A scris Moise Torah (Talmudul) sau nu?

Două noi evenimente care s-au întâmplat recent și care au adâncit și crescut problema,   dezbătută deja de mai bine de două sute de ani: este oare adevărat că Moise ar fi scris Torah sau nu ?

Ce este Torah? Cine a scris Torah?

Cele cinci cărți din Biblie (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronomul) sunt reunite împreună formând cărțile Torah (la evrei) sau Pentateuh (la creștini) iar la musulmani se numește Torat. Faptul că toate cele trei religii monoteiste sunt de acord în privința scrierilor este remarcabil, și se poate observa atât în cultură cât și în istorie și în religie. Foarte mulți învățați evreii, creștini și musulmani sunt de acord cu scrierile lor. Isus a parafrazat frecvent Torah atunci când a vorbit despre Evanghelii. Deși unii învățați au fost și sunt în conflict privind interpretarea, insa toți sunt de acord că Moise a scris cu adevărat Torah undeva între anii 1500 – 1400 î.e.n.

Moise și ipoteza documentară

La un moment dat, în secolul nouăsprezece, învățații din vest au avansat ceva cu adevărat nou și radical: Moise nu a scris Pentateuh-ul ci aceste pre-existente scrierii au fost compilare de mai mulți autori necunoscuți. Cunoscută ca Ipoteza Documentară, propune cel puțin patru autori diferiți, anume J ( Yahwistul sau Yahweh), E  („Elohistul” de la Elohim), D („Deuteronomistul” de la Deuteronom) și P („Scrierile preoților”). Aceste compilații ar fi fost începute pe vremea dinastiei Davidene (secolul al 9-lea î.e.n.) și câteva secole mai târziu, după exilul evreilor din secolul al 5-lea î.e.n.,care au finalizat scrierile Torah. Această ipoteză spune că Torah a fost scrisă numai de oameni, și provine din surse necunoscute și mai târziu compilate de oameni necunoscuți.

Germanul Wellhausen (1844 – 1918) a avansat această Ipoteză Documentară și a argumentat prin două motive. Mai întâi el crede că pe vremea aceia, în 1500 î.e.n., nu exista scrisul, pentru că erau prea primitivi și nu puteau să scrie Torah așa de vreme. (Scrierea este însă atestată cu mult înainte de 1500 î.e.n., fiind de exemplu vorba de descoperirile scrise în tabletele de la Ebla – Siria – cu mai bine de 2000 î.e.n. Este clar acum că prima obiecție a lui Wellhausen nu este adevărată.) O altă obiecție este faptul că sunt două nume pentru Dumnezeu în Torah. Primul este Elohim, care în Biblia românească este ‘Dumnezeu’  și al doilea este Yahweh care de cele mai multe ori apare scris ‘Domnul Dumnezeu’.  Spre exemplu în Geneza 1 se vorbește de ‘Dumnezeu’ (Elohim) dar în Geneza 2 se vorbește de ‘Domnul Dumnezeu’ (adică Yahweh). Dacă citim Torah, vedem că de multe ori se schimbă una cu alta și asta repetat. Wellhausen argumentează că această informație înseamnă două surse diferite de la doi autori diferiți (designate ca J și E) și mai târziu au fost corelate într-un singur document. Această teorie a trebuit să continue cu modificări, anume că au existat mai mulți autori, nu numai doi (D și P) și bineînțele și alte teorii complementare.

Savanții moderni și Moise

Anumite părți din teoria documentară sunt criticate și avocații noilor teorii sunt aproape toți de acord că Torah a fost făcută de mai mulți autori și în mai multe secole succesive, până când, în cele din urmă, pe la 500 î.e.n. s-a finalizat. ”Este sigur că Moise, pe la mijlocul mileniului 2 î.e.n., nu a scris Torah”, spun savanții moderni.

William Dever și Pentateuhul

Să vedem acum ce spune William Dever, arheolog și un expert în Biblie:

”Este universal acceptat faptul următor, cartea Deuteronomul a fost adăugată la Pentateuh (probabil inserată nu mai mult de secolul al șaptelea î.e.n.)” Dever 2003, Who were the Early Israelites and where did they come from? (Cine erau primii israeliți și de unde au venit ei ?) p. 37

Desigur, dacă primele cărți din Biblie au fost scrise mult mai târziu, atunci de fapt și alte cărți ar fi putut fi scrise mai târziu. De fapt toată linia de timp din Vechiul Testament se modifică de asemenea. Spre exemplu, iată ce zice Dever despre cartea lui Iosua, cel care a urmat imediat după Moise.

Am discutat deja caracterul general al ”istoriei Deuteronomul” (adică Deuteronomul și până la 2 Regi) în care Iosua, devine componentul critic. Observăm că majoritatea învățaților consideră compilația și prima editare ca o epopee națională cu ultimi regi ai Monarhiei Izraeliene, probabil pe la vremea lui Iosua (640 – 609 î.e.n.) Dar aceste compilații trebuie să fi fost scrise din mai multe ‘surse’ așa în cât trebuie să vedem mai în amănunt caracteristicele acestor surse, ca să putem înțelege această carte a lui Iosua (Evident că Iosua nu a scris cartea!) p. 38.

Tonul și sigurța îmi amintesc de vremea când am fost la facultate și am studiat mai în de aproape Biblia. Toți savanții ‘știu’ că autorul tradițional nu putea să scrie această carte. Este ‘clar’, gândesc ei, scrierile au fost făcute pe parcursul a mai multe secole, în vremea dinastiei Dravidiene. Dar de unde ‘știu’ ei toate aceste lucruri?

Torah, sulurile de la Mare Mortă și oameni importați și evenimentele istorice

Să vedem acum două evenimente și felul în care se reflectă în contextul situației recente. În primăvara anului 2015 Autoritățile Israelului pentru Antichități au expus pentru prima dată spre a fi privite de toată lumea. Este vorba de cea mai veche tabletă cu Cele 10 Porunci (bineînțeles o copie) – probabil cel mai important în Torah – unul din 14 expuse , considerate ”ca cele mai vechi și importante scrieri ”. Cu alte cuvinte, oamenii care lucrau la muzeu au spus că Cele 10 Porunci sunt unul din cele 14 lucruri importante din istorie în general. Clar acest lucru devine cu totul special.

ten-commandments-indead-sea-scrolls-atisraeli-antiquities
Cele Zece Porunci și sulurile de la Marea Moartă – parte din Torah

Aceste suluri de la Marea Moartă sunt extrem de prețioase și Cele Zece Porunci sunt parte din cele mai vechi copii păstrate. Sulurile sunt de cel puțin 2000 de ani și sunt foarte fragile, fiind expuse la vedere o singură dată câteva săptămâni. Da, sunt vechi de 2000 de ani, dar de fapt sunt tinere în comparație cu 1500 î.e.n. (când tradițional ar fi fost creată Torah) și faptul că (conform învățaților moderne) sunt create pe la 500 î.e.n. de aceea am întâmpinat greutăți în găsirea răspunsului. Faptul că este vechi e clar și că este cea mai veche copie ne ajută să înțelegem adevărata adâncime a timpului. De aceia Poruncile sunt una din cele ’14 în top’.

Pentateuhul de la Palmira

 

Deuteronomy inscription in Palmyra
Deuteronomul de la Palmira

Tot în anul 2015, Statul Islamic a capturat Palmira în războiul sângeros creat în Siria. Când Statul Islamic a capturat orașul se știe ce atrocități au fost, lucru extrem de trist,  UNESCO înțelege aceasta, precum și faptul că ruinele atestă de fapt civilizații după civilizații. Aceasta include civilizația Persană, Grecească și Romană, ele fiind artefacte, inclusiv o ușă veche cu o inscripție păstrată în limba ebraică și numită șema, o parte a Deuteronomul 6 : 4-9. Acest lucru dovedește influența majoră a Pentateuhului și antichitatea sa. Cu toate acestea și chiar și cu inscripția respectivă, nu știm cât de vechi este de fapt Pentateuhul original.

‘Ierusalimul’, ‘Sion’, Evreii și Torah: numai Moise ar fi putut să facă toate astea

Poate că o să gândiți că textele relevante și arheologia sunt toate prea tinere ca să fie importante, mai mult, savanții moderni sunt de acord – chiar și dacă teoriile sunt în competiție – că Moise nu a scris Torah și în consecință este o cauză pierdută. Religioșii (evrei, creștini sau musulmani) vorbesc de ‘Moise’ și ‘prin credință’, în timp ce cei care nu sunt religioși sunt mânați de diferite considerente și tratează Pentateuhul după diferite modele una mai complicata ca alta.

De fapt o soluție simplă și cât se poate de logică este clar posibilă. Și voi, prin simpla accesare a internetului, puteți să vedeți toate astea. Dacă vreți de exemplu să citiți despre Torah și cuvântul ‘Ierusalim’ și o să vedeți imediat. Așa cum am spus, cuvântul ‘Ierusalim’ prima dată când apare este în Iosua. Astfel tot Pentateuhul – de la Geneza și până la Deuteronomul, ‘Ierusalim’ nu este folosit. Ierusalim este acum și cu mii de ani înainte, centrul cultural al evreilor. Semnificația Ierusalimului pentru poporul evreu este precum Mecca la musulmani sau Catolicismul Roman. De aceea cuvântul ‘Ierusalim’ apare de 658 de ori în Vechiul Testament și de 151 de ori în Noul Testament. De 229 de ori doar în Regi și Cronici – dar nici o dată în Torah. ‘Sion’ este un sinonim și de asemenea nu apare nici măcar o dată în Torah, fiind menționat pentru prima dată în 2 Cronici. Totuși, partea a doua a Vechiul Testament se vorbește despre ‘Sion’ de 166 de ori. Să ne gândim de exemplu la Psalmii de pe vremea exilului (al 6-lea secol î.e.n.) și să vedem importanța Ierusalimului/Sion pentru poporul evreu.

