Arhive etichetă: dovezi pentru existența lui Adam

A fost un Adam? Mărturia vechii civilizații chineze

Biblia este o carte remarcabilă. Mai întâi pentru că pretinde că este inspirată divin și de aceia documentează acțiunile lui Dumnezeu de-a lungul istoriei. Pentru că am petrecut multă vreme și am încercat să înțeleg, am investigat în special aceasta asigurare de veridicitate mai ales a primelor capitole din Biblie – anume Geneza (sau Facerea). Se vorbește despre Adam și Eva, despre Paradis , despre fructul interzis, despre tentație și apoi despre Noe și singurii care au supraviețuit potopului universal. Atât eu cât și multi alții am crezut că aceste descrieri sunt de fapt poetice și metaforice. Până la urmă, nu au arătat oare ”faptele Istoriei Naturale” că întâmplările din Geneză pur și simplu nu s-au întâmplat așa cum au fost descrise în Biblie?

Cu cât am săpat mai mult, mi-am dat seama că lucrurile nu stau chiar așa în realitate. Am descoperit că ‘faptele’ din istoria naturală sunt de fapt interpretate după propriile noastre ipoteze care sunt bazate pe o multitudine de prezumții controversate. Mai mult decât atât, am aflat că multe surse vorbesc foarte clar despre Geneza și faptul că potopul a avut într-adevăr loc.

Una dintre cele mai interesante revelații de acest gen zace ascunsă în caligrafia chineză. Ca să înțeleg semnificația acestei descoperiri, a trebuit să înțeleg mai întâi însăși fundația culturii chineze.

Civilizația chineză este foarte veche, iar primele scrieri datează de cel puțin 4200 de ani. Asta înseamnă că primele scrieri în chineză au fost scrise cu 700 de ani înainte ca Moise să editeze cartea Genezei (pe la 1500 î.e.n.) Ne este foarte ușor să recunoaștem caligrafia chineză când o vedem. Ceea ce noi nu știm este faptul că, ideogramele sau pictogramele chineze sunt ‘cuvinte’ formate prin niște imagini mai simple numite radicali. Este foarte similar cu limba engleză unde un cuvânt simplu (ca de exemplu ‘auto’ și ‘camion’) devine ”autocamion”. Caligrafia chineză s-a schimbat foarte puțin în mii de ani. Știm asta prin faptul că scrierea chineză din antichitate se păstrează până în prezent, inclusiv prin ceramică și oase artizanale. Abia în secolul XX, mai ales după ce China comunistă a fost și este la putere, s-a simplificat și scrierea.

Să vedem acum câteva exemple de scriere chineză prin ideograme, începând cu cuvântul ‘primul’. Iată prima pictogramă:

Primul

Primul = în viață + praf + om

Această ideogramă este combinația radicalilor mai simpli ilustrați mai sus. Se poate observa cum acești radicali sunt combinați în ideograma ”primul”. Însemnătatea acestor radicali este și ea arătată mai sus. Ceea ce înțelegem este faptul că, cu multă vreme în urmă (aproximativ 4200 de ani) când primii scribi chinezi au format caligrafia chineză – ei au luat mai mulți radicali și au format cuvântul ‘primul’ ( ‘în viață’+’praf’+’om’ => ‘primul’). Dar de ce? Ce conexie intimă este între ‘praf’ și ‘primul’ de exemplu? Aparent, nu este mare lucru. Și totuși, reflectând mai atent, conexia între creație și om este frapantă:

DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2: 7)

‘Primul’ om (Adam) a fost făcut din praf! Dar oare cum civilizația antică chineză a realizat așa ceva cu 700 de ani înainte de scrierea din Geneză? Să vedem și altceva interesant:

să vorbesc

praf + suflat pe gură + în viață = să vorbesc

Mai departe, prin radicali precum ‘praf’ plus ‘suflare pe gură’ plus ‘în viață’, se ajunge la ‘să vorbesc’ și de la ‘să vorbesc’ plus ‘să merg pe jos’, se ajunge la ‘să creez’.

să creez

să vorbesc + să merg pe jos = să creez

Dar oare ce însemnă conexiunea dintre ‘praf’, ‘suflare pe gură’, ‘în viață’, ‘să merg pe jos’ și ‘să creez’, adică posibilitatea ca în limba chineză să se construiască propoziții, sau mai exact, dintr-un cuvânt un alt cuvânt. Să vedem acum cum aceasta este incredibil de aproape de Geneza 2: 7 (așa cum am văzut în pasajul anterior).

