Omul după imagine lui Dumnezeu

Este foarte importat să vedem ce zice Biblia despre omul original. Dar pentru mulți Biblia este o prostie, o pierdere de vreme. Și totuși, când înțelegem cât de complicat este omul, când vedem codul genetic și sofisticarea lui mai tare de cât cel mai puternic compiuter; noi suntem mașini făcute din proteine mai mici decât cele mai avansate nanotehnologii omenești. Oamenii fac automat repararea celulelor
avariate și cel mai importat: omul are personalitate și conștiință. Poate de aceea ar fi normal sa ne gândim că Dumnezeu – Creatorul suprem – a creat omul.
In spiritul acesta am sa elaborez puțin și sa vedem ce zice Biblia despre originea omului asa cum se scrie:
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea  Noastră; el să stăpânească peste peștii marii, peste pasările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișca pe pământ.”
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Sau, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. (Facerea 1: 26 – 27)

”După imaginea lui Dumnezeu”

Ce înseamnă însă omul după  ”imaginea lui Dumnezeu”? Asta nu înseamnă că Dumnezeu este o ființă umană,  cu doua picioare, un cap etc., ci omul a fost creat după caracteristicile generale ale lui Dumnezeu. Spre exemplu, atât Dumnezeu (în Biblie) cat și omul (prin observație) au intelect, emoții și voință. În Biblie Dumnezeu este uneori descris ca fiind trist, supărat sau vesel, precum omul care are emoții. Noi oamenii suntem în fiecare zi confruntați cu decizii de tot felul. Similar în Biblie, Dumnezeu face alegeri și decizi. Abilitatea omului de a raționa și dea a face lucruri abstracte vine tot de la Dumnezeu.  Noi oamenii suntem capabili să fim inteligenți, să avem emoții, să avem voință pentru ca Dumnezeu a vrut să fie așa.
Într-un mod și mai profund, de ce noi putem să înțelegem conștiința care însemnă ”eu” și ”tu”? Noi nu suntem doar impersonali (aducă nici eu nici tu). Noi suntem așa pentru că Dumnezeu a vrut să fie așa. În această perspectiva fundamentală, Dumnezeu – prin Biblie – înseamnă personal nu impersonal, precum ”Forța” în filmul Războiul Stelelor. Și pentru că noi suntem imaginea lui Dumnezeu, suntem personali, unici.

 De ce suntem estetici? 

Ne place mult arta, drama. Ce mult ne place naturalețea, ne place și ne trebuie frumosul. Bineînțeles că nu numai vizualul dar și muzica și literatura. Gândiți-vă la muzică și importanta ei – nu doar ascultată ci și/sau dansată! Muzica înseamnă de fapt viața mai deplină. Ne place istoriile interesante, cărți sau teatre, or istorii zi de zi sau filmele. La toți ne plac eroii și tâlharii, oamenii celebri sau complet necunoscuți. Este perfect natural să ne placă arta în multe domenii pentru că ne revitalizează și regenerează și asta pentru că  Dumnezeu este Artistul. Cred că aceasta este întrebarea care trebuie pusă. De ce este esteticul atât de intim legat de artă, dramă, muzică, dansul, literatura? Daniel Dennett, unul din cei mai celebri ateiști și autor privind procesul de cogniție, crede că totul este materialist-ic:
”Chiar și în această cercetare se înțelege că muzica este de la sine înțeles. Rar se pune întrebarea: de ce există muzica?  Răspunsul este direct și adevărat: ne place muzica și mai mult, cerem tot timpul muzică nouă. Dar de ce ne place? Pentru că considerăm ca este frumoasă. Sigur, din punt de vedere biologic este o întrebare frumoasa dar nimeni nu știe de ce.” (Daniel Dennett, Distrugerea mitului: religia ca un fenomen natural, p.43)
Oare de ce toate trebuie să fie numa și numai material în artă? Dannett (probabilul cel mai influent din lume în privința evoluției) când vorbește despre evolutiva materialistă, pur și simplu nu știe (de ce arta!) Din punt de vedere Biblic, Dumnezeu este și artist și estetician. El, Dumnezeu este vesel și perfect și de aceea și noi, oamenii suntem frumoși. De aceea în Biblie înțelegem că umanitatea este estetică prin Dumnezeu nu de sine stătător.

De ce suntem morali?

Este de asemenea important să vedem ca Dumnezeu a făcut de la început omul moral. Toți știm ce este ”rău” și ce este ”bine” – chiar și atunci când limba și obiceiurile sunt diferite. Capacitatea de a fi moral este impregnat în fiecare om. Asa cum spune chiar Richard Dawkins:
”Judecata morala este universală, ca un fel de gramatică din principiu… Morala este gramatica pusă în ori ce limba, pusă sub ori ce ‘radar’ …” (Richard Dawkins, The God Delusion, p.223 –  nu este în română)
Dawkins explică ca ”rău” și  ”bine” este conștiința primară, ca și limba. Dawkins nu crede că morala este de la Dumnezeu deși este cel mai simplu și clar răspuns. Capacitatea de a fi moral este de la Dumnezeu pentru ca oamenii sunt imaginea lui Dumnezeu. A nu realiza aceasta duce la neînțelegeri majore. Sa vedem spre exemplu celebrul ateist Sam Harris:
”Dacă oamenii religioși știu că morala adevărată  este numai de la Dumnezeu, atunci ateiștii sunt mai mai puțin morali.” (Sam Harris, 2005, Letter to a Christian Nation, p.38 – 39 – nu este în romanește)
Harrison nu înțelege și este complet greșit. Biblia vorbește despre morala făcută prin Dumnezeu pentru oameni, nu prin religiozitate. De aceia, atât ateiștii cât și ceilalți oameni știu că morala este adevărată.  Pentru ateiști însă este dificil să priceapă de unde morala – asta pentru ca morala este chiar în creier!

