Stan Lee (1922-2018) a devenit renumit în lume prin supereroii Marvel Comics pe care i-a creat. Născut și crescut într-o gospodărie evreiască din Manhattan, în tinerețe, a fost influențat de eroii de acțiune ai vremii sale. Stan Lee a lucrat cu colegii evrei Jack Kirby (1917-1994) și Joe Simon (1913-2011). Acești trei bărbați au creat majoritatea personajelor supereroilor. Cei ale căror fapte, putere și costume ne vin atât de ușor în minte din filmele de succes ulterioare. Spiderman, X-Men, The Avengers, Thor, Captain America, Eternals, Fantasticii Patru, Iron Man, The Hulk, Ant-Man, Black Panther, Dr. Strange și Black Widow: toate provin din mințile și schițele lui acești trei artiști geniali de benzi desenate.

Cu toții am văzut aceste filme Marvel Studio. Acești supereroi au toți abilități extra-speciale și se confruntă cu răufăcătorii care posedă și puteri speciale, ducând la conflicte spectaculoase și vii. Super-eroul, prin perseverență, putere, îndemânare, noroc și lucru în echipă, găsește o modalitate de a-l învinge pe răufăcător. Și, de cele mai multe ori, salvați pământul și locuitorii săi în acest proces. Pe scurt, în universul Marvel creat de Stan Lee, Jack Kirby și Joe Simon, supereroul are o misiune de îndeplinit, un inamic de învins și oameni de salvat.

Ne-am uitat la persoana lui Isus prin prisma lui evreiască. Căutăm să-l înțelegem în contextul contribuțiilor pe care evreii le-au adus lumii. Poate că mulți nu își dau seama, dar suita de supereroi Marvel de care ne bucurăm astăzi este o altă contribuție pe care evreii au adus-o omenirii. Temele lor de supereroi despre misiuni și răufăcători rezonează atât de natural cu spiritul nostru uman. De asemenea, ridică întrebări despre misiunea acestei persoane evreiești din lumea reală a lui Isus.

Care a fost misiunea lui Isus? Ce răufăcător a venit să învingă?

Isus învățat, vindecat, și a făcut multe minuni. Dar întrebarea a rămas încă în mintea discipolilor săi, a adepților săi și chiar a dușmanilor săi.

De ce venise? 

Mulți dintre profeții anteriori, inclusiv pe Moise, de asemenea, a făcut minuni puternice. Moise avea dat deja legea, iar Isus însuși a spus el „Nu venise să desființeze legea”. Deci care era misiunea lui?

O vedem în modul în care îl ajută pe prietenul său Lazăr. Ceea ce a făcut el are relevanță pentru tine și pentru mine care trăim astăzi.

Isus și Lazăr

Prietenul lui Isus, Lazăr, s-a îmbolnăvit foarte tare. Ucenicii lui se așteptau ca el să-și vindece prietenul, așa cum i-a vindecat pe mulți alții. Dar Isus nu și-a vindecat intenționat prietenul pentru ca misiunea sa mai largă să poată fi înțeleasă. Evanghelia o consemnează astfel:

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. ² Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. ³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”. 

⁴ Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”. ⁵ Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶ Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era 

⁷ şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”. 

⁸ „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” 

⁹ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, 

¹⁰ dar, dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” 

¹¹ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn”. 

¹² Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. 

¹³ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. 

¹⁴ Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. 

¹⁵ Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” 

¹⁶ Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”

Isus le mângâie pe surorile lui Lazăr

¹⁷ Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. ¹⁸ Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, ¹⁹ mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă. 

²¹ Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²² Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” 

²³ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”. 

²⁴ „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”. 

²⁵ Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. ²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” 

²⁷ „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. 

²⁸ După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”. ²⁹ Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. ³⁰ Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. ³¹ Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. 

³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. 

³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. ³⁴ Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. 

³⁵ Isus plângea. 

³⁶ Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 

³⁷ Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” 

Isus l-a înviat pe Lazăr din morți

³⁸ Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. 

³⁹ „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. 

⁴⁰ Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 

⁴¹ Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. ⁴² Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 

⁴³ După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” ⁴⁴ Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”.

Ioan 11:1-44

Confruntarea cu moartea

Surorile sperau că Isus va veni repede să-l vindece pe fratele lor. Dar Isus și-a întârziat călătoria intenționată, permițând lui Lazăr să moară și nimeni nu putea înțelege de ce. Dar această relatare ne permite să vedem în inima lui și citim că era supărat. 

Pe cine era supărat? Surorile? Multimea? Ucenicii? Lazăr? 

Nu, era supărat pe moartea însăși. De asemenea, aceasta este una dintre cele două momente în care se consemnează că Isus a plâns. De ce a plâns? Pentru că și-a văzut prietenul ținut de moarte. Moartea a stârnit în el atât mânie, cât și tristețe.

