Crăciunul, din punct de vedere tradițional, este sărbătoarea nașterii Pruncului Isus. Evangheliile vorbesc despre nașterea unui copil dintr-o tânăra fecioara, despre îngeri care au apărut înaintea unor ciobani și oameni înțelepți care au venit de departe ca să vadă și sa se închine copilului Isus, așezat într-o iesle, toată aceasta poveste ne era povestita cu mult drag de stră—străbunicii noștri. După mai multe generații, s-a adăugat întreaga  scenă a ieslei, cu copacul de Crăciun, lumini, muzică și acum întreaga drama a Crăciunului devine ceea ce se cunoaște în zilele noastre.

Din păcate astăzi, datorită faptului că totul este din ce în ce mai secularizat și modernizat, Crăciunul a devenit doar o poveste ( Lasă mă, chiar așa? O virgină care a născut? Nu cred! Poate fi asa ceva adevărat ? ). Hai, sa o luăm acum din punct de vedere cultural, unde totul se rezumă la istoria lui Moș Crăciun cu baieți și fete care dacă au fost cuminți, nu au făcut rele , și ca ei vor fi  aceia care vor primi daruri. Devine deci o istorie minunată pentru copii, iar pe măsură ce devenim adulți deși suntem convinși că nu este nimic adevărat, o preferam și o povestim la rândul nostru copiilor,ca pe-o minunata fascinantă poveste înainte de culcare. Într-un fel, suna mai bine istoria veche și chiar era frumoasă decât relatarea modernă, dificilă și aspră.  Și așa, la radio și televizor continuă a se vorbi  despre Moș Crăciun , care aduce daruri și Crăciunul în sine (care este nașterea lui Isus!) devine de acum doar un motiv clar de sărbătoare. Este o supapă clar folosita împotriva lumii nesigure și anxioase, este o aniversare fericită la vreme de sărbători , o motivație de senzațional și petrecere.

Pentru mine, orice poveste care se termină cu bine devine plauzibila. Fie că este mitologie (ca de exemplu Saga Frăției Inelului), SF (ca de exemplu Războiul Stelelor), sau istoria (de de exemplu Braveheart sau Inimă curajoasă), adică pericole insurmontabile, cu  adevărați eroi, care au reușit până la urmă să învingă personajul/personajele negativ(e). Da, pentru mine este, și va fi întotdeauna foarte important ca în cele din urmă să învingă dreptatea și mai ales partea buna din noi.

Dacă ne uităm din nou la Biblie și la istoria Crăciunului, înainte de Evanghelii, vedem nașterea lui Isus ca o poveste captivantă, cu intrigi și multă profunzime, rivală ca ori ce altă istorie clasică. Chiar și dacă istoria Crăciunului din Biblie este doar ca o povestioară, este mult mai interesantă decât orice altă poveste despre Moș Crăciun sau ori care alta. Ca să vedem aceasta, trebuie să înțelegem mai întâi Crăciunul și cum este el relatat de fapt în Biblie, să vedem capitolul întreg și epic despre întregul univers și mai ales despre apariția omului în istorie.

Să vedem istoria de la început și să înțelegem Crăciunului prin relatarea lui în Biblie

Relatarea despre Crăciun începe de fapt cu însuși Creatorul. El a creat totul, inclusiv pe Acela care avea imense puteri, inteligență și frumusețe, Creatorul numindu-l Steaua Dimineți sau Lucifer. Lucifer s-a auto-instituit ca un Adversar al Creatorului și întreg universul începe să fie o concurență. Creatorul a creat de asemenea omul, ca o imagine a Lui, în așa fel încât să aibă, emoții, inteligență și puterea de a alege. Adversarul a ”înscris” primul în această întrecere și din cauza aceea, lanțul evenimentelor a condus la corupția omului în ansamblu, în așa fel încât funcționalitatea emoțiilor și a mentalității, precum și voința, să fie distorsionate. Este foarte asemănător cu un virus care distruge computerul, precum astăzi, când omul este infectat cu virusul păcatului și din cauza aceia se pierde țelul și toată planeta este în haos.