Pe malurile râurilor Babilonului ședeam jos și plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.  În sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm harpele.  Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări, și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicând: „Cântați-ne câteva din cântările Sionului!” – Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! (Psalmul 137 : 1 – 6)

Ierusalimul a fost fondat pe vrea dinastiei Davidiene și foarte repede a devenit inima poporului evreu, locul în care în anul 960 î.e.n. a fost construit Templul. Și acum, în prezent, este tot Ierusalim. Cu toate acestea, oamenii de știință moderni, indiferent de ce versiune argumentează ei, susțin Documentarismul. Ar trebui să credem că editorii “Preoți”, conștient au editat, asamblat și comasat întreaga Torah, de-a lungul secolelor atunci când atașamentul față de Ierusalim a fost la înălțimea și au produs 80.000 de cuvinte pentru Torah, fără să folosind vreodată cuvintele „Ierusalim” sau „Sion”!  Acești editori au trăit în Ierusalim câtă vreme au editat textul și asta în timp ce au compilat succesiv toate cărțile (Regi, Cronici, Samuel etc.) având grijă să scrie ‘Ierusalim’ de mai mult de 600 de ori și ‘Sion’ de mai bine de 100 de ori!

Am găsit credința mea prea mică și mult prea slabă pentru a crede o asemenea lucruri cu totul fantastice. Savanții moderni, din vari motive, nu înțeleg poate această simplă și solidă evidență, chiar și dacă cu ochii lor ar trebui să vadă. Ei pretind a fi în măsură să observe și să interpreteze fapte ”de minut” și de la sine înțeles, dar ei nu văd ”elefantul în camera”. Pentateuhul nu pomenește absolut de loc nici ‘Ierusalim’ și ‘Sion’, așa că trebuia să fi fost terminat înainte de nașterea dinastiei Davidiene, în anul 1000 î.e.n. Un pseudo-Moise ar fi editat (de fapt o echipă) și nu putea să nu pomenească de ‘Ierusalim’ și ‘Sion’ atunci când au editat Torah, mai ales când Ierusalimul era cheia esențială.

Făcând abstracție de faptul ca  ‘Ierusalim’ sau ‘Sion’ apar în Torah, nu înseamnă că Moise a scris Torah cu adevărat, este totuși clar că scrierile au fost făcute înainte ca poporul evreu să întemeieze Ierusalimul (pe la 1000 î.e.n.) și prin aceasta se elimină dintr-un șut toate teoriile care susțin că compilația a fost făcută pe la anul 500 î.e.n. Singura opțiune rămasă în picioare, când praful se așează, competiția privind teoriile inteligente, dar singurul lucru care rămâne valabil este faptul că Moise a știut ce a scris.

De ce a făcut Dumnezeu pe diavol?

Știm din Sfintele Scripturi că omul a căzut în păcat, ispită și știm prin cine , Satana ,care a fost deghizat într-un șarpe, episod devenit o tragedie , tragedie care continuă și astăzi. Să vedem însă de ce? De ce a creat Dumnezeu diavolul – care este rău prin definiție – (devenind ‘adversarul’ lui Dumnezeu), ca apoi acesta să distrugă creația perfecta a lui Dumnezeu?

Lucifer – Unul Strălucitor

În Biblie se vorbește despre faptul că Dumnezeu a creat un înger de lumină, puternic, inteligent și frumos (cel mai mare dintre toți îngeri) și căruia i s-a dat numele Lucifer (adică ‘Unul Strălucitor’) – și care a fost foarte bun, fiu al zorilor . Dar Lucifer a vrut să fie liber și să aleagă. Într-un pasaj din Isaia, capitolul 14, se spune următoarele:

Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-14)

Lucifer, ca și Adam, a ales singuri. El, Lucifer, putea să admită că Dumnezeu este Dumnezeu, dar s-a gândit să fie separat, adică să fie el dumnezeu. De mai multe ori a repetat ‘Mă voi’, ‘îmi voi’, ‘voi ședea’ și ‘voi fi’ și a ales să fie împotriva lui Dumnezeu, declarând că este ‘Cel Preaînalt’. Într-un pasaj din Ezechiel, se prezintă o paralelă clară dintre Lucifer și căderea lui în păcat:

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.  Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraților. (Ezechiel 28:13-18)

Frumusețea lui Lucifer, strălucirea, inteligența și puterea lui au fost – tot ce a creat Dumnezeu mai bun pentru el – care s-au transformat  apoi în trufie. Trufia lui făcut să devină rebel și să cadă, dar fără să piardă nimic din puterea ce o avea. El încercă o revoltă cosmică împotriva lui Dumnezeu, în așa fel încât să devină el Dumnezeu. Mai mult, el vrea foarte mult să se alieze cu oamenii împotriva lui Dumnezeu, spunând că omul trebuie să fie independent și liber să aleagă, sugerând omului, să se împotrivească lui Dumnezeu. Aceasta este chestiunea esențială, anume faptul că Adam a vrut să fie așa, foarte asemănător cu Lucifer. Amândoi au ales să fie ‘dumnezeu’ și a fost (și este) marea lor ‘iluzie că au devenit , sunt dumnezei’.

Satan lucrează prin oameni

In pasajul din Isaia se vorbește direct despre ‘Regele Babilonului’ iar în Ezechiel se vorbește despre ‘Regele Tirului’. Pe de altă parte din descrierile lăsate se înțelege că nu este adresat oamenilor ca de exemplu în Isaia, cel care spune ‘îmi voi ridica deasupra’ și de aceia a fost pedepsit să rămână pe pământ și să nu gândească să fie el mai presus de Dumnezeu. În pasajul din Ezechiel se vorbește despre ‘îngerul de pază’ care era în Paradis și aproape de ‘muntele’ lui Dumnezeu. Această tendință a lui Satan (sau Lucifer) este să se poziționeze în umbră sau prin alții ca să obțină un avantaj, o victorie. În Geneza se vorbește despre căderea omului înfăptuită prin faptul că șarpele a șoptit că nu este adevărat că omul va muri. În Isaia se vorbește despre împărăția Regelui din Babilon, în Ezechiel se vorbește despre Regele din Tir.

De ce revolta lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu?

De ce totuși a încercat Lucifer să conteste faptul că Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor? O parte importantă în deslușire a fi ‘deștept’ este să ști dacă poți sau nu să câștigi împotriva oponentului. Lucifer ar fi fost (și mai este) puternic, dar, este totuși limitat în comparție cu Creatorul, care este atotputernic. Atunci de ce să riște știind că pierde? Or ce înger ‘deștept’ știe că Dumnezeu este mai mare de cât toți și nu luptă împotrivă. De ce a fost făcut în cele din urmă? Această întrebare m-a frământat de mulți ani de zile.

Mai târziu mi-am dat seama că Lucifer vedea lucrurile cum erau de fapt , prin încredințarea că Dumnezeu este omnipotent și Creator, așa cum și noi credem cand Il credem pe cuvânt . O să încerc să explic acest lucru. În Biblie se vorbește despre îngeri cum ca ei au fost făcuți în prima săptămână a creației. Observăm acest lucru în Isaia, în capitolul 14 și de fapt în Biblie în general. Iată de exemplu în pasajul din Iov:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:1-7)

Vedem descrierea lui Lucifer și cum a fost el creat în prima săptămână, și cum a fost conștient de acest lucru, și asta undeva în univers. Mai mult, el a înțeleș că el există și că este conștient de acest lucru, ba mai mult că exista Persoana care l-a creat atât pe el cât și întreg Universul. Dar oare Lucifer a crezut cu adevărat acest lucru? Poate pentru că cosmosul a creat prima data pe Dumnezeu iar pe Lucifer ceva mai târziu. Sa fie este posibil  ca ‘creatorul’ să fii ajuns ceva mai devreme în scenă și (poate) să fie mai puternic și (poate) mai știutor față de Lucifer – s-au poate nu! Poate că și el și așa numitul creator să fie fost de fapt creat deodată. Lucifer putea să accepte prin cuvânt că Dumnezeu a creat totul și că El este etern și infinit. Dar Lucifer a ales să fie mândru și să spună că este doar o fantezie, că Domnul și Lucifer au fost creați unul după altul (din cosmos).

Lui Lucifer i-a plăcut această poveste și a decis că este adevărată, că el și Dumnezeu și alți îngeri au fost creați din haos. Aceasta este bineînțeles și teoria modernă privind cosmologia. Se vorbește aici despre faptul că dintr-o fluctuație din nimic s-a născut universul, esența cosmologiei ateiste și care bineînțeles, este speculativă, nu experimentală. Fundamental însă, fie că este Lucifer sau Richard Dawkins & Stephen Hawkings, ei și tu, numai prin credință putem să alegem dacă universul este auto-suficient sau dacă un Creator a creat totul.

Ceia ce este interesant este faptul că văzând nu înseamnă și crezut. Lucifer a văzut și a vorbit cu Dumnezeu dar totuși numa ‘prin credință’ putea să accepte că Dumnezeu a creat totul. Mulți oameni cu care am vorbit spun că dacă Dumnezeu a apărut deodată, ei ar accepta să creadă. Dar, prin Biblie, mulți oameni au văzut și au auzit despre Dumnezeu – și niciodată nu a fost o problema. Punctul crucial al problemei este acceptarea că Cuvântul lui Dumnezeu este chiar Dumnezeu Însuși. Pentru Adam și Eva, Cain și Abel, Noe și apoi prin egiptenii la primul Paște, felul în care israeliții au traversat Marea Roșie și până la miracolele lui Isus, a vedea nu înseamnă neapărat să și crezi. Lucifer a căzut tocmai din cauza aceasta.

Ce face diavolul astăzi?

 Vedem clar că Dumnezeu nu a făcut un ‘demon rău’ ci o creatură puternică, un înger inteligent care însă a devenit mândru și a început să se revolte împotriva lui Dumnezeu și în felul acela a corupt (deși reținând puterea), nemaifiind însă splendoarea originală. Tu și eu și întreaga umanitate se luptă în continuare cu Dumnezeu și ‘adversarul’ (adică diavolul). Strategia diavolului nu este pusă în aplicare sub forma robelor negre și sinistre precum în Frăția Inelului și ‘Călăreții Negrii’ din Lord of the Rings,  ca să ne blesteme. Mult mai simplu, prin splendoarea lui el caută pur și simplu să ne înșele prin răscumpărarea pe care Dumnezeu ne-a promis-o de la începutul timpului, de la Avraam, prin Moise, și apoi prin moartea și învierea lui Isus.  În Biblie se spune:

Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.  Nu este mare lucru, dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. (2 Corinteni 11:14-15)

Pentru că Satan și slujitorii lui sunt mascați ca de o  ‘lumină’, este mai simplu să fim înșelați. De aceia este vital să înțelegem Evanghelia și să fim vigileți.