De ce suntem atât de relaționare?

Din punt de vedere Biblic, ca să înțelegem totul trebuie să înțelegem mai întâii că noi suntem făcuți după imaginea lui Dumnezeu. Din cauza aceia putem să înțelegem fie pe Dumnezeu (prin ce se scrie în Biblie) fie oamenii (prin observație și reflecție). Putem de exemplu să vedem rapid relațiile dinte oameni, ca de exemplu un film bun sau, mult mai bine, prieteni adevărați. Este natural sa cautăm prieteni ca să împărtășim experiențele noastre. Prietenii și rudele sunt foarte importante și creează un fel de protecție, ‘de bine’. Invers, oamenii singuri și/sau familii destrămate sunt stresați și dificil de abordat. Nu suntem neutri și non-emoționali pentru rudele și prietenii noștri. Cum imaginea lui Dumnezeu este în noi, tot asa și Dumnezeul viu este relațional. În Biblie vedem că:  ”pentru ca Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4: 8) Se scrie mult în Biblie despre Dumnezeu și oameni și mai ales dragostea lui Isus (în cele mai importante două pasaje din Biblie). Este clar că Iubirea trebuie să relaționeze între iubit (iubită) și cel ce iubește – adică credința.
Noi trebuie să înțelegem că Dumnezeu înseamnă iubire. Dacă ne gândim că El este ‘Prima Mutare’, ‘Prima Cauză’, ‘Deitate Omniscientă’ sau poate ‘Ființa Benevolentă’ înseamnă că nu înțelegem Biblia și pe Dumnezeu – mai degrabă facem singuri un zeu după propria noastră imaginație.
El, Dumnezeu  este acolo, El este nerăbdător și personal cu toții. El nu ne cere iubire, El este iubire. În Biblie, Dumnezeu este portretizat ca o relație, ca și un părinte cu copiii sai, s-au ca un bărbat și o femeie căsătoriți. El nu este deziluzionat pentru analogiile filozofice ale oamenilor ci, în mod profund înțelege oamenii și relațiile lor.
Iată dar fundația acestei teme și felul în care Dumnezeu a făcut imaginea omului, cu mintea, emoțiile și voința acestuia. Omul este auto-conștient și moral prin chiar gramatică, știind ce este ‘bine’ și ‘rău’. Noi oamenii știm instinctiv să apreciem frumosul, drama, arta și istoriile de ori ce fel. Mai mult, noi știm instinctiv și natural să găsim și sa dezvoltam relațiile și prieteniile.
Da, noi existam  pentru ca Dumnezeu a vrut sa fie asa. Data viitoare, o să vorbim despre Biblie și explicațiile privind relațiile rupte și/sau dezamăgite, pentru că Dumnezeu țintește departe. De ce dorința nu ajunge să se fructifice?

Este Biblia demna de incredere? Sau a fost corupta?

O introducere la Criticism si Biblie

În epoca științifică și educata în care traim, punem la îndoială multe dintre credințele non-științifice pe care generatiile anterioare le-au avut. Acest scepticism este valabil pentru cărți religioase în general, dar în special pentru Biblie. Mulți dintre noi punem la îndoială exactitatea Bibliei. Acesta provine din ceea ce știm despre Biblie. La urma urmei, a fost scrisă în urmă cu mai mult de două mii de ani. Pentru cel mai mult timp, in aceste milenii nu a existat nici o presă de tipar, mașini de fotocopiere sau edituri. Deci manuscrisele originale au fost copiate de mână, generație după generație, in timp ce au disparut si au apărut multe limbi noi, si multe imperii s-au schimbat, iar puteri noi s-au înălțat. Deoarece manuscrisele originale s-au pierdut acum multi ani, cum știm că ceea ce citim astăzi în Biblie este ceea ce autorii originali, de fapt au scris cu mult timp în urmă? Mulți copii mici joacă de multe ori un joc numit telefonul fara fir, unde ei stau într-un cerc și cineva șoptește un mesaj în urechea persoanei de langa, iar fiecare persoană șoptește persoanei de lângâ până când mesajul a trecut la fiecare persoană în jurul cercului. Apoi ultima persoană spune mesajul cu voce tare, iar copiii observa modul în care mesajul s-a schimbat atât de mult de la începutul cercului. Poate fi acest joc comparabil cu transmiterea Bibliei în timp, astfel încât ceea ce am citit azi poate fi substanțial diferit de scrierile originale?

Principiile Criticismului

Acest lucru înseamnă că cel mai devreme moment in care putem afla de existenta documentului este începând cu 500 d. HR. În consecință, perioada de la 500 î.Hr. la 500 d. HR (etichetat x în diagrama) este perioada în care nu putem verifica copiile anterioare, deoarece toate manuscrisele din perioada precedenta au dispărut.

