Skip to content

Amintire la nașterea lui Isaac: simetrie cu nașterea lui Isus

Nașterea lui Isaac este unul dintre cele mai așteptate și mai atrase evenimente din Biblie. Dumnezeu i-a promis lui Avraam, pe atunci în vârstă de 75 de ani, o „mare națiune” în Geneza 12. Ascultând de promisiunea lui Dumnezeu, Avraam a părăsit Mesopotamia către Canaan, Țara Făgăduită, sosind câteva luni mai târziu.

Dar înainte ca Avraam să poată avea „o națiune mare”, avea nevoie de un fiu – totuși fiul promis nu sosise. Avraam a așteptat 10 ani fără să naște vreun fiu sau moștenitor. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a liniştit cu un jurământ obligatoriu; prin încrederea în Dumnezeu, lui Avraam i s-a „creditat” dreptatea. Avraam l-a primit pe Ismael ca fiu, printr-un aranjament asemănător unui surogat, dar Dumnezeu a declarat că Ismael nu era acel fiu promis. 

Anii au trecut pe măsură ce Avraam și Sara au continuat să aștepte, cu șansele de a avea un copil cu cât îmbătrâneau mai mult. Speranța părea pierdută până când Avraam a avut o întâlnire unică la vârsta de nouăzeci și nouă de ani.

Domnul i se arată lui Avraam

18 Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. 

Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub copacul acesta. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. 

Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” 

Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi le-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.

Distant Shores Media/Sweet PublishingCC BY-SA 3.0, prin Wikimedia Commons

Promisiunea lui Dumnezeu pentru un fiu

Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort”, a răspuns el. 

10 Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui. 

11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor. 12 Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.” 

13 Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” 

15 Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”

Geneza 18:1-15

O putem învinovăți pe Sarah că a râs? A avea un copil când tatăl are 99 de ani și mama are 90 de ani este absolut imposibil. Am fi râs și noi.

Nașterea lui Isaac

Cu toate acestea, în anul următor, constatăm că:

21 Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise. Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac. Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. Avraam era în vârstă de o sută de ani la naşterea fiului său Isaac.

Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!”

Geneza 21:1-7

În cele din urmă, Avraam și Sara au avut acum fiul lor promis – Isaac. Visele lor au fost reaprinse. Chiar și așa, contul general a ridicat o întrebare importantă.

De ce așteptarea lungă pentru nașterea lui Isaac?

De ce așteaptă Dumnezeu 25 de ani (Geneza 21) pentru a aduce nașterea promisă a lui Isaac (Geneza 12)? Dacă Dumnezeu are puterea de a face ceva la un moment dat, de ce să nu-l aducă pe Isaac imediat? Nu ar arăta asta mai bine puterea Lui? Sau, a existat o prevedere specială în modul opus al lui Dumnezeu de a face lucrurile?

Din rezultatele ulterioare putem deduce mai multe motive pentru așteptare. 

În primul rând, Avraam a învățat lecții valoroase despre încrederea în Dumnezeu în timpul acestei lungi așteptări. Făcând acest lucru, el a devenit un exemplu pentru toți oamenii care doresc să se încreadă în Dumnezeu.  Cei care vor să-L cunoască pe Dumnezeu trebuie să urmeze calea lui Avraam.

În al doilea rând, în loc să diminueze puterea lui Dumnezeu, relatarea o mărește. Este remarcabil, poate, dar nu miraculos, ca un cuplu de vârstă mijlocie să aibă un copil. Evenimente puțin probabile apar în mod natural. Dacă Avraam și Sara l-ar fi avut pe Isaac devreme, am putea interpreta relatarea în acest fel. Cu toate acestea, un cuplu care naște un copil la vârsta de 100 de ani este fie o poveste inventată, fie miraculoasă. Nu există altă explicație sau cale de mijloc. Fie evenimentele de la nașterea lui Isaac nu s-au petrecut așa cum sunt înregistrate, fie a existat un miracol. Dacă este miraculos, atunci întregul proiect, cunoscut sub numele de Israel, care continuă până în ziua de azi, stă pe temelia puterii miraculoase a lui Dumnezeu și a promisiunilor Sale cu totul demne de încredere. La nașterea lui Isaac, toți evreii de-a lungul istoriei sunt întemeiați pe un miracol. Și dacă fundația este miraculoasă, atunci este și structura construită pe ea.

Nașterea miraculoasă a lui Isaac în comparație cu nașterea miraculoasă a lui Isus

Pentru a înțelege al treilea motiv al nașterii întârziate a lui Isaac, trebuie să recunoaștem un model remarcabil. Luați în considerare că Avraam a avut un singur descendent cu o naștere la fel de promisă, anticipată și miraculoasă – Isus din Nazaret. 

În secolele precedente, diferiți profeți în diferite moduri promiseseră în numele lui Dumnezeu că Mesia va veni. Apoi, Evangheliile îl prezintă pe Isus ca pe acest Mesia promis. ființa lui născut dintr-o fecioară este la fel de miraculos, dacă nu mai mult decât nașterea lui Isaac. Exact ca și în cazul relatării nașterii lui Isaac, putem doar interpreta nașterea fecioară a lui Isus fie ca poveste inventată, fie ca miraculos. Nu există altă explicație, nu există cale de mijloc. O mică reflecție aduce clar în vedere această simetrie între nașterile lui Isus și Isaac.  

Isus ca arhetip al lui Israel

Iată unul dintr-o serie de cazuri care pictează un portret general al lui Isus ca arhetip al Israelului. Ca arhetip, el reprezintă, îndeplinește și is împlinirea scopurilor lui Dumnezeu care au fost rostite pentru prima dată lui Avraam acum 4000 de ani. Pentru a fi un arhetip, nașterea lui Isus a trebuit să modeleze cea a lui Isaac, primul din națiune. Altfel afirmația lui Isus pentru a fi Israelul s-a dovedit fals încă de la început. Dar, din moment ce natura miraculoasă a ambelor nașteri se potrivește, atunci pretenția lui Isus de a fi Israel rămâne intactă și, cel puțin, o întrebare deschisă care merită investigată. 

Comparând nașterile lor din această perspectivă istorică, putem observa că nașterea lui Isaac a prevăzut-o pe cea a lui Isus care a venit mult mai târziu. Coordonarea evenimentelor cu previziune ca aceasta, care se întinde pe o perioadă imensă de timp din istoria omenirii, susține afirmația că a lui Isus este piatra de temelie a unui proiect divin. Dumnezeu ne invită pe toți să înțelegem acest proiect, astfel încât să putem fi beneficiari ai acelei promisiuni originale care i-a fost dată lui Avraam cu atâta timp în urmă.

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Geneza 12:3

Continuăm să ne uităm la Isus din acest punct de vedere examinând modul în care fuga lui de Irod imediat după naștere a reflectat fuga lui Israel de fiul lui Isaac. Ne încheiem ancheta aici.