Ce este istoria pentru evrei?

Despre evreii, se știe că au fost unul din cele mai vechi popoare din lume. Istoria lor a fost menționata detailat, atât în Biblie , cat și de istoricii din afara Bibliei, lăsate noua prin descoperirile arheologice care continua pana în ziua de azi . Toate aceste date, informații, ne fac sa înțelegem mai bine cum s-au derulat lucrurile în ultimii 4000 mii de ani. Pentru ca să vedem istoria izraeliților (în Vechiul Testament se vorbește despre evrei) tot ce trebuie să facem, este să urmărim o serie cronologică bazată pe sursele istorice, după cum urmează.

Cronologia începe cu Avraam unul din cele mai recunoscute caractere din istoria veche. Avraam a înțeles că Dumnezeu va împlini promisiunea data prin el și toate națiunile au văzut că Dumnezeu s-a ținut de cuvânt culminând ca simbol cu sacrificiul fiului său Isaac. Aceasta este și acum un mister dar în acelaș timp este un eveniment viitor. Timpul istoric este consemnat (în culoarea verde) despre izraeliți și sclavia lor în Egipt. Această perioadă de timp începe când Iosif, strănepotul lui Isaac, a condus pe israeliți în Egipt, care după câteva generații au devenit sclavi.

Trăind ca sclavi în Egipt
Trăind ca sclavi în Egipt pe vremea faraonilor

Moise a fost liderul evreilor ajutându-i  pe israeliți sa iasă din Egipt, apoi a instituit sărbătoarea Paștelui, urmează Exodul (Ieșirea) și în sfârșit sosirea lui Moise în Israel, locul în care cu sute de ani înainte, Avraam dorea de fapt sa se așeze. Moise a Binecuvântat și a Blestemat în cele din urmă, înainte să moară – așa cum vedem în această diagramă lăsată sa fie văzută, ca să învățam ceva din istoria lor .

Vremea țării libere dar fără Regi în Ierusalim
Vremea țării libere dar fără Regi în Ierusalim

Pentru mai multe sute de ani, evreii au trăit în această țara fără sa fi avut un rege și nici nu aveau ca și capitală Ierusalimul, perioadă în care s-au perindat judecători în diferite orașe. Totul a fost însă schimbat pe la anul 1000 î.e.n., mai ales cat timp a domnit David.

Vremea țării cu regi Davidieni în Ierusalim
Vremea țării cu regi Davidieni în Ierusalim

David a cucerit Ierusalimul și a construit capitala acolo, și a dat o promisiune, care mai târziu s-a adeverit, cum că, Domnul Hristos va descinde din linia sa. Fiul lui David, Solomon, a construit primul Templu Evreiesc în Ierusalim. Descendenții Regilor Davidieni au continuat să domnească încă 400 de ani, adică de la 1000 la 600 î.e.n.  Este perioada de glorie a Israelului, și o vreme fără îndoială de Binecuvântare promisă. Vorbim despre a perioadă măreață, cu o societate avansată, din punct de vedere cultural  și cu un Templu al lor. Știm de asemenea că în Vechiul Testament se vorbește despre descendenții corupți, care au stricat societatea și religia, închinându-se la idoli în loc sa se închine lui Dumnezeu. Multe cărți din Vechiul Testament vorbesc despre această  perioadă cu avertismentele și Blestemele rostite prin Moise, în cazul în care evreii nu se schimbă. Ei bine, evreii nu au ascultat și au compromis religia lui Moise.

Până la urmă, pe la anul 600 î.e.n. Blestemul s-a realizat și marele rege Nabucodonosor (al doilea) din Babilon a venit în Ierusalim și l-a cucerit – așa cum a prezis Moise:

Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înțelege, un neam cu înfățișarea sălbatică și care nu se va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă de copii.

El va mânca rodul turmelor tale și rodul pământului tău, până vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici vițeii de la vaci, nici mieii de la oi, până te va face să pieri.

Te va împresura în toate cetățile tale, până îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte și tari, în care îți puseseşi încrederea pe toată întinderea țării tale; te va împresura în toate cetățile tale, în toată țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 28: 49-52)

Nabucodonosor a cucerit Ierusalimul, a ars totul și a distrus Templul pe care Solomon l-a  construit. Apoi Nabucodonosor i-a luat pe israeliți și i-a exilat, ca să construiască apoi  Imperiul Babilonian. Doar cei care erau foarte săraci au rămas pe loc dar sub hegemonia Babilonului. In felul acela s-a împlinit tot ce prezise Moise:

După cum Domnul Se bucura să vă facă bine și să vă înmulțească, tot așa Domnul Se va bucura să vă piardă și să vă nimicească; și veți fi smulși din țara pe care o vei lua în stăpânire.Domnul te va împrăștia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: și acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinții tăi, dumnezei de lemn și de piatră. (Deuteronomul 28: 63-64)

Cuceriți și exilați în Babilon
Cuceriți și exilați în Babilon

Vedem cum pentru 70 de ani (în linia roșie) izraeliții au fost exilați afară din Țara Promisă. Apoi, mai târziu Imperiul Persan a cucerit Babilonul prin regele Cyrus (sau Cirus) și a ajuns cel mai mare din lume. El Cirus a decretat că evreii pot să plece înapoi în țara lor.

Au trăit în țara lor ca o provincie, ca parte a Imperiului Persan
Au trăit în țara lor ca o provincie, ca parte a Imperiului Persan

Observăm că Israelul nu a fost mult timp o țară liberă ci devine o provincie din cadrul Imperiului Persan. Mai mult, pentru 200 de ani vedem săgeata mov în timpul cronologic. În acel timp evreii au reconstituit Templul din Ierusalim ( al doilea Templu).

Ceva mai târziu Alexandru cel Mare a cucerit Imperiul Persan iar evreii au devenit o provincie, în cadrul Imperiului Grec, pentru alți 200 de ani. Iată mai jos săgeata albastru închis.

Au trăit în țara lor ca o provincie din cadrul Imperiului Grec
Au trăit în țara lor ca o provincie din cadrul Imperiului Grec

Imperiul Grec a fost învins de Romani și foarte repede a devenit puterea cea mai mare. Israeliții au devenit o provincie din cadrul Imperiului Roman (vedem săgeta verde pal în diagrama de jos). Aceasta este perioada în care a trăit Isus și înțelegem că Guvernatorul Roman și soldații romani aveau putere iar evreii au fost sub control pe toată perioada lui Isus.

Au trăit în țara lor ca o provincie din cadrul Imperiului Roman
Au trăit în țara lor ca o provincie din cadrul Imperiului Roman

Încă din vremea Babilonului (600 îe.n.) israeliții (evrei numiți de acuma ) nu au mai fost liberi niciodată, ca pe vremea regilor David și Solomon.  Așa cum am văzut, diferitele entități au devenit o puterea absolută, nu evreii. Bineînțeles că evreii s-au răsculat de mai multe ori și asta chiar pe vremea romanilor. Revolta a eșuat și romanii au distrus Ierusalimul și au ars al doilea Templu, iar evreii au fost deportați și împrăștiați pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Aceasta a fost a cea de a doua exilare.

Ierusalimul și templul au fost distruse de romani în anul 70 e.n. Evreii au fost exilați peste tot.
Ierusalimul și templul au fost distruse de romani în anul 70 e.n. Evreii au fost exilați peste tot.

Știm de altfel că evreii au trăit aproape 2000 de ani împrăștiați peste tot, fragmentați locuind în diferite țări, niciodată acceptați cu adevărat în vreo altă țara. Mai mult, în unele țări, evreii au suferit și au fost persecutați periodic. Să ne gândim de exemplu ce s-a întâmplat în Europa creștină, din Spania până în vestul Europei, apoi la progroamele evreiești în Rusia, trăind în țari nesigure. Moise a spus exact asta, știind cu adevărat cat de dificili erau:

Între aceste neamuri, nu vei fi liniștit și nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îți va face inima fricoasă, ochii lâncezi și sufletul îndurerat. (Deuteronomul 28: 65)

Blestemele împotriva copiilor lui Israel au fost date ca o atenționare, pentru a face ca oameni să-și pună întrebări:

”… toate neamurile vor zice: „Pentru ce a făcut Domnul astfel țarii acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?” (Deuteronomul 29: 24)

Iar răspunsul este următorul:

”… Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul Dumnezeul părinților lor când i-a scos din țara Egiptului; (Deuteronomul 29: 25)

Să observă acum în diagrama de mai jos, ce s-a întâmplat vreme de 2000 de ani cu evreii din Biblie, iar linia roșie continuă:

Timpurile istoriei și poporul evrei
Timpurile istoriei și poporul evrei

Vedem cum izraeliții au fost de două ori exilații, odată mai puțin (între 600 – 530 î.e.n.) a două oară mult mai mult.

Holocaustu în secolul 20

Persecuția și pogromul evreilor a fost îngrozitor pe vremea lui Hitler, mai ales în cel de-al doilea război mondial, atunci când naziștii au vrut să extermine pe toți evreii din Europa. Culmea este că aproape au reușit prin creerea sistemului mecanizat de exterminare. Totuși câțiva evreii au supraviețuit și au povestit ce au văzut și trăit . Unii mai sunt și azi în viata ca mărturie .

Renașterea modernă a Israelului

În anul 1948, prin intermediul Națiunile Unite, evreii au reușit să reconstituie statul Israel modern. Este cu adevărat remarcabil faptul că acolo unde se aflau au rămas identificați ca evrei, după ce mii de ani au fost împrăștiați în alte țări. În felul acesta, așa cum a scris și prezis Moise cu 3500 de ani în urmă, țara a fost refăcută, Israelul a renăscut . Vedem acum deslușit cum poporul ”evreu” a reușit să facă din nou o țară, o prezicere realizată.

