O introducere la Criticism si Biblie
În epoca științifică și educata în care traim, punem la îndoială multe dintre credințele non-științifice pe care generatiile anterioare le-au avut. Acest scepticism este valabil pentru cărți religioase în general, dar în special pentru Biblie. Mulți dintre noi punem la îndoială exactitatea Bibliei. Acesta provine din ceea ce știm despre Biblie. La urma urmei, a fost scrisă în urmă cu mai mult de două mii de ani. Pentru cel mai mult timp, in aceste milenii nu a existat nici o presă de tipar, mașini de fotocopiere sau edituri. Deci manuscrisele originale au fost copiate de mână, generație după generație, in timp ce au disparut si au apărut multe limbi noi, si multe imperii s-au schimbat, iar puteri noi s-au înălțat. Deoarece manuscrisele originale s-au pierdut acum multi ani, cum știm că ceea ce citim astăzi în Biblie este ceea ce autorii originali, de fapt au scris cu mult timp în urmă? Mulți copii mici joacă de multe ori un joc numit telefonul fara fir, unde ei stau într-un cerc și cineva șoptește un mesaj în urechea persoanei de langa, iar fiecare persoană șoptește persoanei de lângâ până când mesajul a trecut la fiecare persoană în jurul cercului. Apoi ultima persoană spune mesajul cu voce tare, iar copiii observa modul în care mesajul s-a schimbat atât de mult de la începutul cercului. Poate fi acest joc comparabil cu transmiterea Bibliei în timp, astfel încât ceea ce am citit azi poate fi substanțial diferit de scrierile originale?
Principiile Criticismului
Acest lucru înseamnă că cel mai devreme moment in care putem afla de existenta documentului este începând cu 500 d. HR. În consecință, perioada de la 500 î.Hr. la 500 d. HR (etichetat x în diagrama) este perioada în care nu putem verifica copiile anterioare, deoarece toate manuscrisele din perioada precedenta au dispărut.
Exemplu de etape în viață a documentului vechi ipotetice
De exemplu, în cazul în care s-au făcut cateva erori în timp ce copia a doua a fost realizata dupa prima copie (intenționate sau nu), nu am fi în măsură să le detectam deoarece nici unul dintre aceste documente nu sunt disponibile pentru a compara cu celalalt. Această perioadă de timp, inainte de originea copiilor existente în prezent (perioada X) formeaza deci intervalul de incertitudine contextuala. Prin urmare, un principiu care ar putea fi de ajutor pentru a raspunde la intrebari despre fiabilitatea textului este să se ne uitam la lungimea acestui interval de timp. Cu cat este mai scurt acest interval (etichetat “x” în diagrama) cu atat mai mare încredere putem plasa în conservarea corectă a documentului în zilele noastre moderne, deoarece perioada de incertitudine este redusă.
Desigur, de obicei, in prezent, exista mai mult decat o singura copie a unui manuscris. Să presupunem că avem două astfel de exemplare de manuscris și găsim următoarea frază tradusă în aceeași secțiune a fiecaruia dintre ele:
Cu câteva manuscrise baza textual este mic.
Autorul original a vrut sa scrie despre ‘John’ SAU despre ‘Joan’, iar celălalt manuscris conține o eroare de copiere. Întrebarea este -Care dintre cele doua manuscrise contine eroarea? Din dovezile disponibile, este foarte dificil sa determinam aceasta.
Acum, să presupunem ca găsim inca două exemplare ale aceluiaș manuscris, după cum se poate vedea mai jos:
Mai multe manuscrise mai mare Baza textual
Acum este mai ușor să deducem care manuscris contine eroarea. Este mult mai probabil ca eroarea a fost facuta o singură dată, mai degrabă decât aceeași eroare sa fi fost repetată de trei ori, deci este posibil ca MSS # 2 sa contina eroarea de copiere, iar autorul a scris, de fapt, despre ‘John’, nu ‘Joan’.
Acest exemplu simplu ilustrează un al doilea principiu, pe care il putem folosi pentru a verifica validitatea manuscriselor – Cu cat exista mai multe manuscrise disponibile, cu atât este mai ușor sa detectam si sa corectam erorile, pentru a stabili conținutul originalului.