Interesant este că paralele continuă, anume că diavolul se compune din ”omul se mișcă în secret în grădină”. Oare care este relația dintre grădină și diavol? Să vedem:

secret + omul + grădină + [în viață] = diavol

secret + omul + grădină + [în viață] = diavol

Mai mult, în chineză combinația între ‘diavol’ și ‘doi pomi’ înseamnă ‘ispititor’!

ispititor

diavol + 2 pomi + acoperit = ispititor

Cu alte cuvinte, ‘diavolul’ prin ‘acoperire’ sub ‘doi pomi’ înseamnă ‘ispitire’. Dacă aș vrea să înțeleg conexia, atunci aș spune că este vorba de o femeie ispititoare, sau dacă vrem, păcatul prin ispitire. Dar oare de ce doi pomi? De ce de la ‘grădină’ și ‘pomi’ se ajunge la ‘diavol

și ‘ispitire’? Să vedem acum ce se scria în Geneză:

8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului. (Geneza 2:8-9)

Dintre animale, șarpele era cel mai șiret și el a zis către femeie – „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…” (Geneza 3: 1)

‘Dorința’ sau ‘acoperit’ este direct conectata cu ‘femeie’ și ‘doi pomi’. Oare de ce nu o ‘dorință’ de sexualitate pentru ‘femei’? Doar este perfect natural într-o relație. Dar în chineză nu există așa ceva.

dorință

2 pomi + femeie = dorință

În Geneză se vorbește despre relația dintre ‘acoperire’, ‘doi pomi’ și ‘femeia’.

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el. (Geneza 3: 6)

vas (corabie) mare [barcă este micuță]

vas (corabie) mare [barcă este micuță]

Să vedem acum un alt exemplu. În chineză ideograma pentru vas mare este scris așa:

Radicalii pentru ideograme sunt următoarele:

 

opt + guri (adică oameni) + vas (corabie)

opt + guri (adică oameni) + vas (corabie)

Opt + guri (adică oameni) + vas (corabie) = vas (corabie) mare

Cu alte cuvinte, ‘opt’ ‘persoane’ ‘în corabie’. Dacă eu aș descrie o corabie mare, de ce să nu aibă 3000 de persoane în ea? De ce doar opt persoane? Interesant este faptul că în Biblie se vorbește despre potop și Arca lui Noe (cu ei doi și cei trei copii cu soțiile lor).

Paralela dintre primele capitole din Geneza și caligrafia chineză este remarcabilă. Este ca și cum chinezii au împrumutat din textele Genezei, cu toate că, și asta este foarte important, prima scriere chineză este cu 700 de ani înainte ca Moise să scrie Geneza. Apoi mai este faptul că, China este foarte departe de Orientul Mijlociu. Coincidențe? Poate, dar de ce atâtea ‘coincidențe’? Mai apoi, de ce alte paralelele între limba chineză și alte pasaje din Geneza – ca de exemplu Avram (apoi Avraam), Isaac și Iacob – nu există?

Dar dacă Geneza a descris întâmplări istorice reale- chiar și în primele capitole ale Genezei?. Atunci grupul etnic numit chinez și cu limbile lor, precum și toate celelalte grupuri etnice și limbi, au început într-un singur loc, anume în locul numit Babel (Geneza 11). La Babel, oamenii aveau o singură limbă cu diferite dialecte dar Dumnezeu a făcut ca după, pentru cei care au supraviețuit potopului, limbile să fie neinteligibile și oamenii să nu se mai înțeleagă. În felul acela, au migrat dincolo de Mesopotamia și în consecință, căsătoriile s-au făcut numai cu limbile/familiile apropiate. În felul acesta s-au creat rasele. Chinezii sunt unii din grupul care au plecat de la Turnul Babel și au creat o caligrafie aparte, știind despre Geneză, Creație și Potop. Mai mult, istoric sunt foarte conștienți de asta. Este remarcabil faptul că scrierea lor putea fi scrisă abstract (adică fiind de-sine stătătoare) și apoi să convenționalizeze cuvinte precum ‘acoperit’, ‘ispită’ etc. și apoi să înțeleagă despre istoria din Biblie. În mod similar, prin substantivele superlative precum corabie mare, se reamintește istoria trăită. De aceia istoria despre Creație și Potop este încorporată în chiar limba de la începuturile civilizații chineze. Bineînțeles că după multe secole, s-a uitat ce era scris în original, așa cum se întâmplă cu multe alte lucruri. Dar dacă este așa, atunci Geneza este adevărată și nu doar o metaforă.

China este probabil una din cele mai vechi civilizații și are poate cele mai vechi tradiții ceremoniale scrise și păstrate din lume. Chiar de la începuturi (cam pe la 2200 î.n.e.), civilizația chineză avea un împărat și în fie care an, la solstițiul da iarnă, se sacrifică un taur pentru Shang-Ti (‘Împăratul Ceresc’, adică Dumnezeu). Ceremoniile s-au păstrat prin toate dinastiile chineze, până la capăt. Doar în anul 1911, atunci când ultimul împărat din dinastia Qing a fost detronat și generalul Sun Yat-sen a format o republică, au fost oprite aceste tradiții. Ceremoniile au fost conduse în fiecare an la ‘Templul Ceresc’, care este astăzi o atracție turistică de prim rang în Beijing. 4000 de ani, în fiecare an se sacrifica un taur prin Împăratul Chinez, pentru Împăratul Ceresc. De ce? Confucius (551 – 479 î.e.n.) se întreba și el de ce. Iată ce spune:

”Cel care înțelege ceremoniile pentru sacrificarea taurului pentru Cerurile și Pământul … poate să guverneze regatul simplu, precum o palmă!”

