Arhive etichetă: nașterea din fecioară

Isus sau Moș Crăciun: cine ne oferă cea mai interesanta istorie a Crăciunului?

Crăciunul, din punct de vedere tradițional, este sărbătoarea nașterii Pruncului Isus. Evangheliile vorbesc despre nașterea unui copil dintr-o tânăra fecioara, despre îngeri care au apărut înaintea unor ciobani și oameni înțelepți care au venit de departe ca să vadă și sa se închine copilului Isus, așezat într-o iesle, toată aceasta poveste ne era povestita cu mult drag de stră—străbunicii noștri. După mai multe generații, s-a adăugat întreaga  scenă a ieslei, cu copacul de Crăciun, lumini, muzică și acum întreaga drama a Crăciunului devine ceea ce se cunoaște în zilele noastre.

Din păcate astăzi, datorită faptului că totul este din ce în ce mai secularizat și modernizat, Crăciunul a devenit doar o poveste ( Lasă mă, chiar așa? O virgină care a născut? Nu cred! Poate fi asa ceva adevărat ? ). Hai, sa o luăm acum din punct de vedere cultural, unde totul se rezumă la istoria lui Moș Crăciun cu baieți și fete care dacă au fost cuminți, nu au făcut rele , și ca ei vor fi  aceia care vor primi daruri. Devine deci o istorie minunată pentru copii, iar pe măsură ce devenim adulți deși suntem convinși că nu este nimic adevărat, o preferam și o povestim la rândul nostru copiilor,ca pe-o minunata fascinantă poveste înainte de culcare. Într-un fel, suna mai bine istoria veche și chiar era frumoasă decât relatarea modernă, dificilă și aspră.  Și așa, la radio și televizor continuă a se vorbi  despre Moș Crăciun , care aduce daruri și Crăciunul în sine (care este nașterea lui Isus!) devine de acum doar un motiv clar de sărbătoare. Este o supapă clar folosita împotriva lumii nesigure și anxioase, este o aniversare fericită la vreme de sărbători , o motivație de senzațional și petrecere.

Pentru mine, orice poveste care se termină cu bine devine plauzibila. Fie că este mitologie (ca de exemplu Saga Frăției Inelului), SF (ca de exemplu Războiul Stelelor), sau istoria (de de exemplu Braveheart sau Inimă curajoasă), adică pericole insurmontabile, cu  adevărați eroi, care au reușit până la urmă să învingă personajul/personajele negativ(e). Da, pentru mine este, și va fi întotdeauna foarte important ca în cele din urmă să învingă dreptatea și mai ales partea buna din noi.

Dacă ne uităm din nou la Biblie și la istoria Crăciunului, înainte de Evanghelii, vedem nașterea lui Isus ca o poveste captivantă, cu intrigi și multă profunzime, rivală ca ori ce altă istorie clasică. Chiar și dacă istoria Crăciunului din Biblie este doar ca o povestioară, este mult mai interesantă decât orice altă poveste despre Moș Crăciun sau ori care alta. Ca să vedem aceasta, trebuie să înțelegem mai întâi Crăciunul și cum este el relatat de fapt în Biblie, să vedem capitolul întreg și epic despre întregul univers și mai ales despre apariția omului în istorie.

Să vedem istoria de la început și să înțelegem Crăciunului prin relatarea lui în Biblie

Relatarea despre Crăciun începe de fapt cu însuși Creatorul. El a creat totul, inclusiv pe Acela care avea imense puteri, inteligență și frumusețe, Creatorul numindu-l Steaua Dimineți sau Lucifer. Lucifer s-a auto-instituit ca un Adversar al Creatorului și întreg universul începe să fie o concurență. Creatorul a creat de asemenea omul, ca o imagine a Lui, în așa fel încât să aibă, emoții, inteligență și puterea de a alege. Adversarul a ”înscris” primul în această întrecere și din cauza aceea, lanțul evenimentelor a condus la corupția omului în ansamblu, în așa fel încât funcționalitatea emoțiilor și a mentalității, precum și voința, să fie distorsionate. Este foarte asemănător cu un virus care distruge computerul, precum astăzi, când omul este infectat cu virusul păcatului și din cauza aceia se pierde țelul și toată planeta este în haos.

