Despre mine

Despre mine: înțelepciunea pe care am învățat-o de la un playboy bogat și alcoolic notoriu

Aș vrea să vă împărtășesc cum mi-a schimbat Evanghelia comportamentul, precum odinioară s-a întâmplat cu Solomon care a căutat în viata plăcerea dar și înțelepciunea. Sper ca prin această pildă să vă fie mai ușor să mă cunoașteți și să înțelegeți și mai bine  articolele din website-ul meu .

(Apropo, de asemenea câteva informații de bază despre mine: numele meu este Ragnar Oborn și sunt din Canada. Sunt căsătorit și avem un singur copil. Am studiat la Universitatea din  Toronto, Universitatea din la New Brunswick și la Universitatea din Acadia.)

Tânăr privilegiat și neliniștit

M-am născut într-o familie buna, părinți intelectuali. Originar din Suedia, am emigrat în Canada când am fost tânăr și am crescut în câteva țări ca: Algeria, Germania și Camerun, apoi m-am întors din nou în Canada pentru a merge la universitate. La fel ca toată lumea, am vrut (și vreau încă) să-mi trăiesc viața din plin, dorind să fiu mulțumit, să trăiesc în pace și mai ales să am un țel în viață și un lucru – foarte important – să mă conectez cu alte persoane.

Intersectându-mă cu diferite culturii și societăți – atât religioase cât și seculare – și fiind un avid cititor, am fost expus la diferite idei referitoare la ce este de fapt adevărul suprem și mai mult, ce este și ce înseamnă cu “adevărat viața”. Am observat că majoritatea oamenilor (și în general în vest)au foarte multă bogăție,tehnicitate și oportunități ca să reușească în viață, și paradoxal aproape întotdeauna nu reușesc să ajungă unde și-au propus. Am observat că relațiile au fost mai puțin disponibile și mai temporare decât cele ale generațiilor anterioare. Este chiar și o vorbă despre această fugă după viață care se numește “cursă de șobolani”. Mi se spunea că dacă aduni “puțin mai mult” ajungi la destinație. Dar cânt mai mult? Și ce mai mult? Bani? Știința mai multă? Tehnologie? Plăcere?

Fiind un om tânăr, am crezut că sunt într-o angoasă pentru că nu știam cum să descriu mai bine acestă vagă dar persistentă neliniște. Fiindcă tatăl a plecat din Suedia și a lucrat ca consultant ingineresc în Africa, eu, împreună cu alți tineri bogați, privilegiați și educați din vest, eram separați de băștinași. Dar viața de acolo a fost simplă și cu prea puține amuzamente. De aceea eu și prietenii mei, visam să ne întorceam în țările de baștina și să ne bucurăm de TV, mâncare ca lumea, oportunitate și trai mai bun – și tot ce ne va da și va însemna ‘satisfacție’. Totuși, dacă vizitezi Canada și Europa, după o scurtă entuziasmare se așază din nou neliniștea. Mai mult chiar, îmi dau seama că eu care am trăit o parte din viață în acele țari, pot să înțeleg mai bine ce au ei(și este mult, ori cum aș privi)sau ce îi nemulțumește și ce vor de fapt.

Credeam că o să găsesc „când o să vreau” o prietenă obișnuită. Apoi o vreme să mă simt bine și mulțumit. Dar după câteva luni neliniștea se întorcea. M-am gândit că dacă termin școala voi ajunge “la destinație”… apoi când am luat carnetul de conducere și am devenit independent, am crezut că am ajuns la țintă. Acum că sunt mai învârstă, am auzit, că unii se gândesc la pensionare ca la un timp de satisfacție. Asta să fie oare tot? Toată viața să fie doar un drum de la un produs la altul crezând că în cele din urmă ajungi la fericire? Mă tem că este doar o goană după vânt! (Cum spune Ecleziastul)

