Dar corupt ca … orcii din Pământul de Mijloc

Recent am vorbit despre fundamentul Bibliei și cum ar trebui să fim noi și voi pentru ca să fim după imaginea lui Dumnezeu. Mai mult, în Biblie – în Psalmi – sunt o colecție de cântări sacre și poeme, iar în Psalmul 14 scris de regele David pe la 1000 î.e.n., în care Dumnezeu face alegerea, spune:

Domnul Se uita de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu.

Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Psalmul 14: 2-3)

Această frază: ‘niște netrebnici’ înseamnă tot pământul, toți oamenii. Oamenii au devenit netrebnici (adică corupți) deși la început (când Dumnezeu a creat omul) imaginea era precum Dumnezeu. În acest pasaj, corupția (netrebnici) este demonstrată prin independența de Dumnezeu (mai sunt oameni care să caute pe Dumnezeu?) și faptul că nu fac ‘binele’.

 Gândind ca elf și orci

Orcii sunt creaturi hidoase în mai multe feluri dar la început, în trecut au fost elfi.
Orcii sunt creaturi hidoase în mai multe feluri dar la început, în trecut au fost elfi.

Ca să înțelegem mai bine să ne gândim la orci și Pământul de Mijloc din carte lui J. R. R. Tolkien Frăția Inelului. Orcii sunt creaturi hidoase dar, în trecut au fost elfi, dar care au fost corupți de Sauron. Elfi precum Legolas ( și ceilalți din ținutul Lothorien) sunt majestoși, armonioși și una cu natura, cu totul diferiți de orci care sunt corupți, tot asa cum omul a devenit corupt (precum omul a devenit orc…)

 Elfii sunt nobili și majestoși.
Elfii sunt nobili și majestoși.

Este exact ce vedem la toată lumea, universal valabil – chiar prin gramatică și morală, prin acceptarea binelui și răului. Este remarcabil că toți sunt capabili să discearnă gramatica prin chiar ”hardware” (adică din ”născare”). Noi suntem morali din principiu, știind ce este ‘bine’ și ce este ‘rău’ în comportamentul oricărui om sănătos. Ceea ce este problematic este că noi nu suntem capabili să trăim cum trebuie, nu suntem întotdeauna morali cu adevărat. Este ca un computer care este atacat de un virus și care nu merge bine. Gramatica morală este coruptă ca de un virus.

Este instructiv acum sa vedem perspectiva omului: în Biblie omul a fost făcut bun, de la început dotat cu inteligență, personalitate și moral, dar repede înțelegem că a fost de asemenea corupt, după căderea în păcatul neascultării. Omul a devenit smecher și încercă să ascundă faptul că intre morală și realitate este o legătura intrinseca , deși omul spune că face ce-i bine (moral) găsește moduri de a fenta – omul este corup de la început . Ce spune Biblia despre om este adevărat, dar atunci se pune întrebarea: de ce a făcut Dumnezeu aceasta – cu morala gramaticală și totuși corupt? Asa cum se plânge ateul Christopher Hitchens:

”… Dacă Dumnezeu a vrut cu adevărat să nu facă greșeli (cu omul) și să nu fie corupt, El , Dumnezeu ar fi trebuit să fie mai atent cu specia numita ”om”. Christopher Hitchens, Dumnezeu nu este mare: cum otrăvește religia totul . (100 pag.)

Bineînțeles că greșește fiindcă nu cunoaște cu adevărat Biblia. Dumnezeu nu a făcut de la început așa ceva, dar la un moment dat – după creația perfecta – ceva s-a întâmplat, și acel ceva este groaznic și a schimbat totul. Cursul istoriei s-a schimbat pentru că primul om – așa cum se scrie în Geneza – a făcut ce a vrut în loc să rămână cu Dumnezeu.