Exemplu de etape în viață a documentului vechi ipotetice
Exemplu de etape în viață a documentului vechi ipotetice

De exemplu, în cazul în care s-au făcut cateva erori în timp ce copia a doua a fost realizata dupa prima copie (intenționate sau nu), nu am fi în măsură să le detectam deoarece nici unul dintre aceste documente nu sunt disponibile pentru a compara cu celalalt. Această perioadă de timp, inainte de originea copiilor existente în prezent (perioada X) formeaza deci intervalul de incertitudine contextuala. Prin urmare, un principiu care ar putea fi de ajutor pentru a raspunde la intrebari despre fiabilitatea textului este să se ne uitam la lungimea acestui interval de timp. Cu cat este mai scurt acest interval (etichetat „x” în diagrama) cu atat mai mare încredere putem plasa în conservarea corectă a documentului în zilele noastre moderne, deoarece perioada de incertitudine este redusă.

Desigur, de obicei, in prezent, exista mai mult decat o singura copie a unui manuscris. Să presupunem că avem două astfel de exemplare de manuscris și găsim următoarea frază tradusă în aceeași secțiune a fiecaruia dintre ele:

Cu câteva manuscrise baza textual este mic.
Cu câteva manuscrise baza textual este mic.

Autorul original a vrut sa scrie despre ‘John’ SAU despre ‘Joan’, iar celălalt manuscris conține o eroare de copiere. Întrebarea este -Care dintre cele doua manuscrise contine eroarea? Din dovezile disponibile, este foarte dificil sa determinam aceasta.

Acum, să presupunem ca găsim inca două exemplare ale aceluiaș manuscris, după cum se poate vedea mai jos:

Mai multe manuscrise mai mare Baza textual
Mai multe manuscrise mai mare Baza textual

 

Acum este mai ușor să deducem care manuscris contine eroarea. Este mult mai probabil ca eroarea a fost facuta o singură dată, mai degrabă decât aceeași eroare sa fi fost repetată de trei ori, deci este posibil ca MSS # 2 sa contina eroarea de copiere, iar autorul a scris, de fapt, despre ‘John’, nu ‘Joan’.

Acest exemplu simplu ilustrează un al doilea principiu, pe care il putem folosi pentru a verifica validitatea manuscriselor – Cu cat exista mai multe manuscrise disponibile, cu atât este mai ușor sa detectam si sa corectam erorile, pentru a stabili conținutul originalului.

Criticismul scrierilor clasice Greco-Romane coparate cu Noul Testament

Pana acum am stabilit doi indicatori care pot fi utilizați pentru a determina validitatea documentelor vechi: 1) măsurarea timpului între scrierea originală și cea mai recenta copie a manuscrisului, și 2) verificarea numărului de copii existente ale manuscrisului. Deoarece acești indicatori se pot folosi la orice scriere veche, putem astfel să le aplicam atât la Biblie, precum și alte lucrări din antichitate, așa cum se poate observa în tabelele de mai jos (1).

*pentru oricare lucrare

Acești scriitori reprezinta principalii scriitorii clasici din antichitate – scrierile care au modelat dezvoltarea civilizației occidentale. În medie, acestea ne-au fost transmise prin 10-100 manuscrise, care sunt păstrate începând doar aproximativ cu 1000 de ani de la originalul care a fost scris. Din punct de vedere științific aceste date pot fi considerate experimentul nostru, deoarece conține date (scriitori clasici) care sunt acceptate și utilizate de către academicieni și universități din întreaga lume.

Tabelul următor compară scrierile biblice (Noul Testament, în special) de-a lungul aceloraș puncte de interes (2). Acestea pot fi considerate datele noastre experimentale, care vor fi comparate cu datele noastre de control, la fel ca în orice investigație științifică.


Table 2 Romanian

Numărul de manuscrise ale Noului Testament este atât de vast incat ar fi imposibil să le listam pe toate într-un tabel. Asa cum a declarant un savant (3) care a petrecut ani studiind acest problemă:

“Astazi avem mai mult de 24000 de exemplare ale manuscriselor ce contin porțiuni ale Noului Testament … Nici un alt document al antichității nu se apropie de astfel de numere și atestare. În comparație, Iliada lui Homer este al doilea cu 643 de manuscrise care încă supraviețuiesc in ziua de azi “

Un savant din conducerea Muzeului Britanic (4) confirmă acest lucru:

„Oamenii de știință sunt mulțumiti de faptul că au acces la textul real al principalelor scrieri de catre autorii greci si romani … dar cunostintele noastre despre scrierile lor depind de o simplă mână de manuscrise în timp ce manuscrisele Noului Testament sunt in număr de … mii „

Criticism la Noul Testament si Constantin

Și un număr semnificativ al acestor manuscrise sunt extrem de vechi. Eu am o carte despre cele mai vechi documente ale Noului Testament. Introducerea începe astfel:

„Această carte oferă transcrierile a 69 dintre cele mai vechi manuscrise ale Noului Testament … datate la începutul secolului al 2-lea pana la începutul secolului al 4-lea (100-300 d. HR) … conținand aproximativ 2/3 din textul |Noului Testament” (5)

Acest lucru este important deoarece aceste manuscrise provin dinaintea împăratului roman Constantin (cca 325 d. HR) și inainte de ascensiunea Bisericii Catolice, ambele evenimente fiind adesea corelate cu modificare a textului biblic. Putem testa de fapt, această acuzatie prin compararea textelor modificate dinaintea lui Constantin (din moment ce le avem) cu cele aparute mai târziu. Dar când facem aceast lucru aflăm că acestea sunt la fel.Mesajul textelor din anul 200 d.HR este aceleași cu cele din 1200 d. HR.
Nici Biserica Catolică, nici Constantin nu au schimbat Biblia. Aceasta nu este o declarație religioasă, este una bazat exclusiv pe date științifice. Figura de mai jos ilustrează calendarul de manuscrise pe care se bazează Noul Testament al Bibliei.