Criticismul scrierilor clasice Greco-Romane coparate cu Noul Testament
Pana acum am stabilit doi indicatori care pot fi utilizați pentru a determina validitatea documentelor vechi: 1) măsurarea timpului între scrierea originală și cea mai recenta copie a manuscrisului, și 2) verificarea numărului de copii existente ale manuscrisului. Deoarece acești indicatori se pot folosi la orice scriere veche, putem astfel să le aplicam atât la Biblie, precum și alte lucrări din antichitate, așa cum se poate observa în tabelele de mai jos (1).
*pentru oricare lucrare
Acești scriitori reprezinta principalii scriitorii clasici din antichitate – scrierile care au modelat dezvoltarea civilizației occidentale. În medie, acestea ne-au fost transmise prin 10-100 manuscrise, care sunt păstrate începând doar aproximativ cu 1000 de ani de la originalul care a fost scris. Din punct de vedere științific aceste date pot fi considerate experimentul nostru, deoarece conține date (scriitori clasici) care sunt acceptate și utilizate de către academicieni și universități din întreaga lume.
Tabelul următor compară scrierile biblice (Noul Testament, în special) de-a lungul aceloraș puncte de interes (2). Acestea pot fi considerate datele noastre experimentale, care vor fi comparate cu datele noastre de control, la fel ca în orice investigație științifică.
Numărul de manuscrise ale Noului Testament este atât de vast incat ar fi imposibil să le listam pe toate într-un tabel. Asa cum a declarant un savant (3) care a petrecut ani studiind acest problemă:
“Astazi avem mai mult de 24000 de exemplare ale manuscriselor ce contin porțiuni ale Noului Testament … Nici un alt document al antichității nu se apropie de astfel de numere și atestare. În comparație, Iliada lui Homer este al doilea cu 643 de manuscrise care încă supraviețuiesc in ziua de azi “
Un savant din conducerea Muzeului Britanic (4) confirmă acest lucru:
“Oamenii de știință sunt mulțumiti de faptul că au acces la textul real al principalelor scrieri de catre autorii greci si romani … dar cunostintele noastre despre scrierile lor depind de o simplă mână de manuscrise în timp ce manuscrisele Noului Testament sunt in număr de … mii “
Criticism la Noul Testament si Constantin
Și un număr semnificativ al acestor manuscrise sunt extrem de vechi. Eu am o carte despre cele mai vechi documente ale Noului Testament. Introducerea începe astfel:
“Această carte oferă transcrierile a 69 dintre cele mai vechi manuscrise ale Noului Testament … datate la începutul secolului al 2-lea pana la începutul secolului al 4-lea (100-300 d. HR) … conținand aproximativ 2/3 din textul |Noului Testament” (5)
Acest lucru este important deoarece aceste manuscrise provin dinaintea împăratului roman Constantin (cca 325 d. HR) și inainte de ascensiunea Bisericii Catolice, ambele evenimente fiind adesea corelate cu modificare a textului biblic. Putem testa de fapt, această acuzatie prin compararea textelor modificate dinaintea lui Constantin (din moment ce le avem) cu cele aparute mai târziu. Dar când facem aceast lucru aflăm că acestea sunt la fel.Mesajul textelor din anul 200 d.HR este aceleași cu cele din 1200 d. HR.
Nici Biserica Catolică, nici Constantin nu au schimbat Biblia. Aceasta nu este o declarație religioasă, este una bazat exclusiv pe date științifice. Figura de mai jos ilustrează calendarul de manuscrise pe care se bazează Noul Testament al Bibliei.
Implicatiile criticismului textului Bibliei
Ce concluzie putem trage din aceasta? Cu siguranță, cel puțin în ceea ce putem măsura în mod obiectiv (numărul manuscriselor existente și timpul dintre original și cel mai recent manuscris) Noul Testament este verificată la un nivel mult mai riguros decât orice alta scriere clasica. Verdictul pe care dovezile ne împing sa il tragem este cel mai bine rezumată de citatul următor (6):
“Ca sa fi sceptic in legatura cu textul Noului Testament inseamna sa permitem tuturor antichităților clasice să alunece în obscuritate, pentru nici un alt document din perioada antică nu este la fel de bine atestat bibliografic ca Noul Testament”
Ceea ce spune acest citat este, pentru a fi consistenti, dacă ne hotăram să ne îndoim de validitatea conservarii Bibliei putem la fel de bine sa discreditam tot ce știm despre istoria clasică, în general – și acest lucru nu a fost facut de nici un istoric informat vreodata. Știm că textele biblice nu au fost modificate cu trecerea epocilor, limbilor și a imperiilor stravechi, deoarece manuscrisele originale au existat inaintea acestor evenimente. De exemplu, știm că nici un călugăr zelos medieval nu a adăugat la minunile lui Isus în scrierile biblice, deoarece avem manuscrise care dateaza dinaintea călugărilor medievali și toate aceste manuscrise conțin, de asemenea, scrierile despre minunile realizate de Domnul Isus.