Ce a făcut Creatorul din cauza aceea? Fiind infinit, El poate să anihileze omul sau să închidă Adversarul? Ei bine, intriga virează abrupt și neașteptat. În loc să răspundă în forță ca un cosmic Superman, Creatorul promite că va face ceva, de genul Ghicitoare (sau o Șaradă). Această ghicitoare enigmatică vorbește de o femeie și un copil descris ca ‘el’. Mai mult, ‘el’  va distruge ‘conducătorul’ Adversar. Asta este totul! Dar cine este ‘el’ sau cine a fost ‘femeia’?. Mai mult, când se va fi împlinit asta, nu se știe exact. Știm că Adversarul a fost lăsat apoi să chibzuiască următoarea mișcare iar primul om se minunează cum și în ce mod s-ar putea să se îndrepte toată acestă Ghicitoare.

Istoria merge mai departe ca un om și o nație

Drama a mers înainte cu sute de ani mai târziu și cu altă ghicitoare, de data aceia implicând o călătorie. Această ghicitoare este într-un fel unică, pentru că promite binecuvântarea ‘tuturor națiunilor’. Ca și în vremea lui Moș Crăciun, în ajunul Crăciunului se promite pe tot pământul că toate națiunile pot să fie binecuvânte – inclusiv tu și cu mine. Apoi, cu plecarea de la formatul verbului, se ajunge într-un mod bizar la drama derulată pe un munte. Ca o piesă, drama se ‘va întâmpla’ undeva într-un munte îndepărtat. Nu știm însă unde, cum, de cine și când. Acestea rămân un mister. După 500 de ani, o altă bizară dramă într-o altă țară dar același popor și descendenții lor, a inaugurat un calendar, care este încă în vigoare până în zilele noastre, care conținea anumite date în ciclurile anuale.

Regalitatea intră în istorie

După încă 500 de ani un alt capitol epic se deschide. Un anume titlu – din care derivă și numele de Crăciun astăzi – s-a inaugurat prin Dinastia Regală. Aceasta este întinsă pe multe generații, așa cum este astăzi monarhia Britanică, și această dinastie este îndreptată specific printr-un om care va fi de o semnificație mondială.

Din nefericire, Dinastia Regală, deși la început promitea să fie măreață, a eșuat lamentabil și s-a distrus. Precum pomul care s-a desprins de pe rădăcină, tot așa dinastia a fost tăiată precum o buturugă moartă. Ei bine, buturuga de fapt a fost aproape moartă. Este o altă ghicitoare, faptul că Ramul într-o zi a înmugurit, precum buturuga moartă.

Semnificația unică a Crăciunului printr-o persoană

Cele câteva dinastii și promisiunile făcute, la fel de misterioase fără îndoială, încep să se desfășoare mai rapid și cu oameni diferiți și cu situații diferite, mai mult, în diferite țări și cu diferite culturi și obiceiuri. Timpul în care a înmugurit Ramul a fost anunțat, deși într-un fel mai subtil, printr-o imagine. Ceia ce nu este misterios însă este ‘semnul’ prin care se va realiza aceasta. Semnul precis și clar este următorul:

De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: “Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și-I va pune numele Emanuel. (Isaia 7: 14, scris pe la 750 î.e.n.)

Deși așa ceva pare să fie rezonabil (și totuși imposibil), nu știm exact cum a putut semnul să realizeze așa ceva. De ce a fost necesar să se împotrivească tatăl uman? Este Creatorul împotriva sexului? Ca să înțelegem așa ceva, trebuie să ne gândim în primul rând la ceia ce s-a schimbat, anume virusul păcatului care a infestat toată omenirea.  Pentru ca să re-booteze (sau se înceapă de la zero) și să se împiedice virusul.

Ceea ce este cu adevărat misterios este faptul că imediat după ce a născut Fecioara, se spune prin clarvăzător că vor fi și alte lucruri bizare, anume fiul care va schimba totul:

Totuși întunericul nu va împărați veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.

Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9 : 1-2, 6)

Cum a putut să fie posibil ca ‘fiul’ să fie numit și identificat ca Creator, Părinte care mai apoi a fost respins din rândul omenirii? Este oare posibil ca Dumnezeu să fie unul dintre noi? Cu atât mai mult cu cât chestiunea este agravată prin felul în care s-a sfârșit îngrozitor povestea aceea și cântul de înmormântare. Dar a fost oare cu adevărat terminată?