Implicatiile criticismului textului Bibliei

Ce concluzie putem trage din aceasta? Cu siguranță, cel puțin în ceea ce putem măsura în mod obiectiv (numărul manuscriselor existente și timpul dintre original și cel mai recent manuscris) Noul Testament este verificată la un nivel mult mai riguros decât orice alta scriere clasica. Verdictul pe care dovezile ne împing sa il tragem este cel mai bine rezumată de citatul următor (6):

„Ca sa fi sceptic in legatura cu textul Noului Testament inseamna sa permitem tuturor antichităților clasice să alunece în obscuritate, pentru nici un alt document din perioada antică nu este la fel de bine atestat bibliografic ca Noul Testament”

Ceea ce spune acest citat este, pentru a fi consistenti, dacă ne hotăram să ne îndoim de validitatea conservarii Bibliei putem la fel de bine sa discreditam tot ce știm despre istoria clasică, în general – și acest lucru nu a fost facut de nici un istoric informat vreodata. Știm că textele biblice nu au fost modificate cu trecerea epocilor, limbilor și a imperiilor stravechi, deoarece manuscrisele originale au existat inaintea acestor evenimente. De exemplu, știm că nici un călugăr zelos medieval nu a adăugat la minunile lui Isus în scrierile biblice, deoarece avem manuscrise care dateaza dinaintea călugărilor medievali și toate aceste manuscrise conțin, de asemenea, scrierile despre minunile realizate de Domnul Isus.

Dar despre traducerea Bibliei?

Dar ce putem spune despre erorile care au avut loc în procesul traducerii, și de faptul că există atât de multe versiuni diferite ale Bibliei astazi? Oare acest lucru nu arată că este imposibil să se determine cu exactitate ceea ce autorii originali, au scris de fapt?
În primul rând trebuie să clarificăm o concepție comună care este greșită. Mulți oameni in ziua de azi cred că Biblia a trecut printr-o serie lungă de pași de traducere, cu fiecare traducere nouă fiind traduse din limba anterioară, o serie ceva de genul: Greaca -> Latină -> Engleza Medievala -> Engleza lui Shakespeare -> Engleză modernă -> alte limbi moderne. De fapt, Biblia este tradusa direct din limba originală în toate limbile existente astazi. Pentru Noul Testament traducerea este: Greacă -> limbaj modern, și pentru Vechiul Testament traducerea este Ebraică -> limbă modernă. Textul de bază este in Greacă și Ebraică. Deci diferentele de versiuni ale Bibliei provin din modurile diferite folosite de lingviști pentru a traduce diferite fraze în limba tradusa.
Datorită literaturii clasice vaste, care a fost scrisa în limba greacă (limba originală a Noului Testament), a devenit posibil sa se traduca precis gândurile originale și cuvintele autorilor inițiali. De fapt, diferitele versiuni moderne atesta acest lucru. De exemplu, citiți bine-cunoscutul verset din Ioan 3:16 în cele două versiuni cele mai comune, si observati ușoara variație în formulare, dar consistenta în idei și sensul versetului:

16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)

16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu[b], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.  Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Puteți vedea că nu există nici un dezacord între traduceri – ei spun exact același lucru doar folosind cuvinte ușor diferite.

In concluzie, nici trecerea anilor, nici traducerea diferita nu a corupt ideile și gândurile exprimate în manuscrisele biblice inițiale, ca sa fie ascuns de noi. Putem ști cu exactitate că astăzi Biblia reflecta cu exactitate ceea ce autorii au scris de fapt in vechime. Textul este de încredere.

Este important să înțelegem ceea ce arată si ceea ce nu arată acest scurt studiu. Acesta nu dovedește că Biblia este în mod necesar Cuvântul lui Dumnezeu, nici că este de fapt adevărat. Se poate argumenta (cel puțin din dovezile prezentate aici), care, deși ideile originale ale autorilor biblici au fost transmise cu precizie pentru noi astăzi, aceasta nu dovedește sau indică faptul că aceste idei inițiale au fost vreodată corecte (sau chiar că acestea sunt de la Dumnezeu). Destul de adevărat. Dar intelegerea validitatii textului Bibliei oferă un punct de plecare de la care se poate porni serios in investigarea Biblia, pentru a vedea daca se poate raspunde la unele dintre aceste întrebări, si de asemenea, pentru a deveni informat cu privire la care este mesajul Bibliei. Biblia susține că mesajul ei este o binecuvântare de la Dumnezeu. Ce se întâmplă dacă există o șansă ca acest lucru sa fie adevărat? Pune timp deoparte pentru a afla unele dintre evenimentele importante din Biblie pe care le explic aici, în acest website.

