Două noi evenimente care s-au întâmplat recent și care au adâncit și crescut problema,   dezbătută deja de mai bine de două sute de ani: este oare adevărat că Moise ar fi scris Torah sau nu ?

Ce este Torah? Cine a scris Torah?

Cele cinci cărți din Biblie (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronomul) sunt reunite împreună formând cărțile Torah (la evrei) sau Pentateuh (la creștini) iar la musulmani se numește Torat. Faptul că toate cele trei religii monoteiste sunt de acord în privința scrierilor este remarcabil, și se poate observa atât în cultură cât și în istorie și în religie. Foarte mulți învățați evreii, creștini și musulmani sunt de acord cu scrierile lor. Isus a parafrazat frecvent Torah atunci când a vorbit despre Evanghelii. Deși unii învățați au fost și sunt în conflict privind interpretarea, insa toți sunt de acord că Moise a scris cu adevărat Torah undeva între anii 1500 – 1400 î.e.n.

Moise și ipoteza documentară

La un moment dat, în secolul nouăsprezece, învățații din vest au avansat ceva cu adevărat nou și radical: Moise nu a scris Pentateuh-ul ci aceste pre-existente scrierii au fost compilare de mai mulți autori necunoscuți. Cunoscută ca Ipoteza Documentară, propune cel puțin patru autori diferiți, anume J ( Yahwistul sau Yahweh), E  („Elohistul” de la Elohim), D („Deuteronomistul” de la Deuteronom) și P („Scrierile preoților”). Aceste compilații ar fi fost începute pe vremea dinastiei Davidene (secolul al 9-lea î.e.n.) și câteva secole mai târziu, după exilul evreilor din secolul al 5-lea î.e.n.,care au finalizat scrierile Torah. Această ipoteză spune că Torah a fost scrisă numai de oameni, și provine din surse necunoscute și mai târziu compilate de oameni necunoscuți.

Germanul Wellhausen (1844 – 1918) a avansat această Ipoteză Documentară și a argumentat prin două motive. Mai întâi el crede că pe vremea aceia, în 1500 î.e.n., nu exista scrisul, pentru că erau prea primitivi și nu puteau să scrie Torah așa de vreme. (Scrierea este însă atestată cu mult înainte de 1500 î.e.n., fiind de exemplu vorba de descoperirile scrise în tabletele de la Ebla – Siria – cu mai bine de 2000 î.e.n. Este clar acum că prima obiecție a lui Wellhausen nu este adevărată.) O altă obiecție este faptul că sunt două nume pentru Dumnezeu în Torah. Primul este Elohim, care în Biblia românească este ‘Dumnezeu’  și al doilea este Yahweh care de cele mai multe ori apare scris ‘Domnul Dumnezeu’.  Spre exemplu în Geneza 1 se vorbește de ‘Dumnezeu’ (Elohim) dar în Geneza 2 se vorbește de ‘Domnul Dumnezeu’ (adică Yahweh). Dacă citim Torah, vedem că de multe ori se schimbă una cu alta și asta repetat. Wellhausen argumentează că această informație înseamnă două surse diferite de la doi autori diferiți (designate ca J și E) și mai târziu au fost corelate într-un singur document. Această teorie a trebuit să continue cu modificări, anume că au existat mai mulți autori, nu numai doi (D și P) și bineînțele și alte teorii complementare.

Savanții moderni și Moise

Anumite părți din teoria documentară sunt criticate și avocații noilor teorii sunt aproape toți de acord că Torah a fost făcută de mai mulți autori și în mai multe secole succesive, până când, în cele din urmă, pe la 500 î.e.n. s-a finalizat. ”Este sigur că Moise, pe la mijlocul mileniului 2 î.e.n., nu a scris Torah”, spun savanții moderni.

William Dever și Pentateuhul

Să vedem acum ce spune William Dever, arheolog și un expert în Biblie:

”Este universal acceptat faptul următor, cartea Deuteronomul a fost adăugată la Pentateuh (probabil inserată nu mai mult de secolul al șaptelea î.e.n.)” Dever 2003, Who were the Early Israelites and where did they come from? (Cine erau primii israeliți și de unde au venit ei ?) p. 37

Desigur, dacă primele cărți din Biblie au fost scrise mult mai târziu, atunci de fapt și alte cărți ar fi putut fi scrise mai târziu. De fapt toată linia de timp din Vechiul Testament se modifică de asemenea. Spre exemplu, iată ce zice Dever despre cartea lui Iosua, cel care a urmat imediat după Moise.