Ce a făcut Creatorul din cauza aceea? Fiind infinit, El poate să anihileze omul sau să închidă Adversarul? Ei bine, intriga virează abrupt și neașteptat. În loc să răspundă în forță ca un cosmic Superman, Creatorul promite că va face ceva, de genul Ghicitoare (sau o Șaradă). Această ghicitoare enigmatică vorbește de o femeie și un copil descris ca ‘el’. Mai mult, ‘el’  va distruge ‘conducătorul’ Adversar. Asta este totul! Dar cine este ‘el’ sau cine a fost ‘femeia’?. Mai mult, când se va fi împlinit asta, nu se știe exact. Știm că Adversarul a fost lăsat apoi să chibzuiască următoarea mișcare iar primul om se minunează cum și în ce mod s-ar putea să se îndrepte toată acestă Ghicitoare.

Istoria merge mai departe ca un om și o nație

Drama a mers înainte cu sute de ani mai târziu și cu altă ghicitoare, de data aceia implicând o călătorie. Această ghicitoare este într-un fel unică, pentru că promite binecuvântarea ‘tuturor națiunilor’. Ca și în vremea lui Moș Crăciun, în ajunul Crăciunului se promite pe tot pământul că toate națiunile pot să fie binecuvânte – inclusiv tu și cu mine. Apoi, cu plecarea de la formatul verbului, se ajunge într-un mod bizar la drama derulată pe un munte. Ca o piesă, drama se ‘va întâmpla’ undeva într-un munte îndepărtat. Nu știm însă unde, cum, de cine și când. Acestea rămân un mister. După 500 de ani, o altă bizară dramă într-o altă țară dar același popor și descendenții lor, a inaugurat un calendar, care este încă în vigoare până în zilele noastre, care conținea anumite date în ciclurile anuale.

Regalitatea intră în istorie

După încă 500 de ani un alt capitol epic se deschide. Un anume titlu – din care derivă și numele de Crăciun astăzi – s-a inaugurat prin Dinastia Regală. Aceasta este întinsă pe multe generații, așa cum este astăzi monarhia Britanică, și această dinastie este îndreptată specific printr-un om care va fi de o semnificație mondială.

Din nefericire, Dinastia Regală, deși la început promitea să fie măreață, a eșuat lamentabil și s-a distrus. Precum pomul care s-a desprins de pe rădăcină, tot așa dinastia a fost tăiată precum o buturugă moartă. Ei bine, buturuga de fapt a fost aproape moartă. Este o altă ghicitoare, faptul că Ramul într-o zi a înmugurit, precum buturuga moartă.

Semnificația unică a Crăciunului printr-o persoană

Cele câteva dinastii și promisiunile făcute, la fel de misterioase fără îndoială, încep să se desfășoare mai rapid și cu oameni diferiți și cu situații diferite, mai mult, în diferite țări și cu diferite culturi și obiceiuri. Timpul în care a înmugurit Ramul a fost anunțat, deși într-un fel mai subtil, printr-o imagine. Ceia ce nu este misterios însă este ‘semnul’ prin care se va realiza aceasta. Semnul precis și clar este următorul:

De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și-I va pune numele Emanuel. (Isaia 7: 14, scris pe la 750 î.e.n.)

Deși așa ceva pare să fie rezonabil (și totuși imposibil), nu știm exact cum a putut semnul să realizeze așa ceva. De ce a fost necesar să se împotrivească tatăl uman? Este Creatorul împotriva sexului? Ca să înțelegem așa ceva, trebuie să ne gândim în primul rând la ceia ce s-a schimbat, anume virusul păcatului care a infestat toată omenirea.  Pentru ca să re-booteze (sau se înceapă de la zero) și să se împiedice virusul.

Ceea ce este cu adevărat misterios este faptul că imediat după ce a născut Fecioara, se spune prin clarvăzător că vor fi și alte lucruri bizare, anume fiul care va schimba totul:

Totuși întunericul nu va împărați veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.

Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9 : 1-2, 6)

Cum a putut să fie posibil ca ‘fiul’ să fie numit și identificat ca Creator, Părinte care mai apoi a fost respins din rândul omenirii? Este oare posibil ca Dumnezeu să fie unul dintre noi? Cu atât mai mult cu cât chestiunea este agravată prin felul în care s-a sfârșit îngrozitor povestea aceea și cântul de înmormântare. Dar a fost oare cu adevărat terminată?

Această dramă, ghicitoarea și ițele complicate au fost deja impregnate în cerneală cu mii de ani înainte. Dacă poți să scrii în ebraică, atunci poți să citești scrolurile foarte vechi – anume Scroluri de la Marea Moartă – găsite cu doar câteva decenii înainte și păstrate până atunci mii de ani. Cu ultimul mesaj scris acolo a urmat o lungă așteptare ca să fie citită din nou. Oare însă povestea a fost scrisă așa cum s-a derulat ea de fapt? Dacă ne gândim însă bine , ne putem pune întrebarea cum putem accepta ca toate acele lucruri sa se fi întâmplat în acelaș timp? Și cei care sunt titrați și cei care nu sunt titrați se întreabă și sunt realmente încurcați cum așa ceva a putut să se întâmple cu mult timp în urmă, și să fie real.

Dacă însă ocolim toate astea și nu ne interesează decât partea cu această istorie din Biblie a Crăciunului, cu Isus și păstorii precum și oamenii înțelepți, atunci toată drama și complotul ar fi complet ignorate. Ceia ce nu s-ar vedea este în primul rând componentul cosmic al istoriei. Atunci toată istoria este doar o tradiție perpetuată de stră-străbunica. În realitate, nașterea lui Isus este împlinirea ghicitorilor de mai multe secole. Această ghicitoare (șaradă) este în primul rând adresată Adversarului precum și oamenilor care speră să fie realitate.

Un cadou garantat de Crăciun primit pe gratis!

Dacă însă realizăm toate acestea, atunci înțelegem mult mai bine minunata istorie, ba mai mult, eu, împreuna cu tine, avem oportunitatea de-a deveni una din aceste caractere ca apoi istoria sa continue. Tot așa cum Crăciunul este o sărbătoare mult mai importantă decât însemnătatea de-a dăruii daruri celor dragi , istorie care culminează cu faptul că atât eu cat și tu primim un Dar. Dar pană la sfârșit este de asemenea ceva mult mai important pentru tine și pentru mine.  Prin faptul că acceptăm acest cadou, acceptăm de asemenea faptul că trebuie sa ne încredem în Cel ce ni-l oferă, asa cum Dătătorul a mai promis și s-a ținut de cuvânt privitor la Avraam și la copilul său.

Mai mult, sunt foarte multe evidențe care atestă cum că de altfel istoria a fost adevărată. Spre deosebire de Moș Crăciun și faptul de că el este privit ca rezident la Polul Nord, sau că merge cu sania prin văzduh, sau că poate să intre prin șemineu, nu este adevărat dar, istoria consemnează mai multe surse despre Isus – chiar și faptul că a fost născut din fecioară. Romanii și evreii menționează aceasta ca istorie și fără Biblie. Toate aceste locuri și aceste șarade au fost adevărate, iar Isus este clar terra ferma – adică adevărat. A existat și exista cu adevărat orașul Betleeme, Ierusalim și Muntele Moria. De vreme ce această istorie a fost scrisă înainte să se întâmple, este clar că Autorul însuși a scris totul. Faptul că Avraam, Moise, Isaia, Daniel și alții au putut să scrie înainte să se întâmple, de la nașterea lui Isus, apoi viața și moartea sa, este foarte clar pecetea Creatorului – singurul care a putut să știe viitorul – și de aceia este autorul Istoriei, iar tu și cu mine vrem să fim parte la ceia ce El ne oferă.

