Recent am vorbit despre fundamentul Bibliei și cum ar trebui să fim noi și voi pentru ca să fim după imaginea lui Dumnezeu. Mai mult, în Biblie – în Psalmi – sunt o colecție de cântări sacre și poeme, iar în Psalmul 14 scris de regele David pe la 1000 î.e.n., în care Dumnezeu face alegerea, spune:

Domnul Se uita de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu.

Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Psalmul 14: 2-3)

Această frază: ‘niște netrebnici’ înseamnă tot pământul, toți oamenii. Oamenii au devenit netrebnici (adică corupți) deși la început (când Dumnezeu a creat omul) imaginea era precum Dumnezeu. În acest pasaj, corupția (netrebnici) este demonstrată prin independența de Dumnezeu (mai sunt oameni care să caute pe Dumnezeu?) și faptul că nu fac ‘binele’.

 Gândind ca elf și orci

Orcii sunt creaturi hidoase în mai multe feluri dar la început, în trecut au fost elfi.

Ca să înțelegem mai bine să ne gândim la orci și Pământul de Mijloc din carte lui J. R. R. Tolkien Frăția Inelului. Orcii sunt creaturi hidoase dar, în trecut au fost elfi, dar care au fost corupți de Sauron. Elfi precum Legolas ( și ceilalți din ținutul Lothorien) sunt majestoși, armonioși și una cu natura, cu totul diferiți de orci care sunt corupți, tot asa cum omul a devenit corupt (precum omul a devenit orc…)

Elfii sunt nobili și majestoși.

Este exact ce vedem la toată lumea, universal valabil – chiar prin gramatică și morală, prin acceptarea binelui și răului. Este remarcabil că toți sunt capabili să discearnă gramatica prin chiar ”hardware” (adică din ”născare”). Noi suntem morali din principiu, știind ce este ‘bine’ și ce este ‘rău’ în comportamentul oricărui om sănătos. Ceea ce este problematic este că noi nu suntem capabili să trăim cum trebuie, nu suntem întotdeauna morali cu adevărat. Este ca un computer care este atacat de un virus și care nu merge bine. Gramatica morală este coruptă ca de un virus.

Este instructiv acum sa vedem perspectiva omului: în Biblie omul a fost făcut bun, de la început dotat cu inteligență, personalitate și moral, dar repede înțelegem că a fost de asemenea corupt, după căderea în păcatul neascultării. Omul a devenit smecher și încercă să ascundă faptul că intre morală și realitate este o legătura intrinseca , deși omul spune că face ce-i bine (moral) găsește moduri de a fenta – omul este corup de la început . Ce spune Biblia despre om este adevărat, dar atunci se pune întrebarea: de ce a făcut Dumnezeu aceasta – cu morala gramaticală și totuși corupt? Asa cum se plânge ateul Christopher Hitchens:

”… Dacă Dumnezeu a vrut cu adevărat să nu facă greșeli (cu omul) și să nu fie corupt, El , Dumnezeu ar fi trebuit să fie mai atent cu specia numita ”om”. Christopher Hitchens, Dumnezeu nu este mare: cum otrăvește religia totul . (100 pag.)

Bineînțeles că greșește fiindcă nu cunoaște cu adevărat Biblia. Dumnezeu nu a făcut de la început așa ceva, dar la un moment dat – după creația perfecta – ceva s-a întâmplat, și acel ceva este groaznic și a schimbat totul. Cursul istoriei s-a schimbat pentru că primul om – așa cum se scrie în Geneza – a făcut ce a vrut în loc să rămână cu Dumnezeu.

Omul căzut

Aceasta este adesea numită Căderea. Dumnezeu l-a creat pe Adam, primul om. A existat un acord între Dumnezeu și Adam, ca un contract de căsătorie de credincioșie, și Adam l-a încălcat. Biblia consemnează că Adam a mâncat din „Arborele cunoașterii binelui și a răului”, deși fuseseră de acord că nu va mânca din acel copac. Acordul și pomul însuși i-au dat lui Adam o alegere liberă să rămână sau nu credincios lui Dumnezeu. Adam fusese creat după chipul lui Dumnezeu și pus în prietenie cu El. Dar Adam nu a avut de ales în ceea ce privește creația sa, așa că Dumnezeu i-a permis să aleagă despre prietenia lui cu Dumnezeu.

Așa cum alegerea de a sta în picioare nu este reală dacă a ședea este imposibil, prietenia și încrederea lui Adam în Dumnezeu trebuiau să fie o alegere. Această alegere s-a centrat pe comanda de a nu mânca din acel copac. Și Adam a ales să se răzvrătească. Ceea ce Adam a început cu răzvrătirea sa a trecut fără oprire prin toate generațiile și continuă cu noi și astăzi. Ne uităm în continuare la ce înseamnă asta.