Această dramă, ghicitoarea și ițele complicate au fost deja impregnate în cerneală cu mii de ani înainte. Dacă poți să scrii în ebraică, atunci poți să citești scrolurile foarte vechi – anume Scroluri de la Marea Moartă – găsite cu doar câteva decenii înainte și păstrate până atunci mii de ani. Cu ultimul mesaj scris acolo a urmat o lungă așteptare ca să fie citită din nou. Oare însă povestea a fost scrisă așa cum s-a derulat ea de fapt? Dacă ne gândim însă bine , ne putem pune întrebarea cum putem accepta ca toate acele lucruri sa se fi întâmplat în acelaș timp? Și cei care sunt titrați și cei care nu sunt titrați se întreabă și sunt realmente încurcați cum așa ceva a putut să se întâmple cu mult timp în urmă, și să fie real.

Dacă însă ocolim toate astea și nu ne interesează decât partea cu această istorie din Biblie a Crăciunului, cu Isus și păstorii precum și oamenii înțelepți, atunci toată drama și complotul ar fi complet ignorate. Ceia ce nu s-ar vedea este în primul rând componentul cosmic al istoriei. Atunci toată istoria este doar o tradiție perpetuată de stră-străbunica. În realitate, nașterea lui Isus este împlinirea ghicitorilor de mai multe secole. Această ghicitoare (șaradă) este în primul rând adresată Adversarului precum și oamenilor care speră să fie realitate.

Un cadou garantat de Crăciun primit pe gratis!

Dacă însă realizăm toate acestea, atunci înțelegem mult mai bine minunata istorie, ba mai mult, eu, împreuna cu tine, avem oportunitatea de-a deveni una din aceste caractere ca apoi istoria sa continue. Tot așa cum Crăciunul este o sărbătoare mult mai importantă decât însemnătatea de-a dăruii daruri celor dragi , istorie care culminează cu faptul că atât eu cat și tu primim un Dar. Dar pană la sfârșit este de asemenea ceva mult mai important pentru tine și pentru mine.  Prin faptul că acceptăm acest cadou, acceptăm de asemenea faptul că trebuie sa ne încredem în Cel ce ni-l oferă, asa cum Dătătorul a mai promis și s-a ținut de cuvânt privitor la Avraam și la copilul său.

Mai mult, sunt foarte multe evidențe care atestă cum că de altfel istoria a fost adevărată. Spre deosebire de Moș Crăciun și faptul de că el este privit ca rezident la Polul Nord, sau că merge cu sania prin văzduh, sau că poate să intre prin șemineu, nu este adevărat dar, istoria consemnează mai multe surse despre Isus – chiar și faptul că a fost născut din fecioară. Romanii și evreii menționează aceasta ca istorie și fără Biblie. Toate aceste locuri și aceste șarade au fost adevărate, iar Isus este clar terra ferma – adică adevărat. A existat și exista cu adevărat orașul Betleeme, Ierusalim și Muntele Moria. De vreme ce această istorie a fost scrisă înainte să se întâmple, este clar că Autorul însuși a scris totul. Faptul că Avraam, Moise, Isaia, Daniel și alții au putut să scrie înainte să se întâmple, de la nașterea lui Isus, apoi viața și moartea sa, este foarte clar pecetea Creatorului – singurul care a putut să știe viitorul – și de aceia este autorul Istoriei, iar tu și cu mine vrem să fim parte la ceia ce El ne oferă.

Dacă însă nu te interesează decât partea cu Moș Crăciun și Crăciunul, atunci totul este doar o poveste. Totuși gândește-te un pic chiar dacă ar fi fost totul doar o poveste, fă efortul  încercând să vezi Crăciunul prin prisma Bibliei. Este mult mai bine. Iată istoria povestită în Evanghelii, anume Matei și Luca și în linie cronologică. O găsești în mai puțin de 1300 de cuvinte și iți ia doar 5 minute ca să citești. Poți foarte bine să vezi mai departe prin link-uri și să vezi drama profundă relatată pe paginile Bibliei. Este bine să înțelegem cu acuratețe.

Să fii binecuvântat cu un Crăciun minunat.