Înțelepciunea lui Solomon

În toți acești ani, scrierile lui Solomon au avut un impact profund în viața mea. Solomon a fost un rege antic Israelian care a fost faimos pentru înțelepciunea lui, fiind de asemenea autorul a câtorva cărți din Vechiul Testament. În cartea sa Eclesiastul, descrie exact această neliniște cu care s-a confruntat. Iată ce spune:

1. Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.” Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
2. Am zis râsului: „Eşti o nebunie!”, şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”
3. Am hotărât în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
4. Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,
5. mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
6. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
7. Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
8. Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
9. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
10. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

(Eclesiasticul 2 : 1-10)

Bogății, faimă, înțelepciune, proiecte, femei, plăceri, împărății, cariere, vinuri… Solomon le-a avut pe toate și mai mult decât ori care altul în zilele acelea, cum de altfel se întâmplă chiar și în zilele noastre. Un om super-inteligent precum Einstein, bogat precum Bill Gates, viața socială-sexuală precum cântărețul Mick Jagger, precum blazonul Prințul William din familia casei regale a Marii Britanii – toate întruna. Cine poate să aibă mai mult? Am zice că Solomon mai mult decât ori care altul ar fi putut fi satisfăcut, doar le-a avut pe toate. Dar el a concluzionat așa:

1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
2. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
3. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
4. Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
5. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
6. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
7. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
9. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
11. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
12. Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
13. Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
14. Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!

(Eclesiasticul 1 : 1-14)

11. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.
12. Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte. –
13. Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul;
14. înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă.
15. Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.”
16. Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
17. Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.
18. Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
19. Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune.
20. Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.
21. Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
22. Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare?
23. Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

(Eclesiastului 2 : 11-23)

Asta da fericire! Într-una din poeziile lui Solomon, anume Cântarea Cântărilor, el subliniază erotismul, iubirea nebună pentru o femeie – ceva sublim care să îi dea satisfacții pentru tot restul vieții. Dar, în cele din urmă, nici dragostea nu i-a dat satisfacție pentru o mai lunga durata.

Peste tot unde mă uit, fie la prieteni sau în societate, se păre că dorințele lui Solomon de a avea o viață în satisfacții eșuează, și rămâne până la urmă doar o oboseală fără rost. Dar Solomon m-a lăsat să înțeleg clar că nici pe aceste căi nu a găsit de fapt ce urmărea. Așa și eu după câteva experiențe am realizat că nu voi găsi nimic care să mă împlinească pe acel drum și că trebuie să caut un drum mai puțin umblat.

Cu toate acestea am fost deranjat de un alt aspect al vieții, care la fel l-a pus și pe Solomon în încurcătură:

19. Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână.

21. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pământ?

(Eclesiasticul 3 : 19-21) 

Woody Allen versus Solomon

Moartea este inevitabilă până la urmă și tronează absolut de asupra noastră. Așa cum a spus Solomon, toată lumea moare, și cei buni și cei răi, și cei religioși sau care nu sunt religioși. Woody Allen a regizat și produs filmul You Will Meet A Tall Dark Stranger (Tu ai să îl întâlnești pe Înaltul și Întunecatul Străin). Este o idee glumeaț/serioasă despre moarte. Într-un interviu la Festivalul de la Cannes, el a împărtășit meditațiile lui despre moarte cu umorul care îl caracterizează.

“Relația mea cu moartea rămâne în continuare aceiași – sunt cu totul împotriva ei. Tot ce pot să fac este să aștept. Nu este nimic avantajos să fiu bătrân – nu devii mai inteligent, nu devii mai înțelept, nu devii mai relaxat, nu devii mai prietenos – nu devii mai fericit – nimic nu se întâmplă. Dar ai mai multe probleme cu spatele, ai indigestii, ochii nu mai văd așa bine, nu mai auzi la fel de bine și-ți trebuie aparat auditiv. Este foarte clar că bătrânețea este o afacere rea și vă sfătuiesc să evitați această afacere pe cât posibil.”[1]

http://news.bbc.co.uk/2/hi/entertainment/8684809.stm

Apoi el conclude cum anume să înțelegi viața știind că inevitabil vei muri.