Am discutat deja caracterul general al ”istoriei Deuteronomul” (adică Deuteronomul și până la 2 Regi) în care Iosua, devine componentul critic. Observăm că majoritatea învățaților consideră compilația și prima editare ca o epopee națională cu ultimi regi ai Monarhiei Izraeliene, probabil pe la vremea lui Iosua (640 – 609 î.e.n.) Dar aceste compilații trebuie să fi fost scrise din mai multe ‘surse’ așa în cât trebuie să vedem mai în amănunt caracteristicele acestor surse, ca să putem înțelege această carte a lui Iosua (Evident că Iosua nu a scris cartea!) p. 38.

Tonul și sigurța îmi amintesc de vremea când am fost la facultate și am studiat mai în de aproape Biblia. Toți savanții ‘știu’ că autorul tradițional nu putea să scrie această carte. Este ‘clar’, gândesc ei, scrierile au fost făcute pe parcursul a mai multe secole, în vremea dinastiei Dravidiene. Dar de unde ‘știu’ ei toate aceste lucruri?

Torah, sulurile de la Mare Mortă și oameni importați și evenimentele istorice

Să vedem acum două evenimente și felul în care se reflectă în contextul situației recente. În primăvara anului 2015 Autoritățile Israelului pentru Antichități au expus pentru prima dată spre a fi privite de toată lumea. Este vorba de cea mai veche tabletă cu Cele 10 Porunci (bineînțeles o copie) – probabil cel mai important în Torah – unul din 14 expuse , considerate ”ca cele mai vechi și importante scrieri ”. Cu alte cuvinte, oamenii care lucrau la muzeu au spus că Cele 10 Porunci sunt unul din cele 14 lucruri importante din istorie în general. Clar acest lucru devine cu totul special.

Cele Zece Porunci și sulurile de la Marea Moartă – parte din Torah

Aceste suluri de la Marea Moartă sunt extrem de prețioase și Cele Zece Porunci sunt parte din cele mai vechi copii păstrate. Sulurile sunt de cel puțin 2000 de ani și sunt foarte fragile, fiind expuse la vedere o singură dată câteva săptămâni. Da, sunt vechi de 2000 de ani, dar de fapt sunt tinere în comparație cu 1500 î.e.n. (când tradițional ar fi fost creată Torah) și faptul că (conform învățaților moderne) sunt create pe la 500 î.e.n. de aceea am întâmpinat greutăți în găsirea răspunsului. Faptul că este vechi e clar și că este cea mai veche copie ne ajută să înțelegem adevărata adâncime a timpului. De aceia Poruncile sunt una din cele ’14 în top’.

Pentateuhul de la Palmira

Deuteronomul de la Palmira

Tot în anul 2015, Statul Islamic a capturat Palmira în războiul sângeros creat în Siria. Când Statul Islamic a capturat orașul se știe ce atrocități au fost, lucru extrem de trist,  UNESCO înțelege aceasta, precum și faptul că ruinele atestă de fapt civilizații după civilizații. Aceasta include civilizația Persană, Grecească și Romană, ele fiind artefacte, inclusiv o ușă veche cu o inscripție păstrată în limba ebraică și numită șema, o parte a Deuteronomul 6 : 4-9. Acest lucru dovedește influența majoră a Pentateuhului și antichitatea sa. Cu toate acestea și chiar și cu inscripția respectivă, nu știm cât de vechi este de fapt Pentateuhul original.

‘Ierusalimul’, ‘Sion’, Evreii și Torah: numai Moise ar fi putut să facă toate astea

Poate că o să gândiți că textele relevante și arheologia sunt toate prea tinere ca să fie importante, mai mult, savanții moderni sunt de acord – chiar și dacă teoriile sunt în competiție – că Moise nu a scris Torah și în consecință este o cauză pierdută. Religioșii (evrei, creștini sau musulmani) vorbesc de ‘Moise’ și ‘prin credință’, în timp ce cei care nu sunt religioși sunt mânați de diferite considerente și tratează Pentateuhul după diferite modele una mai complicata ca alta.