  1. Taken from McDowell, J. Evidence That Demands a Verdict. 1979. p. 42-48
  2. Comfort, P.W. The Origin of the Bible, 1992. p. 193
  3. McDowell, J. Evidence That Demands a Verdict. 1979. p. 40
  4. Kenyon, F.G. (former director of British Museum) Our Bible and the Ancient Manuscripts. 1941 p.23
  5. Comfort, P.W. “The Text of the Earliest New Testament Greek Manuscripts”. p. 17. 2001
  6. Montgomery, History and Christianity. 1971. p.29

Paștele prin semnul lui Moise

Am văzut deja cum prin încercarea lui Avraam și sacrificiul lui Isaac se ajunge la Isus și sacrificiul  lui. Însă 500 de ani mai târziu , pe la 1500 î.e.n., urmașii lui Isaac, numit acum israelieni, au devenit slavi în Egipt.

Exodul dramatic

Vom vedea acum remarcabila dramă a lui Moise așa cum este scrisă în Exodul. Dumnezeu a poruncit ca Moise să se confrunte  cu faraonul Egiptului și repede 9 urgii au fost peste Egipt. Dar faraonul tot n-a vrea să lase evreii liberi și atunci Dumnezeu a făcut a 10 urgie , devastatoare. În Exodul vedem toată istoria și vă rog să citiți totul ca să înțelegeți în continuare ce vrea să spună.
În a  zecea urgie Dumnezeu a hotărât ca toți primii-născuții să moara în aceea noapte în afară de casele în care sângele mielului va fi pus pe ușciorii ușii.  Singurul fiu al fanonului a murit și de asemenea toți primii-născuți din toți copiii Egiptului. În Egipt a fost jale mare .
Dar în casele în care mielul a fost sacrificat și cu sângele lui s-au uns ușciorii ușii, fiecare persoană a fost cruțată.  Moartea a trecut deasupra casei iar semnul sângelui mielului a oprit, ocolind casa.  De aceea se numește plecat de acolo (Passover) adică Paștele.

Semnul Peștelui  – pentru cine ?

Mulți care sunt familiari cu acest legământ presupun că sângele mielului uns pe ușciorii ușii a fost un semn pentru Îngerul Morții. Dar curios este un detaliu din Biblie care spine:
Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului. (Exodul 12: 13)
Când Domnul a văzut sângele pe ușa, a trecut mai departe peste prag și copiii evreilor nu au murit.  Este clar că prin extensie sângele a fost un ‘semn pentru tine și mine’.
Dar cum este un semn? După aceea Dumnezeu a poruncit să serbați din generații în generații:
„Este jertfa de Paști în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat și s-a închinat până la pământ. (Exodul 12: 27)

Paște este sărbătorit în calendar

Ceea ce vedem este calendarul vechi evreiesc:
1. Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în tara Egiptului: 2. „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. (Exodul 12: 1-2)
dead sheep
Și acum în Israel sărbătoarea începe cu sacrificarea în memoria primului Paște, acum 3500 de ani.

De aceea în Israel noul an începe cu Paștele.  Calendarul evreiesc este puțin diferit de calendarul apusean, așa că fiecare primă zi în an este diferită (în calendarul apusean).

De 3500 de ani și pana azi, în fiecare an în aceeași zi, evreii sărbătoresc Paștele, ca un semn de supunere.
Prin istorie sărbătoare a prefigurat arestarea lui Isus (în Evanghelia):
28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecata: era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată [Pilat], ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele.
39. Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paști, vreți să vă slobod pe „Împăratul iudeilor”?”
40. Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar. (Ioan 18: 28, 39-40).
Conectarea între crucificarea lui Isus și Paște este confirmata și de rabinii din talmud. Sunt multe alte mărturii în afara de Evangheliile:
“Jesus was hanged on Passover Eve. .. “ (Sanhedrin 43a of Babylonian Talmud; cited in Jesus and Christian Origins outside the New Testament. By FF Bruce.  p 56.   1974  215pp) [nu avem în limba romană]
Cu alte cuvinte, Isus a fost arestat și executat chiar de Paște, atunci când mielul este sacrificat – în fiecare an –  în memoria trecerii pe deasupra casei. Acum vedeți mai bine cum scrificul lui Avraam ne aduce la Isus:
A doua zi, Ioan [adică Ioan Botezătorul] a văzut pe Isus venind la el și a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridica păcatul lumii!” (Ioane 1: 29)
Asa vedem ca a fost un Semn. Isus, ‘Mielul lui Dumnezeu’ a fost crucificat (adică sacrificat) în exact aceeași zi când în calendarul evreiesc se sărbătorește scarificarea mielul și Paștele. De ce sunt două sărbători – paralele –  și ce semnifică ele? În românește este “Paștele” și “Învierea“  în engleza se numesc ‘Passover’ și ‘Easter’ adică în Egipt [Paștele] și 1500 de ani mai târziu, Isus [Învierea].  (Se serbează în mod normal în aceași săptămână dar nu întotdeauna în aceiași zi, Vinerea Mare [în engleza este ‘Good Fridey’] fiind “Vinerea”, în timp ce Paștele în evreiasca este ziua 14 a luni Nisan.  Din 19 în 19 ani, calendarul se decalează cu o lună datorită faptului că, în calendarul evreiesc ciclul lunar sare în fiecare an o dată pe lună.). De aceea Paștele (în engleza “Easter”) în creștinătate iar în ebraica este Paștele adică ‘pe deasupra case’.