Cu alte cuvinte, Confucius spune că cel care înțelege misterul, poate ușor să conducă tot regatul. Așa că de la numita Frontiera Sacrificări (cam pe la 2200 î.e.n.) și până la Confucius (pe la 500 î.e.n.) semnificația sacrificiului a fost pierdut la Chinezi dar, tradiția a fost păstrată din nou 2400 de ani, până în anul 1911 e.n.

Este posibil ca semnificația constricției caligrafice să fie pierdută, altfel Confucius ar fi putut să descifreze semnificația răspunsului. Prin radicali putem să construim cuvântul ‘neprihănire’:

mână

mână + lance/cuțit + eu + oaie = neprihănire

Neprihănirea este compusă din ‘eu’ și ‘oaie’ deasupra. Apoi ‘eu’ împreună cu ‘lance’ sau ‘cuțit’. În chineză se înțelege ideea că mâna ucide mielul și prin asta se câștigă neprihănirea. Prin sacrificiul sau moartea mielului în locul meu se obține neprihănirea.

Când citim Geneza, ne dăm seama că sacrificarea animalului a apărut cu mult înainte ca evreii să înceapă sacrificarea animalului ca o ofrandă. De exemplu, Abel (fiul lui Adam) și Noe au oferit un sacrificiu (Geneza 4: 4 și 8: 20). Se pare că încă din cele mai vechi timpuri oamenii au înțeles că prin scarificarea unui animal, se substituie moartea animalului pentru a atingerea neprihănirii pentru om. De multe ori se spune că Isus era ‘mielul lui Dumnezeu’ (Ioan 1: 29). El a murit ca un real sacrificiu pentru a atinge neprihănirea – așa cum toate animalele se sacrifică – inclusiv în istoria antică a Chinei și Frontiera Sacrificări – ca o imagine vie a sacrificării. Putem de exemplu să vedem despre Avraam și sacrificiul lui Isaac și de asemenea sacrificiul în vremea lui Moise și Paștele. Este interesant că pe vremea antică a Chinei, se pare că sacrificiul se făcea cu mult înainte de Avraam sau Moise, deși această tradiție a fost apoi pierdută până când Confucius a regăsit-o.

Când am înțeles acestea, m-a izbit deodată realizarea că dovezile despre Geneză și în general despre Biblie sunt de fapt istoric adevărate și mai mult, sacrificiul și moartea lui Isus pentru a atinge neprihănirea este înțeleasă din cele mai vechi timpuri. Sacrificarea, moartea și învierea lui Isus a fost planificată de divinitate, și făurită în așa fel încât să noi să recunoaștem asta încă din cele mai vechi timpuri.

Acest lucru, desigur, merge împotriva unui instinct de bază al nostru. Pentru că am vorbit cu diferite persoane de diferite religii și cu diferite culturi, și am observat că tendința este că neprihănirea să fie obținută fie când vrea Dumnezeu fie prin lucrări bune. Cu alte cuvinte, sunt unii care nu trebuie să plătească pentru păcatul săvârșit. Asta înseamnă că mulți cred că justiția lui Dumnezeu – care trebuie să plătească – este pur și simplu anihilată prin pronie. Alții dintre noi cred că trebuie să plătească pentru păcat dar cumva se plătește doar prin fapte bune. De aceea ei vor să fie buni sau religioși și cumva speră că totul va fi bine. Dar în Evanghelii se spune cu totul altceva:

21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii –

22. și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. (Romani 3:21-22)

Este posibil ca Isus să moară și să învie ca noi să căpătăm neprihănirea? Da, pentru că Dumnezeu va fi satisfăcut pentru păcatul spălat.  Poate în vechime se știa aceasta dar în culturile moderne cumva s-a uita cât de periculos este să ignorăm acest simplu și puternic adevăr. Haideți să considerăm și explorăm împreună prin website-ul nostru ceea ce chinezi au uitat.

Bibliografia

The Discovery of Genesis. [Descoperind Geneze – n.trad. nu știu dacă este în romanește] C.H. Kang & Ethel Nelson. 1979

Genesis and the Mystery Confucius Couldn’t Solve. [Geneza și misterul pe care nu a putut să înțeleagă Confucius. n.trad. nu știu dacă este în romanește] Ethel Nelson & Richard Broadberry. 1994