Dacă însă nu te interesează decât partea cu Moș Crăciun și Crăciunul, atunci totul este doar o poveste. Totuși gândește-te un pic chiar dacă ar fi fost totul doar o poveste, fă efortul  încercând să vezi Crăciunul prin prisma Bibliei. Este mult mai bine. Iată istoria povestită în Evanghelii, anume Matei și Luca și în linie cronologică. O găsești în mai puțin de 1300 de cuvinte și iți ia doar 5 minute ca să citești. Poți foarte bine să vezi mai departe prin link-uri și să vezi drama profundă relatată pe paginile Bibliei. Este bine să înțelegem cu acuratețe.

Să fii binecuvântat cu un Crăciun minunat.

O mărturie evreiască: fiul născut din fecioară prin linia lui David

Am văzut deja de unde vine titlul ‘Hristos’, deci suntem lăsați să ne punem întrebarea controversată: este Isus din Nazeret ‘Hristosul’ prezis de Vechil Testament evreiesc? Este fără discuție o chestiune foarte interesantă.

De la linia lui David

În Psalmul 132 în Vechiul Testament este scris cu mult înainte de Isus, despre profeția aceasta:

  1. Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!”
  2. Domnul a jurat lui David adevărul și nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
  3. Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu și învățăturile Mele pe care li le voi da, vor ședea și fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.” –
  4. Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuință a Lui şi a zis:
  5. „Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.
  6. Îi voi binecuvânta din belșug hrana, voi sătura cu pâine pe săracii lui.
  7. Voi îmbrăca în mântuire pe preoții lui, și credincioșii lui vor scoate strigăte de bucurie.
  8. Acolo voi înălța puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu, (Psalmul 132: 10 – 17)

Reține că ‘unsul’ = ‘Hristos’ = ‘Mesia’. În limba engleză în versetul 12 se spune de fapt că unul din vlăstarele lui David va fi ”în veci pe scaunul tău de domnie”. Vedem foarte clar următorul lucru, cu mult înainte de creștinism, în limba ebraică în psalmi se prezice că Dumnezeu va fi unsul lui (adică ‘Hristos’) și că va veni prin linia lui David.

Vedem de asemenea că prin Noul Testament se vede genealogia lui Isus începută prin linia lui David, așa cum se spune prin Psalmul 132.

A fost Isus cu adevărat prin linia lui David?

Noul Testament spune că profeția a fost împlinită și unii nu sunt convinși. Cele două cărți, anume Matei și Luca, au inclus și genealogiile pentru ca să împlinească profeția evreiască pentru Isus. Și dacă toată genealogia este contrafăcută ca să coincidă cu ‘împlinirea’ profeție? Este mai simplu să credem că explicația este naturala și nu ‘Divină’. De aceia mulți oameni se întreabă și pur și simplu înțeleg și cred, sau alții care nu cred pentru că au deja concepții pre-existente. Haideți însă să nu judecam încă! Cazul în sine nu este chiar așa de clar, sunt alte lucruri care trebuie să se explice.

Este bine să vedem ce s-a întâmplat cu ‘adevărat’ și mai ales martorii care erau ostili. Au fost mulții care au văzut acestea, care au văzut și chiar au teștat omul și care nu au aprobat credința și au concluzionat că mărturia nu este adevărată. Să zicem de exemplu că s-a produs un accident între două mașina – A și B. Fiecare susține că celalalt a fost de vinovat. Acum să presupunem că persoana A a văzut ca persoana B trimitea ”SMS” în timp ce conducea. Bineînțeles că persoana B susține că nu este adevărat, că persoana A nu a văzut nimic. Altfel, dacă persoana B admite că ‘scria’ în timp ce conducea, judecătorul și juriul vor fi înclinați să creadă că persoana B a fost vinovată și trebuie să plătească daunele.

