În urmă cu câțiva ani, un coleg de serviciu, J, a rătăcit la biroul meu. J era inteligent și educat – și cu siguranță nu un urmaș al Evangheliei. Dar era oarecum curios în legătură cu Evanghelia, așa că am avut niște conversații calde și deschise între noi. Nu se uitase niciodată la Biblie, așa că l-am încurajat să o investigheze.
Într-o zi, a venit în biroul meu cu o Biblie pentru a arăta că aruncă o privire. O deschisese la întâmplare în mijloc. L-am întrebat ce citește. Conversația noastră a mers cam așa.
”Am citit psalmul 22”, a spus el
”Pe bune?” am spus eu. ”Știi cumva ce ai despre cine?”
”Păi cred că despre crucificarea lui Isus” a răspuns J.
”Bravo, ai înțeles”, am spus eu râzând. ”Dar tu înțelegi că era cu o mie de ani mai repede decât trebuia să fie. Psalmul este scris de David în jurul anului 1000 î.e.n., iar Isus a fost crucificat în anul 33 e.n.”
Psalmii…
J nu I-dat seama că Psalmii nu erau relatările evanghelice ale vieții lui Isus scrise de contemporanii săi. Psalmii erau imnuri sacre ebraice scrise cu 1000 de ani înaintea lui Isus, în primul rând de regele David. J auzise doar câteva povești despre Isus, inclusiv despre crucificarea lui și, deschizându-și la întâmplare Biblia, citise ceea ce părea să descrie crucificarea. Neștiind mai bine, el a presupus că este povestea crucificării pe care mulți din întreaga lume își amintesc anual în Vinerea Mare. Am chicotit din cauza primului lui pas greșit în citirea Bibliei.David și Psalmii în cronologia istorică
Apoi l-am întrebat pe J ce a văzut în Psalmul 22 care l-a făcut să creadă că citea despre răstignirea lui Isus. Așa a început micul nostru studiu. Vă invit să luați în considerare unele dintre asemănările J observate prin plasarea pasajelor unul lângă altul într-un tabel. Relatările martorilor oculari despre crucificare înregistrate în Evanghelii sunt în stânga. Psalmul 22 este în partea dreaptă. Pentru a ajuta la prinderea conexiunilor dintre multele cuvinte pe care le-am potrivit culorilor textelor similare.
Crucificarea prin comparația dintre Evangheliile și detaliile din Psalmul 22
Crucificarea detaliată în Evanghelii | Psalmul 22 – în scris 1000 î.Hr. |
| 31 … L-au … L-au dus să-L răstignească… 39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap 40 şi ziceau: „…, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi) dă-Te jos de pe cruce!“ 41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: 42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! …“… 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“… 48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru, l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. [Marcu 15] 16 Soldaţii L-au dus în curtea palatului… 17 L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, au împletit o coroană de spini şi I-au aşezat-o pe cap. 18 Şi au început să-L salutezicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“ 19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia purpurie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară să-L răstignească… 37 Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea. [Ioan 19] 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. … fusese răstignit … [Ioan 20:25]Dar Toma le-a zis: “Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui”.. [Ioan 19] 23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. 24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ | 1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu! 2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă…7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap. 8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El! Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei. 10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti Dumnezeul meu. 11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape şi nu am nici un ajutor!12 Mă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară. 13 Îşi deschid gura împotriva mea ca leul care sfâşie şi răcneşte. 14 Sunt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart. Ca ceara mi se topeşte inima înăuntrul meu. 15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii. 16 Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au străpuns mâinile şi picioarele. 17 Toate oasele aş putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc; 18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea. |
Că J a ajuns la concluzia logică, dar greșită, că Psalmul 22 a fost o relatare a unui martor ocular al crucificării din Vinerea Mare, ar trebui să ne facă să punem o întrebare.
Cum explicăm asemănarea dintre relatările despre răstignire și Psalmul 22?
Este o coincidență că detaliile se potrivesc atât de precis încât atât Psalmul 22, cât și Evangheliile împart hainele. Dar ambele au tras la sorți. (smulgerea hainei fără cusături l-ar distruge, așa că soldații au jucat pentru ea). Psalmul 22 a fost scris înainte ca răstignirea să fie inventată, dar descrie diverse detalii ale acesteia (pierderea mâinilor și a picioarelor, oasele dezarticulate – prin întinderea în timp ce victima atârnă).
În plus, Evanghelia după Ioan afirmă că sângele și apă curgeau când soldații au înfipt o suliță în partea lui Isus. Aceasta a indicat o acumulare de lichid în jurul inimii. Astfel, Isus a murit în urma unui atac de cord. Aceasta se potrivește cu descrierea din Psalmul 22 despre „inima mea s-a transformat în ceară”.
Psalmul 22 se citește ca o relatare la persoana întâi a unei persoane care este supusă crucificării. Evangheliile citesc ca relatări la persoana a treia ale martorilor oculari. Și ambele seturi se potrivesc
Cum așa?