Omul căzut

Știind că istoria sa schimbat atunci când omul a căzut (în Geneza 3). Este poate mai bine să vedem prin Adam, primul om creat și relația lui cu Dumnezeu. Este de asemenea important ce s-a întâmplat mai târziu, pe la mijlocul secolului al 8-lea înainte de era noastră, în Vechiul Testament, în profetul Osea. In cartea aceea , Osea a știut că soția lui nu era cinstită, mai mult, promiscuă cu mulți oameni. Și Osea era trist și știa trădarea soției dar Dumnezeu a făcut ceva incredibil: Osea trebuie să câștige înapoi pe soția lui ! În episodul acesta vedem cum pentru Dumnezeu toți evreii au fost vinovați și mincinoși precum soția lui Osea, dar Dumnezeu iartă asa cum Osea își iartă soția și uita totul. În felul acesta îl vedem de fapt pe însuși Adam:

„Ce să-ți fac, Efraime? Ce să-ți fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineața și ca roua care trece curând.

De aceea îi voi biciui prin proroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, și judecățile Mele vor străluci ca lumina!

Căci bunătate voiesc, nu jertfe, și cunoștința de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot!

Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; și nu Mi-au fost credincioși atunci. (Osea 6: 4 – 7) [în engleza în Hosea 6: 7 nu este doar ”oricare om” ci chiar Adam]

Cu alte cuvinte, pe vremea lui Osea toți evreii au călcat legământul așa cum Adam a călcat primul legământul. Vedem că Dumnezeu a făcut legământul cu Adam, un contract sfânt pe care Adam l-a călcat. În cartea Geneza vedem că Adam a mâncat din rodul fructului din mijlocul grădinii, din pomul cunoașterii binelui și răului. Dumnezeu a fost foarte clar în ceea ce privește legământul acesta, anume că Adam nu va mânca din fructul acela specific, din tot restul grădinii fiindu-i însa permis. Fructul în sine nu este special dar Adam a putut să aleagă să rămână fidel lui Dumnezeu sau nu! Adam a fost creat ca un om inteligent, personal, cu dorința de a fi prieten cu Dumnezeu. Adam nu a putut să facă singur alegerea, dar Dumnezeu l-a lăsat să aleagă dacă vrea să fie prieten cu Dumnezeu sau nu, iar Adam a făcut alegerea de a fi ne-prieten (cu Dumnezeu) și a mâncat din fructul acela…din mar . Ca rezultat, Adam a fugit din Eden și până în ziua de azi oamenii pot să rămâne fideli lui Dumnezeu sa nu. In general oamenii pot să rămână atașați lui Dumnezeu sau fac ce le place, gândind că nu este Dumnezeu. Este vorba de liberul arbitru .Vom vedea într-o altă postare, mai detailată, despre ce înseamnă de fapt aceste

Omul după imagine lui Dumnezeu

Este foarte importat să vedem ce zice Biblia despre omul original. Dar pentru mulți Biblia este o prostie, o pierdere de vreme. Și totuși, când înțelegem cât de complicat este omul, când vedem codul genetic și sofisticarea lui mai tare de cât cel mai puternic compiuter; noi suntem mașini făcute din proteine mai mici decât cele mai avansate nanotehnologii omenești. Oamenii fac automat repararea celulelor
avariate și cel mai importat: omul are personalitate și conștiință. Poate de aceea ar fi normal sa ne gândim că Dumnezeu – Creatorul suprem – a creat omul.
In spiritul acesta am sa elaborez puțin și sa vedem ce zice Biblia despre originea omului asa cum se scrie:
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea  Noastră; el să stăpânească peste peștii marii, peste pasările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișca pe pământ.”
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Sau, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. (Facerea 1: 26 – 27)

”După imaginea lui Dumnezeu”

Ce înseamnă însă omul după  ”imaginea lui Dumnezeu”? Asta nu înseamnă că Dumnezeu este o ființă umană,  cu doua picioare, un cap etc., ci omul a fost creat după caracteristicile generale ale lui Dumnezeu. Spre exemplu, atât Dumnezeu (în Biblie) cat și omul (prin observație) au intelect, emoții și voință. În Biblie Dumnezeu este uneori descris ca fiind trist, supărat sau vesel, precum omul care are emoții. Noi oamenii suntem în fiecare zi confruntați cu decizii de tot felul. Similar în Biblie, Dumnezeu face alegeri și decizi. Abilitatea omului de a raționa și dea a face lucruri abstracte vine tot de la Dumnezeu.  Noi oamenii suntem capabili să fim inteligenți, să avem emoții, să avem voință pentru ca Dumnezeu a vrut să fie așa.
Într-un mod și mai profund, de ce noi putem să înțelegem conștiința care însemnă ”eu” și ”tu”? Noi nu suntem doar impersonali (aducă nici eu nici tu). Noi suntem așa pentru că Dumnezeu a vrut să fie așa. În această perspectiva fundamentală, Dumnezeu – prin Biblie – înseamnă personal nu impersonal, precum ”Forța” în filmul Războiul Stelelor. Și pentru că noi suntem imaginea lui Dumnezeu, suntem personali, unici.

