Biblia folosește mai multe titluri pentru a se referi la Isus. Cel mai proeminent este ‘Hristos’, dar folosește și ‘Fiul lui Dumnezeu‘ și ‘Mielul Domnului‘ in mod regulat. Cu toate acestea, Isus se referă adesea la Sine drept „Fiul omului”. Ce înseamnă asta și de ce folosește acest termen? În procesul lui Isus iese cu adevărat în evidență ironia folosirii lui „Fiul omului”. Explorăm acest lucru aici.

Mulți sunt oarecum familiarizați cu procesul lui Isus. Poate că au văzut procesul descris într-un film sau au citit-o într-una dintre relatările Evangheliei. Cu toate acestea, încercarea pe care o consemnează Evangheliile aduce la iveală paradoxuri profunde. Face parte din evenimentele din Ziua 6 în Săptămâna Pasiunii. Luca ne înregistrează detaliile procesului.

La răsăritul zilei, soborul bătrânilor poporului, atât preoții cei mai de seamă, cât și învățătorii Legii, s-au întrunit și Iisus a fost condus înaintea lor. „Dacă tu ești Hristosul”, au spus ei, „spune-ne”.

Iisus i-a răspuns: „Dacă îți spun, nu mă vei crede, iar dacă te-aș întreba, nu mi-ai răspunde. Dar de acum înainte, cel Fiu al omului va fi așezat la dreapta Dumnezeului puternic.”

Toți au întrebat: „Atunci, ești Fiul lui Dumnezeu?” El a răspuns: „Ai dreptate când spui că sunt”.

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: ⁶⁷ „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede ⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. ⁶⁹ De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” ⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt”. ⁷¹ Atunci, ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”

Luca 22:66-71

Observați cum Isus nu răspunde la întrebarea lor dacă el este ‘Hristos’. În schimb, el se referă la ceva total diferit, „Fiul Omului”. Dar acuzatorii săi nu par nedumeriți de acea schimbare bruscă de subiect. Din anumite motive, ei îl înțeleg, deși el nu răspunde dacă a fost Hristosul.

Deci de ce? De unde vine „Fiul omului” și ce înseamnă?

„Fiul omului” din Daniel

„Fiul omului” vine de la Daniel în Vechiul Testament. El a înregistrat o viziune în mod explicit despre viitor și în ea face referire la un „Fiu al omului”. Iată cum și-a înregistrat Daniel viziunea:

„Cum m-am uitat,

⁹ Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile Lui, ca un foc aprins. ¹⁰ Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.

Daniel 7:9-10

^{13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.}

Daniel 7:13-14

vs. Fiul omului la procesul lui Isus

Acum reflectați la ironia situației de la procesul lui Isus. Acolo stătea Isus, un tâmplar țăran care trăia în spatele Imperiului Roman. Avea o mulțime de pescari umili. La recenta sa arestare, tocmai îl părăsiseră îngroziți. Acum este judecat pentru viața lui. Numindu-se pe sine însuși Fiu al omului el a pretins calm în fața preoților principali și a altor acuzatori că este acea persoană în viziunea lui Daniel.

Dar Daniel l-a descris pe fiul omului ca fiind „venit pe norii cerului”. Daniel a prevăzut că Fiul Omului ia autoritate în întreaga lume și întemeia o împărăție fără sfârșit. Aceasta nu poate fi mai diferită de situația reală în care s-a aflat Isus la procesul său. Ar părea aproape ridicol să aduc în discuție acea titlu cu el fiind în acea situației.

La ce se gândea Luke?

Isus nu este singurul care se comportă ciudat. Luke nu se sfiește să înregistreze această afirmație și să o consemneze. Cu toate acestea, atunci când a făcut acest lucru (începutul anilor 60 secolul I e.n.), perspectivele pentru Isus și mișcarea sa în curs de dezvoltare păreau de râs. Mișcarea lui a fost ridiculizată de elită, disprețuită de evrei și persecutat fără milă de nebunul împărat roman Nero. Nero l-a răstignit pe apostolul Petru cu capul în jos și l-a tăiat capul pe Pavel. Ar trebui să pară dincolo de orice rațiune sănătoasă că Luca ar păstra această referință fantastică în gura lui Isus. Scriind-o, a făcut-o publică pentru ca toți detractorii lor să-și bată joc. Dar Luca era încrezător că Isus din Nazaret era același Fiu al omului din viziunea lui Daniel. Așa că, împotriva oricărui pronostic, el înregistrează schimbul irațional (dacă nu ar fi adevărat) al lui Isus cu acuzatorii săi.

„Fiul omului” – împlinindu-se în timpul nostru

Acum luați în considerare acest lucru. Abia după ce Isus și-a dat răspunsul și după secole după ce Luca a consemnat-o, câteva părți semnificative din Daniel Fiu al omului viziunea a fost împlinită de Isus. Viziunea lui Daniel despre Fiu al omului a declarat ca:

„I s-au închinat toate popoarele, națiunile și oamenii din orice limbă”.

Acest lucru nu era adevărat pentru Isus acum două mii de ani. Dar uită-te în jur acum. Oameni din fiecare națiune și, practic, fiecare dintre miile de limbi se închină astăzi. Aceasta include foști animiști din Amazon până în Papua Noua Guinee, din junglele Indiei până în Cambodgia. De la est la vest și de la nord la sud, oamenii îl închină acum la scară globală. Pentru nimeni altcineva din toată istoria înregistrată acest lucru nu este chiar pe departe plauzibil. Se poate respinge acest lucru cu un „da bine care se datorează răspândirii creștinismului”. Sigur, retrospectiv este 20-20. Dar Luca nu avea un mod uman de a ști cum se vor desfășura lucrurile în secolele după ce și-a înregistrat relatarea.

Cum a putut Fiul Omului să se închine

Iar închinarea, pentru a fi închinare adevărată, poate fi dată numai prin liber arbitru, nu sub constrângere sau prin mită. Să presupunem că Isus a fost Fiu al omului cu puterile Raiului la porunca lui. Atunci ar fi avut puterea acum 2000 de ani să conducă cu forța. Dar numai prin forță el nu ar fi fost niciodată capabil să obțină adevărata închinare de la oameni. Pentru ca acest lucru să se întâmple, oamenii trebuie să fie cuceriți liber, ca o fecioară de către iubitul ei.

Astfel, pentru a ajunge la împlinire viziunea lui Daniel a necesitat, în principiu, o perioadă de invitație liberă și deschisă. Un timp în care oamenii puteau alege liber dacă vor închina sau nu Fiului Omului. Aceasta explică perioada în care trăim acum, între Prima Venire si Intoarcerea Regelui. Aceasta este perioada în care Invitația Regatului iese afara. Putem liber accepta este sau nu.

Implinirea parțială a viziunii lui Daniel în vremurile noastre oferă o bază pentru a avea încredere că și restul se va împlini într-o zi. Cel puțin ne-ar putea ridica curiozitatea față de adevărul povestirii biblice generale.

La prima sa venire a venit la înfrângere păcat și moarte. El a realizat acest lucru prin moarte el însuși și apoi în creștere. Acum îi invită pe toată lumea însetat de viața veșnică să-l ia. Când se va întoarce conform viziunii lui Daniel, va stabili pe deplin Împărăția veșnică cu cetățenii săi veșnici. Și putem face parte din ea.