Atunci Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi și va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăștia Domnul Dumnezeul tău. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar și de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău și acolo Se va duce să te caute. (Deuteronomul 30:3-4)

Este cu adevărat remarcabil faptul că Israelul modern a fost refăcut chiar dacă mulți au încercat să împiedice acest lucru. Majoritatea națiunilor dimprejur au luptat ca să împiedice Israelul să existe: 1948, în anul 1956, în anul 1967 și apoi în anul 1973. Israelul, o țară foarte mică, a luptat în război cu cinci națiuni în acelaș timp. Și totuși nu numai că au supraviețuit, dar și-au extins teritoriile. În anul 1967, prin război evreii au recucerit Ierusalimul, capitala istorică, creată cu 3000 de ani înainte de David. Prin creerea statului Israel și prin mai multe războaie, s-a creat o situație complicată iar politic întotdeauna problematică. Ciudat cum acesta realiate venita prin ultimele cuvinte ale lui Moise scrise cu 3500 de ani în urma , confirma abia acum veridicitatea lucrurilor.

Isus sau Moș Crăciun: cine ne oferă cea mai interesanta istorie a Crăciunului?

Crăciunul, din punct de vedere tradițional, este sărbătoarea nașterii Pruncului Isus. Evangheliile vorbesc despre nașterea unui copil dintr-o tânăra fecioara, despre îngeri care au apărut înaintea unor ciobani și oameni înțelepți care au venit de departe ca să vadă și sa se închine copilului Isus, așezat într-o iesle, toată aceasta poveste ne era povestita cu mult drag de stră—străbunicii noștri. După mai multe generații, s-a adăugat întreaga  scenă a ieslei, cu copacul de Crăciun, lumini, muzică și acum întreaga drama a Crăciunului devine ceea ce se cunoaște în zilele noastre.

Din păcate astăzi, datorită faptului că totul este din ce în ce mai secularizat și modernizat, Crăciunul a devenit doar o poveste ( Lasă mă, chiar așa? O virgină care a născut? Nu cred! Poate fi asa ceva adevărat ? ). Hai, sa o luăm acum din punct de vedere cultural, unde totul se rezumă la istoria lui Moș Crăciun cu baieți și fete care dacă au fost cuminți, nu au făcut rele , și ca ei vor fi  aceia care vor primi daruri. Devine deci o istorie minunată pentru copii, iar pe măsură ce devenim adulți deși suntem convinși că nu este nimic adevărat, o preferam și o povestim la rândul nostru copiilor,ca pe-o minunata fascinantă poveste înainte de culcare. Într-un fel, suna mai bine istoria veche și chiar era frumoasă decât relatarea modernă, dificilă și aspră.  Și așa, la radio și televizor continuă a se vorbi  despre Moș Crăciun , care aduce daruri și Crăciunul în sine (care este nașterea lui Isus!) devine de acum doar un motiv clar de sărbătoare. Este o supapă clar folosita împotriva lumii nesigure și anxioase, este o aniversare fericită la vreme de sărbători , o motivație de senzațional și petrecere.

Pentru mine, orice poveste care se termină cu bine devine plauzibila. Fie că este mitologie (ca de exemplu Saga Frăției Inelului), SF (ca de exemplu Războiul Stelelor), sau istoria (de de exemplu Braveheart sau Inimă curajoasă), adică pericole insurmontabile, cu  adevărați eroi, care au reușit până la urmă să învingă personajul/personajele negativ(e). Da, pentru mine este, și va fi întotdeauna foarte important ca în cele din urmă să învingă dreptatea și mai ales partea buna din noi.

Dacă ne uităm din nou la Biblie și la istoria Crăciunului, înainte de Evanghelii, vedem nașterea lui Isus ca o poveste captivantă, cu intrigi și multă profunzime, rivală ca ori ce altă istorie clasică. Chiar și dacă istoria Crăciunului din Biblie este doar ca o povestioară, este mult mai interesantă decât orice altă poveste despre Moș Crăciun sau ori care alta. Ca să vedem aceasta, trebuie să înțelegem mai întâi Crăciunul și cum este el relatat de fapt în Biblie, să vedem capitolul întreg și epic despre întregul univers și mai ales despre apariția omului în istorie.

Să vedem istoria de la început și să înțelegem Crăciunului prin relatarea lui în Biblie

Relatarea despre Crăciun începe de fapt cu însuși Creatorul. El a creat totul, inclusiv pe Acela care avea imense puteri, inteligență și frumusețe, Creatorul numindu-l Steaua Dimineți sau Lucifer. Lucifer s-a auto-instituit ca un Adversar al Creatorului și întreg universul începe să fie o concurență. Creatorul a creat de asemenea omul, ca o imagine a Lui, în așa fel încât să aibă, emoții, inteligență și puterea de a alege. Adversarul a ”înscris” primul în această întrecere și din cauza aceea, lanțul evenimentelor a condus la corupția omului în ansamblu, în așa fel încât funcționalitatea emoțiilor și a mentalității, precum și voința, să fie distorsionate. Este foarte asemănător cu un virus care distruge computerul, precum astăzi, când omul este infectat cu virusul păcatului și din cauza aceia se pierde țelul și toată planeta este în haos.

Ce a făcut Creatorul din cauza aceea? Fiind infinit, El poate să anihileze omul sau să închidă Adversarul? Ei bine, intriga virează abrupt și neașteptat. În loc să răspundă în forță ca un cosmic Superman, Creatorul promite că va face ceva, de genul Ghicitoare (sau o Șaradă). Această ghicitoare enigmatică vorbește de o femeie și un copil descris ca ‘el’. Mai mult, ‘el’  va distruge ‘conducătorul’ Adversar. Asta este totul! Dar cine este ‘el’ sau cine a fost ‘femeia’?. Mai mult, când se va fi împlinit asta, nu se știe exact. Știm că Adversarul a fost lăsat apoi să chibzuiască următoarea mișcare iar primul om se minunează cum și în ce mod s-ar putea să se îndrepte toată acestă Ghicitoare.

Istoria merge mai departe ca un om și o nație

Drama a mers înainte cu sute de ani mai târziu și cu altă ghicitoare, de data aceia implicând o călătorie. Această ghicitoare este într-un fel unică, pentru că promite binecuvântarea ‘tuturor națiunilor’. Ca și în vremea lui Moș Crăciun, în ajunul Crăciunului se promite pe tot pământul că toate națiunile pot să fie binecuvânte – inclusiv tu și cu mine. Apoi, cu plecarea de la formatul verbului, se ajunge într-un mod bizar la drama derulată pe un munte. Ca o piesă, drama se ‘va întâmpla’ undeva într-un munte îndepărtat. Nu știm însă unde, cum, de cine și când. Acestea rămân un mister. După 500 de ani, o altă bizară dramă într-o altă țară dar același popor și descendenții lor, a inaugurat un calendar, care este încă în vigoare până în zilele noastre, care conținea anumite date în ciclurile anuale.

Regalitatea intră în istorie

După încă 500 de ani un alt capitol epic se deschide. Un anume titlu – din care derivă și numele de Crăciun astăzi – s-a inaugurat prin Dinastia Regală. Aceasta este întinsă pe multe generații, așa cum este astăzi monarhia Britanică, și această dinastie este îndreptată specific printr-un om care va fi de o semnificație mondială.

Din nefericire, Dinastia Regală, deși la început promitea să fie măreață, a eșuat lamentabil și s-a distrus. Precum pomul care s-a desprins de pe rădăcină, tot așa dinastia a fost tăiată precum o buturugă moartă. Ei bine, buturuga de fapt a fost aproape moartă. Este o altă ghicitoare, faptul că Ramul într-o zi a înmugurit, precum buturuga moartă.

Semnificația unică a Crăciunului printr-o persoană

Cele câteva dinastii și promisiunile făcute, la fel de misterioase fără îndoială, încep să se desfășoare mai rapid și cu oameni diferiți și cu situații diferite, mai mult, în diferite țări și cu diferite culturi și obiceiuri. Timpul în care a înmugurit Ramul a fost anunțat, deși într-un fel mai subtil, printr-o imagine. Ceia ce nu este misterios însă este ‘semnul’ prin care se va realiza aceasta. Semnul precis și clar este următorul:

De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și-I va pune numele Emanuel. (Isaia 7: 14, scris pe la 750 î.e.n.)

Deși așa ceva pare să fie rezonabil (și totuși imposibil), nu știm exact cum a putut semnul să realizeze așa ceva. De ce a fost necesar să se împotrivească tatăl uman? Este Creatorul împotriva sexului? Ca să înțelegem așa ceva, trebuie să ne gândim în primul rând la ceia ce s-a schimbat, anume virusul păcatului care a infestat toată omenirea.  Pentru ca să re-booteze (sau se înceapă de la zero) și să se împiedice virusul.

Ceea ce este cu adevărat misterios este faptul că imediat după ce a născut Fecioara, se spune prin clarvăzător că vor fi și alte lucruri bizare, anume fiul care va schimba totul:

Totuși întunericul nu va împărați veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.

Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9 : 1-2, 6)

Cum a putut să fie posibil ca ‘fiul’ să fie numit și identificat ca Creator, Părinte care mai apoi a fost respins din rândul omenirii? Este oare posibil ca Dumnezeu să fie unul dintre noi? Cu atât mai mult cu cât chestiunea este agravată prin felul în care s-a sfârșit îngrozitor povestea aceea și cântul de înmormântare. Dar a fost oare cu adevărat terminată?