Semn, semn și iarăși semn

Să mergem înapoi la primul Paste și Moise, la sânge ca un ‘semn’ și la oameni, nu la Dumnezeu. Să vedem puțin ce este semnul acela:
Semnele acestea făcute ca să înțelegem ce înseamnă.
Semnele acestea făcute ca să înțelegem ce înseamnă.
Vedem mai întâi semnul ‘craniul și oasele’ adică ‘pericol’. Cele doua ‘arcuri de aur’ înseamnă McDonalds. Semnul de Nike în bandana lui Nadal (jucător de tenis). Semnul de Nike vrea să spună  “Nadal”. Cu alte cuvinte, Semnul îndreptat de fapt spre altceva: nu Nadal ci Nike.
Relatarea despre Paște explică Semnalul pentru oameni. Cum este cu ar ce semn, ce a vrut Dumnezeu să spune despre Paște? Este remarcabil faptul ca semnul de sacrificiul pentru miel este și ziua în care Isus a fost “Mielul Domnului”,  adică semnul îndreptat spre sacrificarea lui Isus.
În imaginea de mai jos este diagrama:
Rag thinking
Paștele este un Semn îndreptat spre Isus și crucificarea Lui. 1500 î.e.n. 30 e.n. 30 e.n.
Semnul este îndreptat spre moartea lui Isus. La primul Pește, mielul a fost sacrificata și sângele a curs ca oameni să trăiască. Semnul îndreptat spre Isus și este de asemenea “Mielul lui Dumnezeu”, moartea lui Isus pentru ca noi să trăim.
Când semnul lui Avraam a fost ca Isaac să trăiască și berbecul să moara la Muntele Moria – pe același munte, mai târziu Isus a fost sacrificata. În felul acesta noi vedem înțelesul morți prin locul precis.  Aici noi vedem Paștele ca sacrificiul lui Isus dar prin semnul diferit, anume ziua în care calendarul a fost inițiat.  În două moduri diferite două simboluri importante în Vechiul Testament și prin care moarte lui Isus, prin drama sacrificiului mielului. Eu nu cunosc o altă persoana în istorie care să moară în locul nostru! Cunoașteți voi pe cineva?
Puse împreună, noi înțelegem că Isus este cu adevărat piatra de căpătâi pentru Planul Divin, începută cu mult în urma, în Egipt și noul calendar prin Semnul sângelui mielului pus la ușă.
De ce a făcut Dumnezeu acestea și a pus Semnul ca o prezicere a crucificării lui Isus? De ce este aceasta atât de important? De ce este cuvântul atât de important prin ritualul sângelui? Și de este atât de relevant?  Ca să înțelegem întrebările acestea trebuie să mergem înapoi la începutul Bibliei, la începutul timpului însăși.

Semnalul lui Avraam prin sacrificiul

Avraam este unul din caracterele fundamentale din Vechiul Testament, care ne ajuta sa înțelegem Evanghelia. El a trăit cu 4000 de ani în urmă, călătorind din lrakul (modern) în Israel. În partea veche a Bibliei sunt multe afirmații care au fost verificate în excavații arheologice. Mai mult de 17000 de tăblițe de lut în vechea Ebla, în nordul Siriei, datând de 4200 de ani și care menționează Sodoma, Gomora, Admei, Țeboimul și Țoar în Câmpia Iordanului. Sunt descrise nume și locuri în Genesa 13,14, unde Avraam a ‘campat’. Înțelegem acum că istoria este adevărata și serioasă.

Să începem cu binecunoscuta relatare a lui Avraam și cum Dumnezeu a cerut să se sacrifice prin singurul sau fiu – Isaac. Avraam a așteptat multă vreme ca să aibă un fiu, să aibă o speranță, un viitor și chiar atunci, Avraam a fost supus unui ‘test’, care pe noi vine sa ne ajute și sa înțelegem: Evanghelia. Mi-ar place să citiți întreagă istoria Genezei privitoare la testul lui Avraam.

Sacrificiul prin prisma viitorului

Deși testul era pentru Avraam, ni se potrivește și nouă. Dar ca să înțelegem aceasta, trebuie să observăm câteva lucruri:

13. Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

14. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. (Geneza 22: 13-14)

Fiți atenți cum a numit Avraam locul acela – ‘Domnul va purta de grijă’. Numele este trecut, prezent sau viitor? Este în viitor! Și ca să fie și mai clar, se repeta: “…în viitor va avea grijă”. Cei care citesc relatarea lui Avraam, înțeleg că berbecul încurcat cu coarnele într-un tufiș este un semn ca acesta sa fie sacrificat în locul fiului său. Dar dacă Avraam a sacrificat berbecul și la ars și atunci ar fi la trecut – “Domnul a purtat de grijă”. Atunci versetul ar fi închis: ‘De aceea se zice : „La muntele unde Domnul a purtat de grijă”. Folosind viitorul Avraam nu se referă la berbecul sacrificat .

Unde a fost sacrificat?