Moartea – ticălosul suprem

Vindecarea oamenilor de boli, oricât de bine ar fi, nu face decât să le amâne moartea. Vindecata sau nu, moartea ia in cele din urma pe toti, fie ei buni sau rai, barbati sau femei, batrani sau tineri, religiosi sau nu. Asta a fost adevărat de la Adam, care devenise muritor din cauza neascultării sale. Toate urmaşii săi, inclusiv tu și cu mine, suntem ținuți ostatici de un inamic – Moartea. 

Împotriva morții, simțim că nu există răspuns, nici speranță. Când cineva este bolnav, rămâne doar speranța, motiv pentru care surorile lui Lazăr aveau speranță în vindecare. Dar odată cu moartea, nu au simțit nicio speranță. Acest lucru este valabil și pentru noi. În spital, există ceva speranță, dar la înmormântare nu există. Moartea este inamicul nostru final. Acesta a fost vrăjmașul pe care Isus a venit să-l învingă pentru noi. Acesta este motivul pentru care le-a declarat surorilor că:

²⁵ Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Ioan 11:25

Isus venise să distrugă moartea și să dea viață tuturor celor care o doreau. El și-a arătat autoritatea pentru această misiune, înviându-l public pe Lazăr din moarte. El se oferă să facă același lucru pentru toți ceilalți care ar dori viața în loc de moarte.

Mai mare decât supereroii

Gandeste-te! Isus s-a luptat cu un adversar cu care nici măcar Stan Lee, cu imaginația sa strălucitoare și largă, nu și-a putut imagina să-și înfrunte supereroii. Câțiva dintre ei, în ciuda puterilor lor, cedează morții. Odin, Iron Man, Captain America și unii dintre The Eternals nu au fost doar învinși de răufăcători, ci și ținuți captivi până la moarte.

Îndrăzneala lui Isus, așa cum este prezentată în Evanghelii, este aceasta: fără nicio forță specială, agilitate, tehnologie sau arme exotice, scriitorii Evangheliei îl prezintă calm confruntându-se cu moartea însăși, pur și simplu vorbind.

Faptul că Stan Lee nu a încercat un astfel de complot cu supereroi arată că Evanghelia nu a provenit din ingeniozitatea umană. Nici cel mai imaginativ dintre noi nu poate vizualiza o confruntare reușită cu acest inamic. Moartea domnește suprem chiar și asupra super-eroilor din Universul Marvel. Atunci ar părea de neplauzibil faptul că scriitorii de Evanghelie, fără oportunitățile de a-și extinde imaginația precum Stan Lee și noi, ar fi fost capabili să evoce o astfel de exploatare pur și simplu în mintea lor.

Răspunsuri la Isus

Deși moartea este inamicul nostru final, mulți dintre noi ne luptăm cu „dușmani” mai mici. Acestea provin din probleme (politice, religioase, etnice etc.) care se întâmplă în jurul nostru. Acest lucru era adevărat și pe vremea lui Isus. Din răspunsurile lor putem vedea care au fost principalele lor preocupări. Relatarea Evangheliei consemnează diferitele reacții.

⁴⁵ Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶ Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷ Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. 

⁴⁸ Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” 

⁴⁹ Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; ⁵⁰ oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” 

⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. ⁵² Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³ Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 

⁵⁴ De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

⁵⁵ Paştele iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. ⁵⁶ Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” ⁵⁷ Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Ioan 11:45-57

Drama continuă să crească

Deci tensiunea a crescut. Isus a declarat că el este „viață” și „înviere” și că va învinge însăși moartea. Liderii au răspuns complotând să-l omoare. Mulți dintre oameni l-au crezut, dar mulți alții nu știau ce să creadă. 

Ar trebui să ne întrebăm dacă am fost martorii învierii lui Lazăr ce am alege să facem. Am fi noi ca fariseii, concentrați pe altceva, ratând oferta vieții din moarte? Sau am „crede”, punându-ne speranța în oferta lui de înviere? Chiar dacă nu am înțeles totul? Răspunsurile diferite pe care le consemnează Evanghelia atunci sunt aceleași răspunsuri la oferta sa pe care le facem noi astăzi.

Aceste controverse au crescut pe măsură ce se apropia Paștele – exact aceeași sărbătoare ca și Moise a inaugurat cu 1500 de ani mai devreme.  Povestea lui Isus continuă prin a arăta cum el, într-o manieră plină de dramă neîntrecută, a dus această întâlnire cu Moartea un pas mare mai departe. Acest pas ajunge la tine și la mine și stăpânirea morții asupra noastră.

A făcut asta în ultima săptămână de viață, cu acțiuni bizare care chiar i-ar zgudui din cap Dr. Strange. Ne uităm la ultima săptămână din viața lui zi de zi, aflând momentul remarcabil al intrării lui în Ierusalim.