Această dramă, ghicitoarea și ițele complicate au fost deja impregnate în cerneală cu mii de ani înainte. Dacă poți să scrii în ebraică, atunci poți să citești scrolurile foarte vechi – anume Scroluri de la Marea Moartă – găsite cu doar câteva decenii înainte și păstrate până atunci mii de ani. Cu ultimul mesaj scris acolo a urmat o lungă așteptare ca să fie citită din nou. Oare însă povestea a fost scrisă așa cum s-a derulat ea de fapt? Dacă ne gândim însă bine , ne putem pune întrebarea cum putem accepta ca toate acele lucruri sa se fi întâmplat în acelaș timp? Și cei care sunt titrați și cei care nu sunt titrați se întreabă și sunt realmente încurcați cum așa ceva a putut să se întâmple cu mult timp în urmă, și să fie real.

Dacă însă ocolim toate astea și nu ne interesează decât partea cu această istorie din Biblie a Crăciunului, cu Isus și păstorii precum și oamenii înțelepți, atunci toată drama și complotul ar fi complet ignorate. Ceia ce nu s-ar vedea este în primul rând componentul cosmic al istoriei. Atunci toată istoria este doar o tradiție perpetuată de stră-străbunica. În realitate, nașterea lui Isus este împlinirea ghicitorilor de mai multe secole. Această ghicitoare (șaradă) este în primul rând adresată Adversarului precum și oamenilor care speră să fie realitate.

Un cadou garantat de Crăciun primit pe gratis!

Dacă însă realizăm toate acestea, atunci înțelegem mult mai bine minunata istorie, ba mai mult, eu, împreuna cu tine, avem oportunitatea de-a deveni una din aceste caractere ca apoi istoria sa continue. Tot așa cum Crăciunul este o sărbătoare mult mai importantă decât însemnătatea de-a dăruii daruri celor dragi , istorie care culminează cu faptul că atât eu cat și tu primim un Dar. Dar pană la sfârșit este de asemenea ceva mult mai important pentru tine și pentru mine.  Prin faptul că acceptăm acest cadou, acceptăm de asemenea faptul că trebuie sa ne încredem în Cel ce ni-l oferă, asa cum Dătătorul a mai promis și s-a ținut de cuvânt privitor la Avraam și la copilul său.

Mai mult, sunt foarte multe evidențe care atestă cum că de altfel istoria a fost adevărată. Spre deosebire de Moș Crăciun și faptul de că el este privit ca rezident la Polul Nord, sau că merge cu sania prin văzduh, sau că poate să intre prin șemineu, nu este adevărat dar, istoria consemnează mai multe surse despre Isus – chiar și faptul că a fost născut din fecioară. Romanii și evreii menționează aceasta ca istorie și fără Biblie. Toate aceste locuri și aceste șarade au fost adevărate, iar Isus este clar terra ferma – adică adevărat. A existat și exista cu adevărat orașul Betleeme, Ierusalim și Muntele Moria. De vreme ce această istorie a fost scrisă înainte să se întâmple, este clar că Autorul însuși a scris totul. Faptul că Avraam, Moise, Isaia, Daniel și alții au putut să scrie înainte să se întâmple, de la nașterea lui Isus, apoi viața și moartea sa, este foarte clar pecetea Creatorului – singurul care a putut să știe viitorul – și de aceia este autorul Istoriei, iar tu și cu mine vrem să fim parte la ceia ce El ne oferă.

Dacă însă nu te interesează decât partea cu Moș Crăciun și Crăciunul, atunci totul este doar o poveste. Totuși gândește-te un pic chiar dacă ar fi fost totul doar o poveste, fă efortul  încercând să vezi Crăciunul prin prisma Bibliei. Este mult mai bine. Iată istoria povestită în Evanghelii, anume Matei și Luca și în linie cronologică. O găsești în mai puțin de 1300 de cuvinte și iți ia doar 5 minute ca să citești. Poți foarte bine să vezi mai departe prin link-uri și să vezi drama profundă relatată pe paginile Bibliei. Este bine să înțelegem cu acuratețe.

Să fii binecuvântat cu un Crăciun minunat.

Potopul universal: este sau nu adevărată?

Russel Crowe starring in NoahCând în anul 2014 a ieșit filmul ”Noe”, imediat s-a făcut vâlvă iar comentariile au abundat și pro și contra. Critici au spus că toată povestea nu e conform Bibliei, alții în teritoriul islamic au oprit filmul, pentru că nu se poate permite ca profetul (Mahomed) să fie văzut. Asa dar cu toate argumentele minore se vine cu următoarea întrebare: este sau nu reală povestea potopului universal? Dacă da, înseamnă că merită toată atenția pentru a fi studiat.

La foarte multe culturi, de pe diferite continente, există memoria unui potop uriaș și sunt evidențe antropologice despre aceasta. Există oare fizic evidențe despre Noe și potopul universal?

Inundații majore prin mișcarea apelor la tsunami

tsunami2
În 2011 tsunami a atins coastele japoneze

 

Să vedem acum ce se poate întâmpla când inundațiile sunt extreme pe tot pământul. povestea Potopului devine atât de impresionant, gândindu-ne la imensa cantitate de apă – acest lucru însemnând, fără discuție, că mișcarea apelor se făcea cu foarte mare viteză, adâncime și pe tot continentul. Așa de multă apă și cu așa viteză înseamnă că energia era foarte mare (KE = ½* adică masa* și viteza2). De aceea sunt inundațiile atât de distructive. Să ne gândim de exemplu ce sa întâmplat în anul 2011, când tsunami a devastat Japonia și energia cinetică a fost incredibilă, toate obiectele fost rase de pe vața pământiului, de la mașini, case, bărci și chiar și un reactor nuclear fiind grav avariat.

where-next-big-tsunami-could-strike-japan_49814_600x450
Tsunami ne arată cum doar câteva unde ‘mari’ de energie au fost suficiente să dărâme totul în calea lui.

japan-earthquake-tsunami-nuclear-unforgettable-pictures-ship_33287_600x450

Inundații și rocile sedimentare

stock-footage-sediment-laden-river-rio-toachi-ecuador-in-flood
Inundații într-un rîu din Ecuador. Apa este brună din cauza vitezei și acumulării de multe sedimente.

Vedem cum, atunci când apa este accelerată, transportul de sedimentele crește și particulele merg de la praf la nisip, roci și bolovani.

Atunci când râurile se umflă și în cele din urmă se inundă, apa devine brună și sedimentele (solul și rocile) devin suspendate în apă și transportate multă vreme.

 

 

Aerial view in New England showing brown flood water entering ocean. It is brown from the sediments
Iată o vedere din satelit în care se vede Noua Anglie și se vede inundația cu apele brune, atunci când ajung în ocean. Se văd clar sedimentele.
sediment will sort into layers based on particle size even in a 'dry' flow
Sedimentele sunt sortate în straturi concentrice, printr-un experiment de curgere ‘uscată’.

Când apa începe să fie mai puțină și energia este diminuată, sedimentele se depozitează în straturi numite laminare iar rocile sunt stratificate într-un anumit fel.

Japan tsunami 2011. Sediment laid down during tsunami flooding.2011-tsunami-sediment
Sedimentele de la tsunami în anul 2011 în Japonia, arată cum straturi ca o succesiune de ‘clătită’ – o semnătură clară în rocile sedimentare – în timpul mișcări apei. Aceasta este luată de pe website-ul Studiile Geologice Britanice [British Geological Survey].
Aceste roci sunt cunoscute ca roci sedimentare și este foarte simplu detectat ca succesiune de staturi numite (‘clătită’) adică așezate una peste alta. Avem acest fel de ilustrații prin straturi de 20 de centimetri (observați scala) de la devastarea tsunami din anul 2011, în Japonia.

Sedimentary rock from Tsunami that hit Japan in 859 AD
Iată o secvență de al unui tsunami în Japonia în anul 859 e.n. Se vede cum rocile sedimentare au fost stivuite la aproximativ 20 și 30 de centimetri. Aceasta este luată de pe website-ul Studiile Geologice Britanice.

 

 

mâl și cenușă

————————————

jogen – depozite de tsunami

 

 

Tsunami și râurile inundate rămân ca o semnătură după ce rocile sedimentare au fost așezate și totul revine la normal.

Stratele sedimentare de-a lungul și latul pământului

Haideți acum să vedem dacă rocile sedimentare pot să producă ceva similar cu potopul universal, așa cum este descris în Biblie. Când ne întrebăm dacă așa ceva este posibil, lucrul care se observă imediat este faptul că aproape întreaga planetă este acoperită cu roci sedimentare. Puteți foarte bine să vedeți acest lucru peste tot unde apar, urmărind toate drumurile în care se văd rocile sedimentare. Ceea ce este diferit în schimb este faptul că în loc de tsunami și ceea ce s-a întâmplat în anul 2011 în Japonia, rocile sedimentele sunt mult mai întinse și adânci (groase). Vedeți câteva fotografii pe unde am fost și rocile sedimentare respective.

Mountains of Sedimentary rock in hinterlands of Morocco
Formațiunile sedimentare în hinterlanduri (regiune învecinată) în Maroc, cu mulți kilometri lungime și sute de metri grosime.
joggins
Roci sedimentare în locul numit Joggins, Noua Scoția. Straturile sunt înclinate cu 30˚ și din punct de vedere vertical, pe mai mulți kilometri.
The escarpment in Hamilton Ontario shows vertical sedimentary rock many meters thick
În Ontario, lingă Hamilton este un escarpament și se văd roci sedimentare pe zeci de metrii. Aceasta este o parte din escarpamentul Niagarei și se întinde pe mai multe sute de kilometri.
This escarpment extends for hundreds of miles. This sedimentary formation covers a good part of North America
Formațiunile sedimentare acoperă o bună parte din America de Nord.
Sedimentary formations on a drive through US MidWest
Formațiunile sedimentare ocupă a bună parte din partea de mijlocul Statele Unite ale Americi.
GE DIGITAL CAMERA
Observați mașina (abia vizibilă) în comparație cu aceste roci sedimentare.
GE DIGITAL CAMERA
Și rocile sedimentare se duc și se duc…
Bryce Canyon Sedimentary Formations
Formaționale sedimentare din Canionul Bryce, din mijlocul Statelor Unite ale Americi.
GE DIGITAL CAMERA
Formațiunile sedimentare sunt ca un turn mare peste întreaga parte mijlocie din Statele Unite ale Americi.
Continental extent of the sedimentary strata in US Midwest. Miles thick and hundreds of miles wide
Iată stratele sedimentare din mijlocul Statele Unite ale Americi, groase de câțiva kilometri și lateral pe sute de kilometri. Din cartea ‘Grand Canyon: Monument to Catastrophe’ de Dr. Steve Austin.