De fapt o soluție simplă și cât se poate de logică este clar posibilă. Și voi, prin simpla accesare a internetului, puteți să vedeți toate astea. Dacă vreți de exemplu să citiți despre Torah și cuvântul ‘Ierusalim’ și o să vedeți imediat. Așa cum am spus, cuvântul ‘Ierusalim’ prima dată când apare este în Iosua. Astfel tot Pentateuhul – de la Geneza și până la Deuteronomul, ‘Ierusalim’ nu este folosit. Ierusalim este acum și cu mii de ani înainte, centrul cultural al evreilor. Semnificația Ierusalimului pentru poporul evreu este precum Mecca la musulmani sau Catolicismul Roman. De aceea cuvântul ‘Ierusalim’ apare de 658 de ori în Vechiul Testament și de 151 de ori în Noul Testament. De 229 de ori doar în Regi și Cronici – dar nici o dată în Torah. ‘Sion’ este un sinonim și de asemenea nu apare nici măcar o dată în Torah, fiind menționat pentru prima dată în 2 Cronici. Totuși, partea a doua a Vechiul Testament se vorbește despre ‘Sion’ de 166 de ori. Să ne gândim de exemplu la Psalmii de pe vremea exilului (al 6-lea secol î.e.n.) și să vedem importanța Ierusalimului/Sion pentru poporul evreu.

Pe malurile râurilor Babilonului ședeam jos și plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.  În sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm harpele.  Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări, și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicând: “Cântați-ne câteva din cântările Sionului!” – Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! (Psalmul 137 : 1 – 6)

Ierusalimul a fost fondat pe vrea dinastiei Davidiene și foarte repede a devenit inima poporului evreu, locul în care în anul 960 î.e.n. a fost construit Templul. Și acum, în prezent, este tot Ierusalim. Cu toate acestea, oamenii de știință moderni, indiferent de ce versiune argumentează ei, susțin Documentarismul. Ar trebui să credem că editorii “Preoți”, conștient au editat, asamblat și comasat întreaga Torah, de-a lungul secolelor atunci când atașamentul față de Ierusalim a fost la înălțimea și au produs 80.000 de cuvinte pentru Torah, fără să folosind vreodată cuvintele “Ierusalim” sau “Sion”!  Acești editori au trăit în Ierusalim câtă vreme au editat textul și asta în timp ce au compilat succesiv toate cărțile (Regi, Cronici, Samuel etc.) având grijă să scrie ‘Ierusalim’ de mai mult de 600 de ori și ‘Sion’ de mai bine de 100 de ori!

Am găsit credința mea prea mică și mult prea slabă pentru a crede o asemenea lucruri cu totul fantastice. Savanții moderni, din vari motive, nu înțeleg poate această simplă și solidă evidență, chiar și dacă cu ochii lor ar trebui să vadă. Ei pretind a fi în măsură să observe și să interpreteze fapte ”de minut” și de la sine înțeles, dar ei nu văd ”elefantul în camera”. Pentateuhul nu pomenește absolut de loc nici ‘Ierusalim’ și ‘Sion’, așa că trebuia să fi fost terminat înainte de nașterea dinastiei Davidiene, în anul 1000 î.e.n. Un pseudo-Moise ar fi editat (de fapt o echipă) și nu putea să nu pomenească de ‘Ierusalim’ și ‘Sion’ atunci când au editat Torah, mai ales când Ierusalimul era cheia esențială.

Făcând abstracție de faptul ca  ‘Ierusalim’ sau ‘Sion’ apar în Torah, nu înseamnă că Moise a scris Torah cu adevărat, este totuși clar că scrierile au fost făcute înainte ca poporul evreu să întemeieze Ierusalimul (pe la 1000 î.e.n.) și prin aceasta se elimină dintr-un șut toate teoriile care susțin că compilația a fost făcută pe la anul 500 î.e.n. Singura opțiune rămasă în picioare, când praful se așează, competiția privind teoriile inteligente, dar singurul lucru care rămâne valabil este faptul că Moise a știut ce a scris.