 De ce suntem estetici? 

Ne place mult arta, drama. Ce mult ne place naturalețea, ne place și ne trebuie frumosul. Bineînțeles că nu numai vizualul dar și muzica și literatura. Gândiți-vă la muzică și importanta ei – nu doar ascultată ci și/sau dansată! Muzica înseamnă de fapt viața mai deplină. Ne place istoriile interesante, cărți sau teatre, or istorii zi de zi sau filmele. La toți ne plac eroii și tâlharii, oamenii celebri sau complet necunoscuți. Este perfect natural să ne placă arta în multe domenii pentru că ne revitalizează și regenerează și asta pentru că  Dumnezeu este Artistul. Cred că aceasta este întrebarea care trebuie pusă. De ce este esteticul atât de intim legat de artă, dramă, muzică, dansul, literatura? Daniel Dennett, unul din cei mai celebri ateiști și autor privind procesul de cogniție, crede că totul este materialist-ic:
”Chiar și în această cercetare se înțelege că muzica este de la sine înțeles. Rar se pune întrebarea: de ce există muzica?  Răspunsul este direct și adevărat: ne place muzica și mai mult, cerem tot timpul muzică nouă. Dar de ce ne place? Pentru că considerăm ca este frumoasă. Sigur, din punt de vedere biologic este o întrebare frumoasa dar nimeni nu știe de ce.” (Daniel Dennett, Distrugerea mitului: religia ca un fenomen natural, p.43)
Oare de ce toate trebuie să fie numa și numai material în artă? Dannett (probabilul cel mai influent din lume în privința evoluției) când vorbește despre evolutiva materialistă, pur și simplu nu știe (de ce arta!) Din punt de vedere Biblic, Dumnezeu este și artist și estetician. El, Dumnezeu este vesel și perfect și de aceea și noi, oamenii suntem frumoși. De aceea în Biblie înțelegem că umanitatea este estetică prin Dumnezeu nu de sine stătător.

De ce suntem morali?

Este de asemenea important să vedem ca Dumnezeu a făcut de la început omul moral. Toți știm ce este ”rău” și ce este ”bine” – chiar și atunci când limba și obiceiurile sunt diferite. Capacitatea de a fi moral este impregnat în fiecare om. Asa cum spune chiar Richard Dawkins:
”Judecata morala este universală, ca un fel de gramatică din principiu… Morala este gramatica pusă în ori ce limba, pusă sub ori ce ‘radar’ …” (Richard Dawkins, The God Delusion, p.223 –  nu este în română)
Dawkins explică ca ”rău” și  ”bine” este conștiința primară, ca și limba. Dawkins nu crede că morala este de la Dumnezeu deși este cel mai simplu și clar răspuns. Capacitatea de a fi moral este de la Dumnezeu pentru ca oamenii sunt imaginea lui Dumnezeu. A nu realiza aceasta duce la neînțelegeri majore. Sa vedem spre exemplu celebrul ateist Sam Harris:
”Dacă oamenii religioși știu că morala adevărată  este numai de la Dumnezeu, atunci ateiștii sunt mai mai puțin morali.” (Sam Harris, 2005, Letter to a Christian Nation, p.38 – 39 – nu este în romanește)
Harrison nu înțelege și este complet greșit. Biblia vorbește despre morala făcută prin Dumnezeu pentru oameni, nu prin religiozitate. De aceia, atât ateiștii cât și ceilalți oameni știu că morala este adevărată.  Pentru ateiști însă este dificil să priceapă de unde morala – asta pentru ca morala este chiar în creier!

De ce suntem atât de relaționare?