Dacă un singur tsunami a distrus și devastat o parte din Japonia și a lăsat câțiva centimetrii pe câțiva kilometrii în interior, atunci ce mecanism poate să explice uriașa extindere pe mai multe continente și cu formațiunile sedimentare pe sute și mii de metri adâncime și mii de kilometri în extensie (inclusiv în oceane)? Este posibil ca rocile sedimentare să poarte semnătura potopului lui Noe?

Formațiunile sedimentare care se depozitează repede

Nimeni nu contestă faptul că în toată lumea exista aceste roci sedimentare, și asta într-un mod masiv. Chestiunea este însă următoarea: rocile sedimentare au fost așezate într-un singur eveniment (adică potopul lui Noe) sau dacă formațiunile masive au fost așezate succesiv prin mai multe evenimente mai mici (ca de exemplu în cazul tsunami în Japonia, în anul 2011) cu perioade de acalmie între evenimente succesive. Iată o figură în care se înțelege idea.

Conceptual illustration of how large sedimentary formations could have formed
O ilustrare a conceptului prin care formațiunile sedimentare au fost așezate prin potopul lui Noe. Rapid Catastrophica Deposition = O depozitare rapidă în cazul unui catastrofe Time passe = timpul între evenimente

 

 

 

Așa cum vedeți, în modelul acesta formațiunile sedimentare (tehnic vorbind se numesc neo-catastrofă) impacturile succesive în sedimente urmate de intervale calme, fără sedimente și pe perioade lungi. În felul acesta, fiecare nou stat sedimentare se adaugă la stratele sedimentare deja depuse, în timp ce formațiunile pe care putem să le vedem în toată lumea, ajung să fie foarte groase, în literatura de specialitate ele se numesc secvențe succesive.

Solul și stratele sedimentare

Cap0143
Rocile sedimentare din insula Prince Edward. Putem să vedem cum starturile de sol au fost așezate deasupra stratelor de rocă, în timpul inundațiilor.

Există posibil să vedem care din cele două modele este cu adevărat în realitate? Ei bine, este destul de simplu vedem unde. Aproape peste tot în lume, înainte să vedem formațiunile sedimentare, chiar la sol este un strat de solul. Fizic, observăm că după un eveniment de sedimentare, deasupra lor este solul. În literatură se spune că solul este stratificat sau orizonturi (se spune orizontul A – cu pământ mai negru și cu multe resturi organice, apoi orizontul B – mai multe roci, etc.)

Thin layer of soil (and trees) has formed over sedimentary rock that has been exposed for a time
Iată un sol subțire (și copaci) în care au reușit să se formeze deasupra rocilor sedimentare în partea de mijloc al Statele Unite ale Americi, și acest lucru în timp.
GE DIGITAL CAMERA
Din nou, în partea de mijlocul Statele Unite ale Americi se observă clar stratul de sol. Rocile au fost formate mai devreme.

Stratele sedimentare sunt depuse și noi oceane sunt pline de viață în diferite ipostaze. Viermii, scoicile și tunelele și alte viețuitoare (în general numite bioturbație) și în timp stratele în care era viață în ocean, și care se transformă în strate sedimentare de roci în timp.

bioturbation
Ecologie viețuitoarelor în ocean worm = viermi; growing plants = plante crescute; clam = scoici

Viața în fundurile mărilor puțin adânci este de scurtă durată pentru că sunt rapid acoperite de state succesive. Aceasta este bioturbația.

Conceptual illustration of how large sedimentary formations could have formed
Iată modelul secvențelor catastrofale cu evidențe privind solurile și bioturbațiile în succesiunea timpului.

Înțelegând aceasta putem să vedem evidențele solurilor sau bioturbațiilor și să înțelgem cum între strate sunt așa-numite separații sau timpul între evenimente. Aceasta este modelul conform căruia ‘în timp’ separațiile duc inevitabil la expunerea sedimentelor (sau mai simplu sunt șterse pur și simplu), și asta și în uscat și în apă. Dacă este așa, atunci ar trebui să vedem solul sau bioturbația în mai multe nivele. Ar trebui să vedem de mai multe ori între evenimente, soluri și/sau bioturbații care apoi sunt acoperite. Să vedem fotografie precedentă (Fotografia 24) și apoi fotografia de mai jos. Există evidențe privind solurile și/sai bioturbații?

GE DIGITAL CAMERA
Nu este nici un sol sau bioturbație în sedimentele din mijlocul Statele Unite ale Americi.

Se vede clar că nu există nici o dovadă de strate de sol sau bioturbație în fotografia de mai sus. Să ne uităm din nou la escarpamentul din Niagara (foto 11) și să vedem că nu este nici un sol sau bioturbație în această formațiune. Observăm de asemenea că stratul cel mai de jos și cel mai de sus sunt la fel și cât de accelerat este timpul. Cu toate acestea, grosimea straturilor este între 50 și 100 de metri (fotografia 26).

GE DIGITAL CAMERA
Rocile sedimentare curbate

 

Sedimentary strata formed in 1980 from Mount St Helens had already become brittle by 1983

Stratele sedimentare formate în anul 1980 la vulcanul Mount (munte) Saint Helens și faptul că după trei ani, 1983 straturile sunt deja fragile sau mai exact ‘crețe’ și nu întinse. (Din cartea ‘Grand Canyon: Monument to Catastrophe’ de Dr. Steve Austin.)

Straturile sedimentare, atunci când sunt formate și sunt mișcate din cauza apei, sunt permeabile și pot să fie curbate foarte ușor, ca niște cute. Nu trebuie decât câțiva ani ca sedimentele să se uște și atunci devin fragile și se sparg, așa cum am văzut în cazul erupțiilor în anul 1980 în muntele St. Helens, urmate de deversarea lacul (lacul St. Helens).

Când rocile fragile se curbează sau se rup. Iată principiul în schema următoare:

rock-tension-cracks
Tension = tensiune Compression = compresie Tension Cracks = rupere prin tensiune

Rocile sedimentare devin foarte repede fragile și prin faptul că se îndoiesc ajung să se rupă repede.

Putem să vedem aceasta în cazul escarpamentului Niagarei și faptul că rocile se rup. După ce straturile de sedimente sunt așezate una după alta, repede devin fragile sau fisurate, așa cum se vede în cazul escarpamentului Niagarei și asta pe sute de kilometri.

Niagara escarpment
Escarpamentul Niagarei și faptul că rocile sedimentare se rup prin stresul de forfecare, atunci când se fac fisurile.
Niagara escarpment is an upthrust extending hundreds of miles
Escarpamentul Niagarei și îndoirea în sus a straturilor, și asta pe sute de kilometri.

Este clar că în cazul escarpamentului Niagarei, îndoirea în sus a straturilor se face atunci când rocile sedimentare devin fragile și se fisurează, ajungând să meargă în sus. Aceasta înseamnă că a fost suficient timp între două evenimente succesive ca să devină roci și să fisureze, dar nu este nevoie de milenii ci doar în câțiva ani.

În fotografia de mai jos, observăm formațiunile sedimentare din Maroc. Se vede cum formațiunile sedimentare sunt înclinate în același fel. Nu se vede cum stratele ar fi rupte prin tensiune (adică în sus) sau prin stresul de forfecare (adică spre stânga sau drenata). Singura explicație este că formațiunile erai încă pliabile și s-au cutat. Aceasta înseamnă că rocile sedimentare au fost doar câțiva ani, înainte să devină fisurate. De aici înțelegem că timpul a fost scurt între primul și ultimul strat. Dacă ar fi în timp mai lung, atunci stratele ar fi fragile, devenind fisurate sau sparte, iar toată formațiunea ar fi contorsionată.

IMG_0694
Formațiunile sedimentare din Maroc. Toate formațiunile sunt curbe și în unison iar rocile erau încă pliabile (mai degrabă decât fracturate) și îndoite. Aceasta ne spune că timpul a fost scurt de la primul la ultimul strat.

 

Schematic of upthrust at Grand Canyon showing it was raised vertically about 5000 feet - one mile
Kaibab Upwarp = Muntele Kaibab Cross section of Grand Canyon geology showing monoclina and Kaibab Upwarp = Secțiunea perpendiculară a Grand Canyon, cu geologiea monoclinalului și Muntele Kaibab Kaibab Limestrone = Calcarul Kaibab Muab Limestone = Calcarul Muab Bright Angel Shale = Șistul Bright Angel Tapeats Sendstone = Gresia Tapeats Vishnu Schist = Șistul Vishnu 70 my = 70 de milioane de ani

Schema monoclinalului (în sus) a Grand Canyon și felul în care s-a ridicat cu 5000 de picioare – adică mai bine de1600 de metri (o milă). Adaptat de la cartea „The Young Earth” by Dr. John Morris.

Se vede cum în Grand Canyon sau îndoit stratele, adică la un moment dat s-a mers în sus (tehnic se cheamă monoclinal), similar cu escarpamentul Niagarei, prin care a parte s-a ridicat cu peste 1600 de metri sau o milă (vedem elevația diferită de la 610 metri [2000 ft] la 2133 metri [7000 ft], între cele două parți). Dar aici staturile nu au fost fisurate (ca în cazul escarpamentul Niagarei). Din potrivă, cutele formațiunilor sunt pronunțate și spre jos și spre sus, dar au fost pliabile nu și fisurate.

Bending that occurred at Tapeats, in the low layer of Grand Canyon sedimentary formations
Iată cum în cazul gresiei Tapeats din Grand Canyon, formațiunile sedimentare sunt îndoite. Din cartea ‘Grand Canyon: Monument to Catastrophe’ de Dr. Steve Austin.

Aceasta ne spune foarte clar că timpul în care stratele de la primul la ultimul strat au fost depuse în câțiva ani (înainte ca stratele sedimentele să devină fisurate).