Un important indiciu unde a fost locul acela:

2. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.” (Geneza 22: 2)

Unde este însă Moria? Era în sălbăticie pe vremea lui Avraam (pe la 2000 î.e.n.) și unde 1000 mai târziu regele David a întemeiat orașul Ierusalim și unde fiul său, Solomon a construit Primul Templu. În Vechil Testament vedem asta:

Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătata tatălui sau, David, în locul pregătit de David pe teritoriul lui Ornan, iebusitul. (2 Cronici 3: 1)

Cu alte cuvinte, ‘Muntele Moria’ în vremea lui Avraam era un munte izolat și sălbatic unde 1000 de ani mai târziu prin David și Solomon, orașul va deveni capitala Ierusalimului și a construit Templul Evreiesc. Până astăzi este sacru pentru evrei.

Isus și Sacrificiul lui Avraam

Cum putem sa facem o legătura între Isus și Evanghelie? În multe situații Isus este menționat și ca ‘Hristos-ul’. În Evanghelia după Ioan, Ioan Botezătorul spune:

29. A doua zi, Ioan [adică Ioan Botezătorul] a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridica păcatul lumii!”

30. El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, caci era înainte de mine. (Ioan 1: 29 – 30)

Cu alte cuvinte, Isus este “Mielul lui Dumnezeu” și El a murit. Unde a fost arestat și crucificat? A fost în Ierusalim (unde am văzut deja, în locul numit ‘Muntele Moria’):

7. Și când a aflat ca este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. (Luca 23: 7)

Arestarea, judecarea și sentința lui Isus a fost făcută în Ierusalim (= Muntele Moria). Istoricul roman Tacit a scris următoarele:

“… Christos, fondatorul numit așa, a fost omorât de Ponțius Pilat, guvernator în Iudea pe vremea împăratului Tiberius; dar superstițiosul periculos au continuat și nu numai în Iudea… (Tacit, Anuale XV, 44. A scris în 116 e.n.)

Vedem ca Isus a fost menționat și în afara Bibliei, în istorie (în Ierusalim). Execuția lui Isus – în Evanghelii – și sacrificiul lui Avraam, cu 2000 de ani înainte.

Să mergem înapoi la Avraam. Cum a numit locul acela – la timpul viitor – „Domnul va purta de grijă”? Cum putea să prevadă așa ceva în viitor, ca o oglindă la drama de pe Muntele Moria? Gândește-te la asta – drama lui Isaac care a fost salvat în ultimul minut pentru ca mielul să moara în locul lui. Doua mii de ani mai târziu, Isus este ‘Mielul lui Dumnezeu‘ a fost arestat și a murit în același loc – ca eu și tu să fim salvați! Și Avraam și Moise au afirma că Dumnezeu a fost revelat.

În divin a fost revelat pe sine

Cu adevărat gândirea lui Dumnezeu a conectat două evenimente separate de 2000 de ani de istorie.

romanian figure for abraham and mt moriah
Sacrificiul lui Avraam a fost un Semnal pentru 2000 de ani mai târziu, pentru moartea lui Isus.

Ceea ce este unic, primul eveniment vine să îl pregătească pe al doilea eveniment cu 2000 de ani mai târziu. Figura ilustrativă un prima eveniment care a dus la al doilea eveniment mai târziu, iar Dumnezeu a vorbit.

Pentru mine și tine vestea este bună

Întâmplarea este înțeleasă și din punctul nostru de vedere personal. Dumnezeu a zis lui Avraam:

“18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!“ (Geneza 22: 18)

Dacă tu ești unul din ‘popoarele lumii’ (și iești!) atunci trebuie să înțelegi că însuși Dumnezeu a ‘binecuvântat’. Chiar și dacă este numai eventual posibil să fii binecuvântat de Dumnezeu, ar trebui să investighez mai departe.

Dar cum este dăruit cu ‘binecuvântare’? Mai întâi, cuvântul ‘vlăstar’ este la singular. Nu sunt ‘vlăstari’ (mai multi) de oameni ci un ‘vlăstar’ – “el”, Isus. Așa cum berbecul a murit în locul lui Isaac, Mielul lui Dumnezeu a murit ca noi să fim salvați. Vestea Bună pentru evanghelie a început cu 2000 de ani înainte, prin sacrificiul pentru Isaac, Muntele Moria și ‘va avea grijă’.

Istoria lui Avraam nu este singura, mai este de exemplu istoria lui Moise și Paștele (când primul băiat ai tuturor egiptenilor au murit) așa cum se scrie în biblie.

Simplu și eficient: Care este semnificația jerfei lui isus?

Isus a venit ca să fie jerfit pentru toți oameni. Mesajul a fost anuntat înca de la inceputul istoriei umane, în slăvirea Divinităti prin sacrificiul lui Avraam și sacrificiul Pastelor, cu și mai multe delalii predicată în varì profetii în Vechiul Testament. De ce a fost el (Isus) atât de important? Biblia declară că Legia este clară:

Fiincă plata păcatului este moartea:… (Romani 6 : 23)

“Moartea” este literal ‘separarea’. Când sufletul se desparte de trup, omul piere fizic. Întrun mod similar, omul este separat spiritual de Dumnezeu. Aceasta este adevarat pentru că Dumnezeu este Sfânt (fără păcat) în timp ce nou suntem corupți prin păcatul original.

