Aceasta este singura – și singura – calitate de care avem nevoie pentru a fi în fața lui Dumnezeu.

Analiza Problemei: Corupția

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, deși El ne-a creat după chipul lui Dumnezeu, s-a întâmplat ceva care ne-a corupt. Biblia spune:

DOMNUL se uită din cer spre fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care înțelege, care caută pe Dumnezeu. Toți s-au întors, s-au stricat împreună; nu este nimeni care să facă binele, nici măcar unul.

Psalmul 14:2-3

Corupția noastră a dus la faptul că nu facem ceea ce este bine – provocând goliciune și moarte. (Dacă vă îndoiți de acest lucru, citiți titlurile știrilor din lume și vedeți ce au făcut oamenii în ultimele 24 de ore.) Rezultatul este că suntem separați de un Dumnezeu drept pentru că ne lipsește neprihănirea.

Corupția noastră îl respinge pe Dumnezeu în același mod în care ne-am ține departe de trupul unui șobolan mort. Nu am vrea să ne apropiem de ea. Deci cuvintele profetului Isaia din Biblie se împlinesc.

Toți am ajuns ca unul care este necurat și toate faptele noastre drepte sunt ca niște cârpe murdare; toți ne zgâriem ca frunza și ca vântul păcatele noastre ne mătură.

Isaia 64:6

Avraam și Neprihănirea

Dar aici, în conversația dintre Avraam și Dumnezeu, îl găsim pe Dumnezeu declarând că Avraam a câștigat „neprihănirea”, genul pe care Dumnezeu îl acceptă. Acest lucru a fost adevărat chiar dacă Avraam nu a fost fără păcat. Deci, ce a „făcut” Avraam pentru a obține această neprihănire? Pur și simplu spune că Avraam „a crezut”.

Asta este?!

Încercăm să câștigăm dreptate făcând atât de multe lucruri, dar acest om, Avraam, a obținut-o pur și simplu „crezând”.

Dar ce înseamnă a crede? Și ce legătură are asta cu neprihănirea ta și a mea? O luăm în continuare.