Din punt de vedere Biblic, ca să înțelegem totul trebuie să înțelegem mai întâii că noi suntem făcuți după imaginea lui Dumnezeu. Din cauza aceia putem să înțelegem fie pe Dumnezeu (prin ce se scrie în Biblie) fie oamenii (prin observație și reflecție). Putem de exemplu să vedem rapid relațiile dinte oameni, ca de exemplu un film bun sau, mult mai bine, prieteni adevărați. Este natural sa cautăm prieteni ca să împărtășim experiențele noastre. Prietenii și rudele sunt foarte importante și creează un fel de protecție, ‘de bine’. Invers, oamenii singuri și/sau familii destrămate sunt stresați și dificil de abordat. Nu suntem neutri și non-emoționali pentru rudele și prietenii noștri. Cum imaginea lui Dumnezeu este în noi, tot asa și Dumnezeul viu este relațional. În Biblie vedem că:  ”pentru ca Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4: 8) Se scrie mult în Biblie despre Dumnezeu și oameni și mai ales dragostea lui Isus (în cele mai importante două pasaje din Biblie). Este clar că Iubirea trebuie să relaționeze între iubit (iubită) și cel ce iubește – adică credința.
Noi trebuie să înțelegem că Dumnezeu înseamnă iubire. Dacă ne gândim că El este ‘Prima Mutare’, ‘Prima Cauză’, ‘Deitate Omniscientă’ sau poate ‘Ființa Benevolentă’ înseamnă că nu înțelegem Biblia și pe Dumnezeu – mai degrabă facem singuri un zeu după propria noastră imaginație.
El, Dumnezeu  este acolo, El este nerăbdător și personal cu toții. El nu ne cere iubire, El este iubire. În Biblie, Dumnezeu este portretizat ca o relație, ca și un părinte cu copiii sai, s-au ca un bărbat și o femeie căsătoriți. El nu este deziluzionat pentru analogiile filozofice ale oamenilor ci, în mod profund înțelege oamenii și relațiile lor.
Iată dar fundația acestei teme și felul în care Dumnezeu a făcut imaginea omului, cu mintea, emoțiile și voința acestuia. Omul este auto-conștient și moral prin chiar gramatică, știind ce este ‘bine’ și ‘rău’. Noi oamenii știm instinctiv să apreciem frumosul, drama, arta și istoriile de ori ce fel. Mai mult, noi știm instinctiv și natural să găsim și sa dezvoltam relațiile și prieteniile.
Da, noi existam  pentru ca Dumnezeu a vrut sa fie asa. Data viitoare, o să vorbim despre Biblie și explicațiile privind relațiile rupte și/sau dezamăgite, pentru că Dumnezeu țintește departe. De ce dorința nu ajunge să se fructifice?

Paștele prin semnul lui Moise

Am văzut deja cum prin încercarea lui Avraam și sacrificiul lui Isaac se ajunge la Isus și sacrificiul  lui. Însă 500 de ani mai târziu , pe la 1500 î.e.n., urmașii lui Isaac, numit acum israelieni, au devenit slavi în Egipt.

Exodul dramatic

Vom vedea acum remarcabila dramă a lui Moise așa cum este scrisă în Exodul. Dumnezeu a poruncit ca Moise să se confrunte  cu faraonul Egiptului și repede 9 urgii au fost peste Egipt. Dar faraonul tot n-a vrea să lase evreii liberi și atunci Dumnezeu a făcut a 10 urgie , devastatoare. În Exodul vedem toată istoria și vă rog să citiți totul ca să înțelegeți în continuare ce vrea să spună.
În a  zecea urgie Dumnezeu a hotărât ca toți primii-născuții să moara în aceea noapte în afară de casele în care sângele mielului va fi pus pe ușciorii ușii.  Singurul fiu al fanonului a murit și de asemenea toți primii-născuți din toți copiii Egiptului. În Egipt a fost jale mare .
Dar în casele în care mielul a fost sacrificat și cu sângele lui s-au uns ușciorii ușii, fiecare persoană a fost cruțată.  Moartea a trecut deasupra casei iar semnul sângelui mielului a oprit, ocolind casa.  De aceea se numește plecat de acolo (Passover) adică Paștele.

Semnul Peștelui  – pentru cine ?