Dar despre traducerea Bibliei?
Dar ce putem spune despre erorile care au avut loc în procesul traducerii, și de faptul că există atât de multe versiuni diferite ale Bibliei astazi? Oare acest lucru nu arată că este imposibil să se determine cu exactitate ceea ce autorii originali, au scris de fapt?
În primul rând trebuie să clarificăm o concepție comună care este greșită. Mulți oameni in ziua de azi cred că Biblia a trecut printr-o serie lungă de pași de traducere, cu fiecare traducere nouă fiind traduse din limba anterioară, o serie ceva de genul: Greaca -> Latină -> Engleza Medievala -> Engleza lui Shakespeare -> Engleză modernă -> alte limbi moderne. De fapt, Biblia este tradusa direct din limba originală în toate limbile existente astazi. Pentru Noul Testament traducerea este: Greacă -> limbaj modern, și pentru Vechiul Testament traducerea este Ebraică -> limbă modernă. Textul de bază este in Greacă și Ebraică. Deci diferentele de versiuni ale Bibliei provin din modurile diferite folosite de lingviști pentru a traduce diferite fraze în limba tradusa.
Datorită literaturii clasice vaste, care a fost scrisa în limba greacă (limba originală a Noului Testament), a devenit posibil sa se traduca precis gândurile originale și cuvintele autorilor inițiali. De fapt, diferitele versiuni moderne atesta acest lucru. De exemplu, citiți bine-cunoscutul verset din Ioan 3:16 în cele două versiuni cele mai comune, si observati ușoara variație în formulare, dar consistenta în idei și sensul versetului:
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu[b], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Puteți vedea că nu există nici un dezacord între traduceri – ei spun exact același lucru doar folosind cuvinte ușor diferite.
In concluzie, nici trecerea anilor, nici traducerea diferita nu a corupt ideile și gândurile exprimate în manuscrisele biblice inițiale, ca sa fie ascuns de noi. Putem ști cu exactitate că astăzi Biblia reflecta cu exactitate ceea ce autorii au scris de fapt in vechime. Textul este de încredere.
Este important să înțelegem ceea ce arată si ceea ce nu arată acest scurt studiu. Acesta nu dovedește că Biblia este în mod necesar Cuvântul lui Dumnezeu, nici că este de fapt adevărat. Se poate argumenta (cel puțin din dovezile prezentate aici), care, deși ideile originale ale autorilor biblici au fost transmise cu precizie pentru noi astăzi, aceasta nu dovedește sau indică faptul că aceste idei inițiale au fost vreodată corecte (sau chiar că acestea sunt de la Dumnezeu). Destul de adevărat. Dar intelegerea validitatii textului Bibliei oferă un punct de plecare de la care se poate porni serios in investigarea Biblia, pentru a vedea daca se poate raspunde la unele dintre aceste întrebări, si de asemenea, pentru a deveni informat cu privire la care este mesajul Bibliei. Biblia susține că mesajul ei este o binecuvântare de la Dumnezeu. Ce se întâmplă dacă există o șansă ca acest lucru sa fie adevărat? Pune timp deoparte pentru a afla unele dintre evenimentele importante din Biblie pe care le explic aici, în acest website.
- Taken from McDowell, J. Evidence That Demands a Verdict. 1979. p. 42-48
- Comfort, P.W. The Origin of the Bible, 1992. p. 193
- McDowell, J. Evidence That Demands a Verdict. 1979. p. 40
- Kenyon, F.G. (former director of British Museum) Our Bible and the Ancient Manuscripts. 1941 p.23
- Comfort, P.W. “The Text of the Earliest New Testament Greek Manuscripts”. p. 17. 2001
- Montgomery, History and Christianity. 1971. p.29