Potopul lui Noe versus potopul din planeta Marte

Idea că potopul lui Noe a fost adevărată este foarte controversat și articolul acesta nu poate să acopere totul, dar sper să mai vorbim și altă dată despre aceste lucruri .

Sedimentation and flooding on Mars?
Sedimente și inundație în Marte?

Mars sediment 2

Este curios și într-un fel ironic ceia ce se întâmplă astăzi. Faptul că , canalele din planeta Marte (care sunt vizibile) sugerează sau chiar postulează cum că a fost o inundație sau chiar un potop. Problema cea mare este faptul între teorie și practică exista o discrepanță, adică pe Planeta Roșie nu există apă. Dar în cazul planetei Terra, apa acoperă ⅔ din planetă și adâncimea este suficient de mare ca să acopere totul cu o milă (peste 1600 metri), dacă munții înalți și oceanele abisurile ar fi nivelate. Atunci formațiunile sedimentare au fost depuse foarte repede și culmea, fizic și observabil aceasta este realitatea și ca putem vorbii despre un cataclism uriaș. Cu toate aceste, așa ceva este o erezie și mulți oameni de știință susțin că nu a fost niciodată un cataclism pe planeta pământ. Nu vi se pare un dublu standard? Este adevărat că la Hollywood s-a făcut un film nou despre Noe, dar mitul este scris într-un mod diferite, în loc să vedem care este realitatea privind rocile din toată lumea și asta sa ne conducă a scrie în piatră istoria adevărată.

A fost un Adam? Mărturia vechii civilizații chineze

Biblia este o carte remarcabilă. Mai întâi pentru că pretinde că este inspirată divin și de aceia documentează acțiunile lui Dumnezeu de-a lungul istoriei. Pentru că am petrecut multă vreme și am încercat să înțeleg, am investigat în special aceasta asigurare de veridicitate mai ales a primelor capitole din Biblie – anume Geneza (sau Facerea). Se vorbește despre Adam și Eva, despre Paradis , despre fructul interzis, despre tentație și apoi despre Noe și singurii care au supraviețuit potopului universal. Atât eu cât și multi alții am crezut că aceste descrieri sunt de fapt poetice și metaforice. Până la urmă, nu au arătat oare ”faptele Istoriei Naturale” că întâmplările din Geneză pur și simplu nu s-au întâmplat așa cum au fost descrise în Biblie?

Cu cât am săpat mai mult, mi-am dat seama că lucrurile nu stau chiar așa în realitate. Am descoperit că ‘faptele’ din istoria naturală sunt de fapt interpretate după propriile noastre ipoteze care sunt bazate pe o multitudine de prezumții controversate. Mai mult decât atât, am aflat că multe surse vorbesc foarte clar despre Geneza și faptul că potopul a avut într-adevăr loc.

Una dintre cele mai interesante revelații de acest gen zace ascunsă în caligrafia chineză. Ca să înțeleg semnificația acestei descoperiri, a trebuit să înțeleg mai întâi însăși fundația culturii chineze.

Civilizația chineză este foarte veche, iar primele scrieri datează de cel puțin 4200 de ani. Asta înseamnă că primele scrieri în chineză au fost scrise cu 700 de ani înainte ca Moise să editeze cartea Genezei (pe la 1500 î.e.n.) Ne este foarte ușor să recunoaștem caligrafia chineză când o vedem. Ceea ce noi nu știm este faptul că, ideogramele sau pictogramele chineze sunt ‘cuvinte’ formate prin niște imagini mai simple numite radicali. Este foarte similar cu limba engleză unde un cuvânt simplu (ca de exemplu ‘auto’ și ‘camion’) devine ”autocamion”. Caligrafia chineză s-a schimbat foarte puțin în mii de ani. Știm asta prin faptul că scrierea chineză din antichitate se păstrează până în prezent, inclusiv prin ceramică și oase artizanale. Abia în secolul XX, mai ales după ce China comunistă a fost și este la putere, s-a simplificat și scrierea.

Să vedem acum câteva exemple de scriere chineză prin ideograme, începând cu cuvântul ‘primul’. Iată prima pictogramă:

Primul
Primul = în viață + praf + om

Această ideogramă este combinația radicalilor mai simpli ilustrați mai sus. Se poate observa cum acești radicali sunt combinați în ideograma ”primul”. Însemnătatea acestor radicali este și ea arătată mai sus. Ceea ce înțelegem este faptul că, cu multă vreme în urmă (aproximativ 4200 de ani) când primii scribi chinezi au format caligrafia chineză – ei au luat mai mulți radicali și au format cuvântul ‘primul’ ( ‘în viață’+’praf’+’om’ => ‘primul’). Dar de ce? Ce conexie intimă este între ‘praf’ și ‘primul’ de exemplu? Aparent, nu este mare lucru. Și totuși, reflectând mai atent, conexia între creație și om este frapantă:

DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2: 7)

‘Primul’ om (Adam) a fost făcut din praf! Dar oare cum civilizația antică chineză a realizat așa ceva cu 700 de ani înainte de scrierea din Geneză? Să vedem și altceva interesant:

să vorbesc
praf + suflat pe gură + în viață = să vorbesc

Mai departe, prin radicali precum ‘praf’ plus ‘suflare pe gură’ plus ‘în viață’, se ajunge la ‘să vorbesc’ și de la ‘să vorbesc’ plus ‘să merg pe jos’, se ajunge la ‘să creez’.

să creez
să vorbesc + să merg pe jos = să creez

Dar oare ce însemnă conexiunea dintre ‘praf’, ‘suflare pe gură’, ‘în viață’, ‘să merg pe jos’ și ‘să creez’, adică posibilitatea ca în limba chineză să se construiască propoziții, sau mai exact, dintr-un cuvânt un alt cuvânt. Să vedem acum cum aceasta este incredibil de aproape de Geneza 2: 7 (așa cum am văzut în pasajul anterior).

Interesant este că paralele continuă, anume că diavolul se compune din ”omul se mișcă în secret în grădină”. Oare care este relația dintre grădină și diavol? Să vedem:

secret + omul + grădină + [în viață] = diavol
secret + omul + grădină + [în viață] = diavol
Mai mult, în chineză combinația între ‘diavol’ și ‘doi pomi’ înseamnă ‘ispititor’!

ispititor
diavol + 2 pomi + acoperit = ispititor

Cu alte cuvinte, ‘diavolul’ prin ‘acoperire’ sub ‘doi pomi’ înseamnă ‘ispitire’. Dacă aș vrea să înțeleg conexia, atunci aș spune că este vorba de o femeie ispititoare, sau dacă vrem, păcatul prin ispitire. Dar oare de ce doi pomi? De ce de la ‘grădină’ și ‘pomi’ se ajunge la ‘diavol

și ‘ispitire’? Să vedem acum ce se scria în Geneză:

8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului. (Geneza 2:8-9)

Dintre animale, șarpele era cel mai șiret și el a zis către femeie – „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…” (Geneza 3: 1)

‘Dorința’ sau ‘acoperit’ este direct conectata cu ‘femeie’ și ‘doi pomi’. Oare de ce nu o ‘dorință’ de sexualitate pentru ‘femei’? Doar este perfect natural într-o relație. Dar în chineză nu există așa ceva.

dorință
2 pomi + femeie = dorință

În Geneză se vorbește despre relația dintre ‘acoperire’, ‘doi pomi’ și ‘femeia’.

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el. (Geneza 3: 6)

vas (corabie) mare [barcă este micuță]
vas (corabie) mare [barcă este micuță]
Să vedem acum un alt exemplu. În chineză ideograma pentru vas mare este scris așa:

Radicalii pentru ideograme sunt următoarele:

 

opt + guri (adică oameni) + vas (corabie)
opt + guri (adică oameni) + vas (corabie)

Opt + guri (adică oameni) + vas (corabie) = vas (corabie) mare

Cu alte cuvinte, ‘opt’ ‘persoane’ ‘în corabie’. Dacă eu aș descrie o corabie mare, de ce să nu aibă 3000 de persoane în ea? De ce doar opt persoane? Interesant este faptul că în Biblie se vorbește despre potop și Arca lui Noe (cu ei doi și cei trei copii cu soțiile lor).

Paralela dintre primele capitole din Geneza și caligrafia chineză este remarcabilă. Este ca și cum chinezii au împrumutat din textele Genezei, cu toate că, și asta este foarte important, prima scriere chineză este cu 700 de ani înainte ca Moise să scrie Geneza. Apoi mai este faptul că, China este foarte departe de Orientul Mijlociu. Coincidențe? Poate, dar de ce atâtea ‘coincidențe’? Mai apoi, de ce alte paralelele între limba chineză și alte pasaje din Geneza – ca de exemplu Avram (apoi Avraam), Isaac și Iacob – nu există?

Dar dacă Geneza a descris întâmplări istorice reale- chiar și în primele capitole ale Genezei?. Atunci grupul etnic numit chinez și cu limbile lor, precum și toate celelalte grupuri etnice și limbi, au început într-un singur loc, anume în locul numit Babel (Geneza 11). La Babel, oamenii aveau o singură limbă cu diferite dialecte dar Dumnezeu a făcut ca după, pentru cei care au supraviețuit potopului, limbile să fie neinteligibile și oamenii să nu se mai înțeleagă. În felul acela, au migrat dincolo de Mesopotamia și în consecință, căsătoriile s-au făcut numai cu limbile/familiile apropiate. În felul acesta s-au creat rasele. Chinezii sunt unii din grupul care au plecat de la Turnul Babel și au creat o caligrafie aparte, știind despre Geneză, Creație și Potop. Mai mult, istoric sunt foarte conștienți de asta. Este remarcabil faptul că scrierea lor putea fi scrisă abstract (adică fiind de-sine stătătoare) și apoi să convenționalizeze cuvinte precum ‘acoperit’, ‘ispită’ etc. și apoi să înțeleagă despre istoria din Biblie. În mod similar, prin substantivele superlative precum corabie mare, se reamintește istoria trăită. De aceia istoria despre Creație și Potop este încorporată în chiar limba de la începuturile civilizații chineze. Bineînțeles că după multe secole, s-a uitat ce era scris în original, așa cum se întâmplă cu multe alte lucruri. Dar dacă este așa, atunci Geneza este adevărată și nu doar o metaforă.