Mulți care sunt familiari cu acest legământ presupun că sângele mielului uns pe ușciorii ușii a fost un semn pentru Îngerul Morții. Dar curios este un detaliu din Biblie care spine:
Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului. (Exodul 12: 13)
Când Domnul a văzut sângele pe ușa, a trecut mai departe peste prag și copiii evreilor nu au murit.  Este clar că prin extensie sângele a fost un ‘semn pentru tine și mine’.
Dar cum este un semn? După aceea Dumnezeu a poruncit să serbați din generații în generații:
„Este jertfa de Paști în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat și s-a închinat până la pământ. (Exodul 12: 27)

Paște este sărbătorit în calendar

Ceea ce vedem este calendarul vechi evreiesc:
1. Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în tara Egiptului: 2. „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. (Exodul 12: 1-2)
dead sheep
Și acum în Israel sărbătoarea începe cu sacrificarea în memoria primului Paște, acum 3500 de ani.

De aceea în Israel noul an începe cu Paștele.  Calendarul evreiesc este puțin diferit de calendarul apusean, așa că fiecare primă zi în an este diferită (în calendarul apusean).

De 3500 de ani și pana azi, în fiecare an în aceeași zi, evreii sărbătoresc Paștele, ca un semn de supunere.
Prin istorie sărbătoare a prefigurat arestarea lui Isus (în Evanghelia):
28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecata: era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată [Pilat], ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele.
39. Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paști, vreți să vă slobod pe „Împăratul iudeilor”?”
40. Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar. (Ioan 18: 28, 39-40).
Conectarea între crucificarea lui Isus și Paște este confirmata și de rabinii din talmud. Sunt multe alte mărturii în afara de Evangheliile:
“Jesus was hanged on Passover Eve. .. “ (Sanhedrin 43a of Babylonian Talmud; cited in Jesus and Christian Origins outside the New Testament. By FF Bruce.  p 56.   1974  215pp) [nu avem în limba romană]
Cu alte cuvinte, Isus a fost arestat și executat chiar de Paște, atunci când mielul este sacrificat – în fiecare an –  în memoria trecerii pe deasupra casei. Acum vedeți mai bine cum scrificul lui Avraam ne aduce la Isus:
A doua zi, Ioan [adică Ioan Botezătorul] a văzut pe Isus venind la el și a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridica păcatul lumii!” (Ioane 1: 29)
Asa vedem ca a fost un Semn. Isus, ‘Mielul lui Dumnezeu’ a fost crucificat (adică sacrificat) în exact aceeași zi când în calendarul evreiesc se sărbătorește scarificarea mielul și Paștele. De ce sunt două sărbători – paralele –  și ce semnifică ele? În românește este “Paștele” și “Învierea“  în engleza se numesc ‘Passover’ și ‘Easter’ adică în Egipt [Paștele] și 1500 de ani mai târziu, Isus [Învierea].  (Se serbează în mod normal în aceași săptămână dar nu întotdeauna în aceiași zi, Vinerea Mare [în engleza este ‘Good Fridey’] fiind “Vinerea”, în timp ce Paștele în evreiasca este ziua 14 a luni Nisan.  Din 19 în 19 ani, calendarul se decalează cu o lună datorită faptului că, în calendarul evreiesc ciclul lunar sare în fiecare an o dată pe lună.). De aceea Paștele (în engleza “Easter”) în creștinătate iar în ebraica este Paștele adică ‘pe deasupra case’.