Romanian Slide1

Aceasta lucru poate fi văzut în această imagine, cu omul pe o stâncă în timp ce Dumnezeu este pe o altă stîncă, ca o genune între noi și Dumnezeu. Este ca o ramură uscată, care separată de copac, este moartă, tot așa și noi separați de Dumnezeu, suntem morți spiritual.

Această separare cauzeaza vinovăție și frică. Ceace în mod natural încercăm să facem, este să contruim poduri (de la moarte) la viață, prin Dumnezeu. Pentru noi sunt diferite modalități: unii se duc la biserică sau templu sau moscheie, fiind religioși, făcând lucruri bune, meditând, încercând să fie mai apți la alții, să fie mai rugative, etc. Unii oameni ajung mari prin lucruri bune și repetate. Să vedem o figură în acest sens:

Romanian Slide2Problema este că eforturile noastre, meritele, sacrificiile și asceza practicată etc., deși este buna, nu este suficientă ca să nu moară, căci ‘păcatul original’ rămâne. Cu toate că vrem să facem poduri, Dumnezeu rămâne separat căci genunea este prea mare. Ce este important e că deși religia sau morala sunt bune, dar rămâne rădăcina problemei. Este ca și cum am încercat să vindecăm cancerul (care ne omoară) mâncând numai vegetale. Da, vegetalele sunt bune dar insuficiente ca să vindece cancerul. Tatamentul adevărat este total diferit.

De aceia Legea înseamnă Știrile Rele – și de multe ori refuzăm să ne gândim, având atâtea de făcut și poate că Legea cumva dispare. Dar mai întâi trebuie să stim că este cancer, că diagnosticul este adevărat; tot așa și Biblia accentuiază că Legea păcatului este moartea și că tămăduirea este simplă dar puternică.

 Fiincă plata păcatului este moartea dar … (Romani 6 : 23)

Acest cuvânt simplu, ‘dar’, este direcția mesajului întoacerii înapoi, Știrile Bune prin evanghelie – tămăduirea.

 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru. (Romani 6 : 23)

Vestea bună este că evanghelia prin sacrificiul lui Isus este suficient ca să facă un podul de la om la Dumnezeu. Stim acum că după 3 zile , Isus a înviat din morți , fizic. Astăzi unii oameni nu cred că Isus a înviat cu adevărat, deși evidențele sunt multiple. Sacrificiul lui Isus a fost profețit precum și sacrificiul lui Avraam și prin inaugurarea sacrificiul Pastelor.

Isus a fost uman dar fără păcat. De aceea omul Isus a putut să facă prin genune, de la om la Dumnezeu. El este Podul spre Viață, ca în exemplul de mai jos

Romanian Slide3Observați cum prin sacrificiul lui Isus, ‘darul’ este oferit. Indiferent ce dar, ca să fie dar trebuie să nu muncești sau să meriți prin merit. Pînă la urmă, dacă meriți nu mai este dar! În același mod, este imposibil să meriți sacrificiul lui Isus. Este un dar. Simplu.

Și ce este un dar? Este ‘viață eternă’. Înseamnă că păcatul meu și altău care duce la moarte este anulat. Prin Isus ca sacrificiul, podul a fost trecut și Dumnezeu aferă viață veșnică. Isus a făcut acest dar prin învierea din morți, dovada că este Domn. Este atât de puternic.

Eu și cu tu putem să trecem peste Podul Vieții. Încă adată, ca dar, fără să plată. Dar ca să primești darul trebuie să ‘vrei’. Oricine face dar poate să primească (“Da, primesc”) sau nu (“Nu, mulțumesc”). Darul încă trebuie să fie acceptat. În următoarea figură vedem cum putem să ‘umlăm’ pe Podul spre Dumnezeu și oferit nouă.

Romanian Slide4Sacrificiul lui Isus este un Dar pentru oricine vrea să primească

Și cum primim darul acesta? Biblia spune:

 Fiincă “oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit” (Romani 10 : 13)

Observați că premiza este la ‘toata lumea’. Pentru că Isus a înviat din morți, este viu acum și este ‘Domn’. Dacă accept darul acesta, el răspunde și așteaptă să converezi cu el. Poate nu ai făcut niciodată asta. Uite un ghid cum să vorbești cu el, cum să te rogi.

Doamne incantare magică. Nu există cuvînte specifice care să devină puternice. Este doar încrederea ca precum Avraam va răspunde. Evanghelia este puternică și totuș simplă în același timp. Fiți deci liberi sau dacă vreți ca un ghid, vorbind sau tăcut în spirit ca să primești, prin Isus, darul acesta.

Doamne Isuse ,am înteles că prin faptul că am păcătuit în viața sunt separat de Dumnezeu. Deși am încercat mult ca să fiu bun, ori ce fac rămîn separat de punte. Dar am înțeles că prin moartea Ta sacrificiul a fost spălat – chiar și păcatul meu. Cred că prin învierea din morți tu ai făcut posibil să fie suficient sacrificiul Tau suprem . Te rog să mă speli de păcat și să mă aduci la Dumnezeu și viața veșnică. Nu vreau să rămîn sclav în păcat deci eliberează-mă. Îți mulțumesc Doamne Isuse că ai făcut aceasta pentru mine și te rog să mă ghidezi in continuare toată viața cat o mai am de trait .   Amin