“Omul nu vrea să credă că viața nu este decât o iluzie. Dacă vrei să vezi viața prea onest, atunci este clar că situație este dezastroasă și toată viața este de fapt fără sens. Eu cel puțin așa gândesc și spun asta – anume că viața mea este deplorabilă și pesimistă… Eu spun că viața este grea, dureroasă, de coșmar, fără de sens și singura posibilitate de fericire este să te minți și să spui că este bine, deci să te dezminți.”

Există de fapt o alternativă? Mă tem că nici Solomon nu a spus clar aceasta, anume că deznădejdea și inutilul este total, ori, asa cum spune Woody Allen, ‘să cred că este bine doar prin minciună și iluzie să pretind că sunt fericit’? Nici una nu este atractivă desigur. Apropierea de moarte ridică întrebarea despre eternitate. Este cu adevărat vorba despre Rai ori (foarte alarmant) ori Iadul este o realitate?

Când era gata să termin studiile a trebuit să citesc o sută de bucăți din literatură (poeme, cântări, scurte istorii etc.) Majoritatea colegilor vorbeau despre problemele respective și din cauza aceasta am văzut care sunt problemele mari, greutățile lor și chestiunile lor majore. În felul acesta am înțeles despre multe din felurite domenii și epoci, medii educaționale, filosofii și genuri diferite de viață.

Evanghelia și posibilitatea de a înțelege

Eu am inclus câteva pasaje binecunoscute din Biblie în care Iisus vorbește despre viață și “s-o aibă din belșug”:

10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.

(Ioan 10 : 10)

Mi-am dat seama că poate, doar poate, am să găsesc răspunsul la aceste probleme. Până la urmă Evanghelia (care se spune că este doar un fel de religie scrisă)este cea care ne descoperă ‘vestea bună’. Este însă Evanghelia cu adevărat o veste bună? Sau poate au fost doar niște vorbe goale? Ca să răspund acestor lucruri, a trebuit să călătoresc pe două drumuri diferite. Mai întâi a trebuit să dezvolt și să înțeleg ce este de fapt Evanghelia. În al doilea rând, după ce am trăit în diferite culturi religioase, apoi am întâlnit diferiți oameni cărora le-am citit autorii, după care au început să apară unele obiecții față de Evanghelia Biblică. Acești oameni fiind informați și inteligenți m-au pus în situația să fiu critic față de Evanghelie, nu doar doar ca să fac comentarii fără rost sau să mă transform într-un credincios de formă.

Există un sens foarte clar însă, atunci când cineva se îmbarcă într-o astfel de călătorie majoră, nu știi de fapt dacă ajunge sau nu la destinația finală. Dar am învățat că Evanghelia oferă răspunsuri la aceste probleme pe care le-a ridicat Solomon. Într-adevăr, scopul este să le abordăm frontal și să înțelegem viața întreagă, moartea, veșnicia și preocupările practice precum dragostea, iar în relațiile noastre de familie, vina, frica și iertarea. Evanghelia pretinde că este o temelie pe care ne putem construi întreaga viața. Este posibil să nu ne placă neapărat răspunsurile oferite prin Evanghelie, sau să nu putem să fim de acord cu ele. Mai mult, nu este obligatoriu să credem aceasta, dar având în vedere că abordează aceste subiecte din viața de zi cu zi, este nechibzuit să rămânem neinformați sau ignorați.

Mai apoi am înțeles că Evanghelia nu este întotdeauna confortabilă ci din potrivă. Într-un timp în care ne îndeamnă să privim viața mai detașat, ușurel și nu serios, Evanghelia ne-a provocat fără echivoc inima, mintea, sufletul și puterea, care, deși oferă Viața, nu era de loc ușoară, dimpotrivă. Dacă vrei să ții cont de ceea ce înseamnă de fapt Evanghelia, atunci o să găseați  o cale. Lucrul cel mai bun cu, care să începi, îl poți găsi în site-ul: frazele rezumate în masajul Evanghelie.