Semn, semn și iarăși semn

Să mergem înapoi la primul Paste și Moise, la sânge ca un ‘semn’ și la oameni, nu la Dumnezeu. Să vedem puțin ce este semnul acela:
Semnele acestea făcute ca să înțelegem ce înseamnă.
Semnele acestea făcute ca să înțelegem ce înseamnă.
Vedem mai întâi semnul ‘craniul și oasele’ adică ‘pericol’. Cele doua ‘arcuri de aur’ înseamnă McDonalds. Semnul de Nike în bandana lui Nadal (jucător de tenis). Semnul de Nike vrea să spună  “Nadal”. Cu alte cuvinte, Semnul îndreptat de fapt spre altceva: nu Nadal ci Nike.
Relatarea despre Paște explică Semnalul pentru oameni. Cum este cu ar ce semn, ce a vrut Dumnezeu să spune despre Paște? Este remarcabil faptul ca semnul de sacrificiul pentru miel este și ziua în care Isus a fost “Mielul Domnului”,  adică semnul îndreptat spre sacrificarea lui Isus.
În imaginea de mai jos este diagrama:
Rag thinking
Paștele este un Semn îndreptat spre Isus și crucificarea Lui. 1500 î.e.n. 30 e.n. 30 e.n.
Semnul este îndreptat spre moartea lui Isus. La primul Pește, mielul a fost sacrificata și sângele a curs ca oameni să trăiască. Semnul îndreptat spre Isus și este de asemenea “Mielul lui Dumnezeu”, moartea lui Isus pentru ca noi să trăim.
Când semnul lui Avraam a fost ca Isaac să trăiască și berbecul să moara la Muntele Moria – pe același munte, mai târziu Isus a fost sacrificata. În felul acesta noi vedem înțelesul morți prin locul precis.  Aici noi vedem Paștele ca sacrificiul lui Isus dar prin semnul diferit, anume ziua în care calendarul a fost inițiat.  În două moduri diferite două simboluri importante în Vechiul Testament și prin care moarte lui Isus, prin drama sacrificiului mielului. Eu nu cunosc o altă persoana în istorie care să moară în locul nostru! Cunoașteți voi pe cineva?
Puse împreună, noi înțelegem că Isus este cu adevărat piatra de căpătâi pentru Planul Divin, începută cu mult în urma, în Egipt și noul calendar prin Semnul sângelui mielului pus la ușă.
De ce a făcut Dumnezeu acestea și a pus Semnul ca o prezicere a crucificării lui Isus? De ce este aceasta atât de important? De ce este cuvântul atât de important prin ritualul sângelui? Și de este atât de relevant?  Ca să înțelegem întrebările acestea trebuie să mergem înapoi la începutul Bibliei, la începutul timpului însăși.

Semnalul lui Avraam prin sacrificiul

Avraam este unul din caracterele fundamentale din Vechiul Testament, care ne ajuta sa înțelegem Evanghelia. El a trăit cu 4000 de ani în urmă, călătorind din lrakul (modern) în Israel. În partea veche a Bibliei sunt multe afirmații care au fost verificate în excavații arheologice. Mai mult de 17000 de tăblițe de lut în vechea Ebla, în nordul Siriei, datând de 4200 de ani și care menționează Sodoma, Gomora, Admei, Țeboimul și Țoar în Câmpia Iordanului. Sunt descrise nume și locuri în Genesa 13,14, unde Avraam a ‘campat’. Înțelegem acum că istoria este adevărata și serioasă.

Să începem cu binecunoscuta relatare a lui Avraam și cum Dumnezeu a cerut să se sacrifice prin singurul sau fiu – Isaac. Avraam a așteptat multă vreme ca să aibă un fiu, să aibă o speranță, un viitor și chiar atunci, Avraam a fost supus unui ‘test’, care pe noi vine sa ne ajute și sa înțelegem: Evanghelia. Mi-ar place să citiți întreagă istoria Genezei privitoare la testul lui Avraam.

Sacrificiul prin prisma viitorului

Deși testul era pentru Avraam, ni se potrivește și nouă. Dar ca să înțelegem aceasta, trebuie să observăm câteva lucruri:

13. Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

14. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. (Geneza 22: 13-14)

Fiți atenți cum a numit Avraam locul acela – ‘Domnul va purta de grijă’. Numele este trecut, prezent sau viitor? Este în viitor! Și ca să fie și mai clar, se repeta: “…în viitor va avea grijă”. Cei care citesc relatarea lui Avraam, înțeleg că berbecul încurcat cu coarnele într-un tufiș este un semn ca acesta sa fie sacrificat în locul fiului său. Dar dacă Avraam a sacrificat berbecul și la ars și atunci ar fi la trecut – “Domnul a purtat de grijă”. Atunci versetul ar fi închis: ‘De aceea se zice : „La muntele unde Domnul a purtat de grijă”. Folosind viitorul Avraam nu se referă la berbecul sacrificat .

Unde a fost sacrificat?