Explicație inspirată de Dumnezeu pentru Psalmul 22
Isus, în Evanghelii, a susținut că aceste asemănări au fost profetice. Dumnezeu i-a inspirat pe profeții din Vechiul Testament cu sute de ani înainte de viața lui Isus pentru a prezice detalii despre viața și moartea lui, astfel încât să putem ști că toate acestea erau în planul lui Dumnezeu. Împlinirea profetică ar fi ca și cum ați avea o semnătură divină asupra acestor evenimente de Vinerea Mare, deoarece niciun om nu ar putea prevedea viitorul în așa detaliu. Aceasta este o dovadă a lucrării și intervenției lui Dumnezeu în istorie.
Explicația naturalistă pentru Psalmul 22
Alții susțin că asemănarea Psalmului 22 cu evenimentele de crucificare din Vinerea Mare se datorează faptului că scriitorii Evangheliei au inventat evenimentele pentru a „se potrivi” profeției. Dar această explicație ignoră total mărturia istoricilor din acea vreme în afara Bibliei. Josephus și, respectiv, Tacitus ne spun că:
„În vremea aceea era un om înțelept… Isus. … bun și … virtuos. Și mulți oameni dintre evrei și dintre celelalte neamuri au devenit ucenicii lui. Pilat L-a condamnat să fie răstignit și să moară.”
Josephus. 90CE. Antichități xviii. 33. Josephus a fost un istoric evreu
„Hristos, întemeietorul numelui, a fost omorât de Ponțiu Pilat, procuratorul Iudeii în timpul domniei lui Tiberiu.”
Tacitus. 117 CE. Analele XV. 44. Tacitus a fost un istoric roman
Mărturia lor istorică este de acord cu Evangheliile că Isus a fost crucificat. Acest lucru este important deoarece multe dintre detaliile din Psalmul 22 sunt pur și simplu detalii ale actului de a fi răstignit. Dacă scriitorii Evangheliei urmau să inventeze evenimentele reale pentru a le face „potriviți” cu Psalmul 22, atunci, practic, ar fi trebuit să alcătuiască întreaga răstignire. Dar istoricul evreu Josephus afirmă în mod explicit că Pilat la crucificat.
Psalmul 22 și moștenirea lui Isus
Psalmul 22, nu se termină cu versul 18, ci continuă mai departe. Observați cum în final tonul este triumfător – și asta după ce persoana a murit!
26. Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe DOMNUL, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27. Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la DOMNUL: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28. Căci a DOMNULUI este împărăția: El stăpânește peste neamuri.
29. Toț cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viaţa.
30. O sămânță de oameni Îi va sluji; și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte. (Psalmul 22: 26-32)
Nu se vorbește despre detaliile evenimentelor morții acestei persoane. Începutul Psalmului s-a ocupat de aceste detalii. Psalmistul abordează acum moștenirea morții acelei persoane cu „posteritate” și „generațiile viitoare” (v.30).
Cine ar fi acela?
Psalmul 22 a prevăzut moștenirea lui Isus pentru vremea noastră
Adică noi trăim la 2000 de ani după răstignirea lui Isus. Psalmistul prezice că „posteritatea” care urmează pe acest om „străpuns” care a murit într-o moarte atât de oribilă îl va „sluji” și i se va „vorbi despre el”. Versetul 27 prezice amploarea geografică a impactului. Se va duce până la „cafurile pământului” și printre „toate familiile națiunilor” pentru a le face să „se întoarcă la DOMNUL”. Versetul 29 prezice că „cei care nu se pot menține în viață” (din moment ce suntem muritori, asta înseamnă noi toți) vor îngenunche într-o zi în fața lui. Neprihănirea acestui om va fi proclamată oamenilor care nu erau încă în viață (cei „încă nenăscuți”) la momentul morții sale.
Concluzia Psalmului 22 nu are nimic de-a face cu faptul că relatările Evangheliei au împrumutat din el sau au inventat evenimentele de răstignire, deoarece acum are de-a face cu o eră mult mai târzie – cea a timpului nostru. Scriitorii Evangheliei, care trăiau în secolul I, nu au putut „inventa” impactul morții lui Isus până în timpul nostru. Cum ar putea ști care ar fi acel impact?
Nu se poate face o predicție mai bună despre moștenirea lui Isus decât o face Psalmul 22. Chiar și simpla observare a sărbătorilor anuale de Vinerea Mare la nivel mondial ne amintește de impactul său global la două mii de ani de la moartea sa. Acestea împlinesc concluzia Psalmului 22 la fel de exact cum au prezis versetele anterioare detaliile morții lui.
Cautare Sub Spurafata
Poate, ca și prietenul meu J, veți profita de ocazie pentru a lua în considerare semnificația morții și învierii lui Isus. Va fi nevoie de ceva efort mental. Dar merită pentru că omul pe care Psalmul 22 l-a prevăzut a promis:
Am venit ca ei să aibă viață și să o aibă din plin.
Ioan 10:10