Într-un mod similar, datele și evaluarea istoricilor ostili ajută să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat cu adevărat cu Isus. Știu de exemplu un om foarte cunoscut și apreciat ca om de știință, care a scris o carte despre Isus: F.F. Bruce (1974, 215 p.) – Jesus and Christian Origins outside the New Testament (în româna: Originile lui Isus și Creștinism în afara de Noul Testament). În studiul acesta, el a identificat și analizat Rabini evrei și referințele lui Isus în Talmud și Mișna. El a notat următoarele în comentariile rabini despre Isus:

”Ulla a spus: Oare nu ar fi fost ceva ca sa se apere [pentru Isus]? El a fost înșelător și Dumnezeu a zis: ‘Ci să-l omori; întâi mâna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, și apoi mâna întregului popor; ‘[Deuteronomul 13: 9] Este diferit pentru Isus pentru că a fost aproape de rege” pagina 56

F.F. Bruce remarcă următoarele despre afirmațiile rabinilor:

Au vrut să-l apere (dar ștergând orice aluzie despre creștinism). Oare de ce au apărat crima aceasta? Pentru că era ‘aproape de rege’ adică de David. p.57

Cu alte cuvinte, rabinii evrei ostili nu au contestat Evangheliile scrise și nici faptul că Isus a fost cu adevărat din linia lui David. Deși au fost împotriva faptului că Isus a fost ‘Hristos’ și că Evangheliile spun asta, rabini recunosc că Isus era din seminția regele David. De aceia Evangheliile scrise nu sunt doar fabulații ca să împlinească ceva. Martorii ostili recunosc aceasta.

Cum a putut să nască Maria fiind virgina (fecioară)

Este posibil să nu vă împotriviți prea tare că Isus a fost din linia lui David. Pană la urmă este posibil ca pur și simplu să fi fost totul întâmplator. Cum adică să se nască un prunc din fecioară? Așa ceva nu se naște dintr-o ‘întâmplare’. Ne pot rămâne doar trei posibilități: ori nu este adevărat, ori este o frauda sau este mâna lui Dumnezeu.

O naștere din fecioară a fost aluzie la început cu AdamÎn Noul Testament, Luca și Matei au declarat clar că Maria a fost virgină atunci când a zămislit pe Isus. Mai mult, Matei declara fără echivoc că prin aceasta s-a împlinit profeția scrisă de Isaia (750 î.e.n.):

De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (adică ‘Dumnezeu este cu noi’). Isaia 7 : 14 (și citat de Matei 1 : 23 că o împlinire)

Hai să simplificăm lucrurile și să ne gândim la o explicație naturală. Dacă suntem mai atenți (și uni sunt) realizam că în limba ebraica ( הָעַלְמָ֗ה transcrisă este haalmah) adică ‘virgină’ este de fapt doar ‘domnișoară tânără’ aducă nemăritată. Poate că Isaia, pe la 750 î.e.n., a spus doar că ea a fost piosă și mai târziu Matei și Luca l-au venerat prin Isus și nu au știut ce a spus defapt Isaia, anume că nu a fost ‘virgină’ ci doar ‘femeie târâră’. Și fiică ea a fost însărcinată (și numai bina de ‘profeție’) deși Maria nu a fost măritată încă, totul a fost defapt un adevărat miracol, o ‘intervenție divina’, fiind piesa centrală a împlinire prin nașterea lui Isus.

Sunt tot felul de explicații posibile după multa vreme și eu nu pot să zic că nu sunt valabile. Până la urmă este imposibil să știm exact dacă a fost virgină sau nu. Dar pe de altă parte, nu este așa de simplu. În Septuaginta s-a tradus din limba ebraică în Vehicul Testament în limba greacă în anul 250 î.e.n. – cu două sute cinzeci de ani înainte de nașterea lui Isus. Ce au făcut rabinii ca să traducă din limba ebraică în greaca textul lui Isaia 7 : 14? Au tradus în loc de ‘virgină’, o ‘femeie tânără’ ? Ceia ce mă uimește este cât de multi oameni știu ce semnifică cuvântul în original, în ebraică, anume că este vorba fie de o ‘femeie tânăra’ fie de o femeie ‘virgină’, dar nici unul din ei nu erau de fapt interesați de scrierile din Septuaginta. Când ne uităm la aceasta este clar, neechivoc și categoric, cuvântul παρθένος transliterat parthenos adică ‘virgină’. Cu alte cuvinte, cei mai autoritari rabini din 250 î.e.n. știau că în ebraică Isaia a profețit despre femeia ‘virgină’ și nu despre ‘femeia tânără’ și asta cu doua sute cinzeci de ani înainte să se nască Isus. Nu este în nici un caz creația Evangheliilor și nici a primilor creștinilor. Este o istorie evreiasca scrisă cu mult înainte de Isus.