Un important indiciu unde a fost locul acela:

2. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.” (Geneza 22: 2)

Unde este însă Moria? Era în sălbăticie pe vremea lui Avraam (pe la 2000 î.e.n.) și unde 1000 mai târziu regele David a întemeiat orașul Ierusalim și unde fiul său, Solomon a construit Primul Templu. În Vechil Testament vedem asta:

Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătata tatălui sau, David, în locul pregătit de David pe teritoriul lui Ornan, iebusitul. (2 Cronici 3: 1)

Cu alte cuvinte, ‘Muntele Moria’ în vremea lui Avraam era un munte izolat și sălbatic unde 1000 de ani mai târziu prin David și Solomon, orașul va deveni capitala Ierusalimului și a construit Templul Evreiesc. Până astăzi este sacru pentru evrei.

Isus și Sacrificiul lui Avraam

Cum putem sa facem o legătura între Isus și Evanghelie? În multe situații Isus este menționat și ca ‘Hristos-ul’. În Evanghelia după Ioan, Ioan Botezătorul spune:

29. A doua zi, Ioan [adică Ioan Botezătorul] a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridica păcatul lumii!”

30. El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, caci era înainte de mine. (Ioan 1: 29 – 30)

Cu alte cuvinte, Isus este “Mielul lui Dumnezeu” și El a murit. Unde a fost arestat și crucificat? A fost în Ierusalim (unde am văzut deja, în locul numit ‘Muntele Moria’):

7. Și când a aflat ca este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. (Luca 23: 7)

Arestarea, judecarea și sentința lui Isus a fost făcută în Ierusalim (= Muntele Moria). Istoricul roman Tacit a scris următoarele:

“… Christos, fondatorul numit așa, a fost omorât de Ponțius Pilat, guvernator în Iudea pe vremea împăratului Tiberius; dar superstițiosul periculos au continuat și nu numai în Iudea… (Tacit, Anuale XV, 44. A scris în 116 e.n.)

Vedem ca Isus a fost menționat și în afara Bibliei, în istorie (în Ierusalim). Execuția lui Isus – în Evanghelii – și sacrificiul lui Avraam, cu 2000 de ani înainte.

Să mergem înapoi la Avraam. Cum a numit locul acela – la timpul viitor – „Domnul va purta de grijă”? Cum putea să prevadă așa ceva în viitor, ca o oglindă la drama de pe Muntele Moria? Gândește-te la asta – drama lui Isaac care a fost salvat în ultimul minut pentru ca mielul să moara în locul lui. Doua mii de ani mai târziu, Isus este ‘Mielul lui Dumnezeu‘ a fost arestat și a murit în același loc – ca eu și tu să fim salvați! Și Avraam și Moise au afirma că Dumnezeu a fost revelat.

În divin a fost revelat pe sine

Cu adevărat gândirea lui Dumnezeu a conectat două evenimente separate de 2000 de ani de istorie.

romanian figure for abraham and mt moriah
Sacrificiul lui Avraam a fost un Semnal pentru 2000 de ani mai târziu, pentru moartea lui Isus.

Ceea ce este unic, primul eveniment vine să îl pregătească pe al doilea eveniment cu 2000 de ani mai târziu. Figura ilustrativă un prima eveniment care a dus la al doilea eveniment mai târziu, iar Dumnezeu a vorbit.

Pentru mine și tine vestea este bună

Întâmplarea este înțeleasă și din punctul nostru de vedere personal. Dumnezeu a zis lui Avraam:

“18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!“ (Geneza 22: 18)

Dacă tu ești unul din ‘popoarele lumii’ (și iești!) atunci trebuie să înțelegi că însuși Dumnezeu a ‘binecuvântat’. Chiar și dacă este numai eventual posibil să fii binecuvântat de Dumnezeu, ar trebui să investighez mai departe.

Dar cum este dăruit cu ‘binecuvântare’? Mai întâi, cuvântul ‘vlăstar’ este la singular. Nu sunt ‘vlăstari’ (mai multi) de oameni ci un ‘vlăstar’ – “el”, Isus. Așa cum berbecul a murit în locul lui Isaac, Mielul lui Dumnezeu a murit ca noi să fim salvați. Vestea Bună pentru evanghelie a început cu 2000 de ani înainte, prin sacrificiul pentru Isaac, Muntele Moria și ‘va avea grijă’.

Istoria lui Avraam nu este singura, mai este de exemplu istoria lui Moise și Paștele (când primul băiat ai tuturor egiptenilor au murit) așa cum se scrie în biblie.