De ce atunci un grup de lideri și învățați evrei în 250 î.e.n. (cei 70 de oameni după tradiție) să facă ceva asa de ridicol și prea-de-tot predicție despre femeia virgina care a născut fiu. Dacă credeți că erau superstițioși și neștiințific pe vremea aceea, atunci să vă mai gândiți o dată. Pe vremea aceia, oamenii erau fermieri. Știau foarte bine cum se înmulțesc animalele și oameni. Cu peste 1500 de ani înainte de Septuaginta, Avraam și Sara știau că după a anumită vârstă femeia intră în menopauza și este imposibil să mai aibă copii. Nu, în 250 î.e.n. învățații nu știau despre tabelul periodic al elementelor sau spectrul complet al radiațiilor electro-magnetice, dar știau bine cum animalele și oamenii se înmulțeau. Ei știau că natural nu este posibil ca o fecioară virgină să nască. Și totuși ei nu s-au retras, nu au făcut o ajustare zicând că de fapt ea era doar ‘femeie tânără’ în Septuaginta. Ei au scris clar în alb și negru, femeia virgină a născut un fiu.

Am ajuns acum la împlinirea profeției. Deși nu se poate să se dovedească că Maria a fost virgină, ea a fost pentru puțin timp în centrul atenției, în rest nu se mai vorbește despre ea. Pe vremea aceea familiile erau numeroase. Nu era neobișnuit să aibă 10 copii. Dacă a fost așa, ce probabilitate există ca Isus să fie primul copil? Asta pentru că dacă ar fi fost un fiu sau o fiică înainte de Isus, Maria nu ar fi putut să fie virgină. În vremea noastră de obicei cuplurile au 2 copii, adică 50-50 probabilitatea, dar pe vremea aceia era probabilitatea era 1 la 10. Cu alte cuvinte, probabilitatea ca să fie Isus primul copil este de 9 la 10 împotrivă.

Mai este altceva remarcabil pentru promisiunea de căsătorie a Mariei. Dacă căsătoria ar fi fost consumată numai cu câteva zile mai înainte, atunci n-ar mai fi vorba de virgină și împlinirea profeției. Pe de altă parte, dacă n-ar fi fost logodită și ar fi fost deja însărcinată, n-ar mai fi posibil să se logodească. În cultura aceia, o femeie însărcinată dar care nu era logodită trebuia să plece și de cele multe ori erau omorâte.

Contextul Mariei

Este remarcabil și neobișnuit ca să fie doar o coincidentă și până la urmă imposibil să fie exclusă posibilitatea că a fost cu adevărat virgină. Aceste coincidențe nu sunt explicate ci mai degrabă balansate de parcă Unul a vrut să facă toate lucrurile așa. Dacă Maria ar fi fost măritată înainte de nașterea lui Isus sau dacă erau alți frați mai mari, atunci martorii ostili ar fi fost imediat sesizați. Dar nu a fost așa, din nou, ei fiind împotriva Evangheliilor din punctul acela de vedere F.F. Bruce notează că după cum gândește el, Isus a fost un rabin:

Isus era numit în scrierile rabinice ca Isus ben Pantera sau Ben Pantera. Aceasta înseamnă probabil ‘fiul panterei’. Cel mai probabil răspuns este faptul că s-a greșit pronunția și că de fapt era parthenos în limba greacă, adică virgină și mai departe în creștinism se referă la fiul virginei (fecioara) (p.57 – 58)

Azi, ca pe vremea lui Isus, sunt foarte mulți împotriva lui Isus și ceia ce reprezintă evangheliile. Pe vremea aceia ca și astăzi sunt animozități împotriva Lui. Pe vremea aceia însă erau martori ostili, dar ei nu negau anumite lucruri deși tare ar fi vrut să facă așa ceva.