China este probabil una din cele mai vechi civilizații și are poate cele mai vechi tradiții ceremoniale scrise și păstrate din lume. Chiar de la începuturi (cam pe la 2200 î.n.e.), civilizația chineză avea un împărat și în fie care an, la solstițiul da iarnă, se sacrifică un taur pentru Shang-Ti (‘Împăratul Ceresc’, adică Dumnezeu). Ceremoniile s-au păstrat prin toate dinastiile chineze, până la capăt. Doar în anul 1911, atunci când ultimul împărat din dinastia Qing a fost detronat și generalul Sun Yat-sen a format o republică, au fost oprite aceste tradiții. Ceremoniile au fost conduse în fiecare an la ‘Templul Ceresc’, care este astăzi o atracție turistică de prim rang în Beijing. 4000 de ani, în fiecare an se sacrifica un taur prin Împăratul Chinez, pentru Împăratul Ceresc. De ce? Confucius (551 – 479 î.e.n.) se întreba și el de ce. Iată ce spune:

”Cel care înțelege ceremoniile pentru sacrificarea taurului pentru Cerurile și Pământul … poate să guverneze regatul simplu, precum o palmă!”

Cu alte cuvinte, Confucius spune că cel care înțelege misterul, poate ușor să conducă tot regatul. Așa că de la numita Frontiera Sacrificări (cam pe la 2200 î.e.n.) și până la Confucius (pe la 500 î.e.n.) semnificația sacrificiului a fost pierdut la Chinezi dar, tradiția a fost păstrată din nou 2400 de ani, până în anul 1911 e.n.

Este posibil ca semnificația constricției caligrafice să fie pierdută, altfel Confucius ar fi putut să descifreze semnificația răspunsului. Prin radicali putem să construim cuvântul ‘neprihănire’:

mână
mână + lance/cuțit + eu + oaie = neprihănire

Neprihănirea este compusă din ‘eu’ și ‘oaie’ deasupra. Apoi ‘eu’ împreună cu ‘lance’ sau ‘cuțit’. În chineză se înțelege ideea că mâna ucide mielul și prin asta se câștigă neprihănirea. Prin sacrificiul sau moartea mielului în locul meu se obține neprihănirea.

Când citim Geneza, ne dăm seama că sacrificarea animalului a apărut cu mult înainte ca evreii să înceapă sacrificarea animalului ca o ofrandă. De exemplu, Abel (fiul lui Adam) și Noe au oferit un sacrificiu (Geneza 4: 4 și 8: 20). Se pare că încă din cele mai vechi timpuri oamenii au înțeles că prin scarificarea unui animal, se substituie moartea animalului pentru a atingerea neprihănirii pentru om. De multe ori se spune că Isus era ‘mielul lui Dumnezeu’ (Ioan 1: 29). El a murit ca un real sacrificiu pentru a atinge neprihănirea – așa cum toate animalele se sacrifică – inclusiv în istoria antică a Chinei și Frontiera Sacrificări – ca o imagine vie a sacrificării. Putem de exemplu să vedem despre Avraam și sacrificiul lui Isaac și de asemenea sacrificiul în vremea lui Moise și Paștele. Este interesant că pe vremea antică a Chinei, se pare că sacrificiul se făcea cu mult înainte de Avraam sau Moise, deși această tradiție a fost apoi pierdută până când Confucius a regăsit-o.

Când am înțeles acestea, m-a izbit deodată realizarea că dovezile despre Geneză și în general despre Biblie sunt de fapt istoric adevărate și mai mult, sacrificiul și moartea lui Isus pentru a atinge neprihănirea este înțeleasă din cele mai vechi timpuri. Sacrificarea, moartea și învierea lui Isus a fost planificată de divinitate, și făurită în așa fel încât să noi să recunoaștem asta încă din cele mai vechi timpuri.

Acest lucru, desigur, merge împotriva unui instinct de bază al nostru. Pentru că am vorbit cu diferite persoane de diferite religii și cu diferite culturi, și am observat că tendința este că neprihănirea să fie obținută fie când vrea Dumnezeu fie prin lucrări bune. Cu alte cuvinte, sunt unii care nu trebuie să plătească pentru păcatul săvârșit. Asta înseamnă că mulți cred că justiția lui Dumnezeu – care trebuie să plătească – este pur și simplu anihilată prin pronie. Alții dintre noi cred că trebuie să plătească pentru păcat dar cumva se plătește doar prin fapte bune. De aceea ei vor să fie buni sau religioși și cumva speră că totul va fi bine. Dar în Evanghelii se spune cu totul altceva:

21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii –

22. și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. (Romani 3:21-22)

Este posibil ca Isus să moară și să învie ca noi să căpătăm neprihănirea? Da, pentru că Dumnezeu va fi satisfăcut pentru păcatul spălat.  Poate în vechime se știa aceasta dar în culturile moderne cumva s-a uita cât de periculos este să ignorăm acest simplu și puternic adevăr. Haideți să considerăm și explorăm împreună prin website-ul nostru ceea ce chinezi au uitat.

Bibliografia

The Discovery of Genesis. [Descoperind Geneze – n.trad. nu știu dacă este în romanește] C.H. Kang & Ethel Nelson. 1979

Genesis and the Mystery Confucius Couldn’t Solve. [Geneza și misterul pe care nu a putut să înțeleagă Confucius. n.trad. nu știu dacă este în romanește] Ethel Nelson & Richard Broadberry. 1994

Ghicitoarea-profeție din Psalmul 22

Cu câțiva ani în urmă un prieten și coleg pe nume J. a stat puțin la biroul meu. J. este deștept și educat și, foarte clar, nu crede în Evanghelii. Totuși era curios despre ce zic eu și ne-am angajat să discutăm deschis și amical. El nu s-a uitat deloc la Biblie așa că l-am încurajat să afle singur și să decidă.

Într-o zi a venit la birou cu Biblia și mi-a arătat că a citit câteva lucruri. Prietenul meu J. a răsfoit la întâmplare, undeva pe la mijloc. Am întrebat ce a citit și îmi amintesc conversația și ce a urmat apoi.

”Am citit psalmul 22”, a spus el

”Pe bune?” am spus eu. ”Știi cumva ce ai despre cine?”

”Păi cred că despre crucificarea lui Isus” a răspuns J.

”Bravo, ai înțeles”, am spus eu râzând. ”Dar tu înțelegi că era cu o mie de ani mai repede decât trebuia să fie. Psalmul este scris de David în jurul anului 1000 î.e.n., iar Isus a fost crucificat în anul 33 e.n.”

Nefiind familiar cu Biblia, J. nu și-a dat seama că Psalmii nu erau scriși de oamenii care au trăit pe vremea lui Isus. Prietenul meu J. a citit numai despre istoriile lui Isus, inclusiv crucificarea și la întâmplare a deschis Biblia și neștiind mai mult, a citit despre crucificare și atât. Am râs împreună când și-a dat seama de greșeală privind Biblia.

Mai târziu am întrebat pe J. cum a văzut tocmai Psalmul 22 și a crezut că era vorba despre crucificarea lui Isus. Așa am început să studiem despre Biblie. Dacă vreți, aș fi bucuros să studiem similitudinile dintre J. și cele două pasaje cap-la-cap, într-un tabel. Ajunând prin culori diferite pasajele similare.

Crucificarea prin comparația dintre Evangheliile și detaliile din Psalmul 22

 Crucificarea detaliată în Evanghelii

Psalmul 22 în scris 1000 î.Hr.

31  … L-au … L-au dus să-L răstignească…

39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap 40 şi ziceau: „…, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi) dă-Te jos de pe cruce!“ 41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: 42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! …“… 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru, l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. [Marcu 15] 16 Soldaţii L-au dus în curtea palatului… 17 L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, au împletit o coroană de spini şi I-au aşezat-o pe cap. 18 Şi au început să-L salutezicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“ 19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia purpurie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară să-L răstignească 37 Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea. [Ioan 19] 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. … fusese răstignit … [Ioan 20:25]Dar Toma le-a zis: “Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui”.. [Ioan 19] 23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?  Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă…Cei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap.
S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele, Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape şi nu am nici un ajutor!12 Mă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară. 13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au străpuns mâinile şi picioarele.
17 Toate oasele aş putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc;
18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.

Faptul că J. a greșit, chiar dacă logic, crezând că Psalmul 22 este o descriere de martor ocular a crucificării din Vinerea Mare, ne face să ne mai punem o altă întrebare. Cum se explică similitudinea dintre Evanghelii și Psalmul 22? Cum se poate ca cele două versiuni să fie atât de similare, până într-atât încât hainele să fie AMÂNDOUĂ împărțite (soldații au împărțit hainele între ei) ȘI au tras la sorți (hainele, fiind fără cusături, ar fi fost rupte în bucăți, așa că au fost trase la sorți cu zaruri). În Psalmul 22 se vorbește despre ceva cu mult înainte de crucificare și totuși se vorbește clar despre detalii precum mâini și picioare care au fost străpunse, oase care au fost dislocate, așa cum se întâmpla atunci la spânzurătoare). Mai mult, în Evanghelia după Ioan se vorbește despre faptul că după ce Isus a fost răstignit, o suliță a fost adusă și înfiptă în inimă de unde a curs sânge și apă, semn că Isus a murit. Este foarte interesant cum în Psalmul 22 se descrie cum ’s-a făcut inima ca ceara’. În versul 16 din Psalmul 22, în ebraică se traduce ca ‘străpuns’ literal ‘precum un leu’. Mai sunt alte cuvinte prin care se explică cum mâinile și picioarele sunt mutilate și străpunse prin găurire. Ce înseamnă toate astea?

Isus, prin pana scriitorilor Evangheliilor, a argumentat că similitudinile sunt de fapt profetice. Dumnezeu a inspirat Vechiul Testament și profețiile sale cu sute de ani înainte ca Isus să se nască și să aibă viața pe care a ales-o și prin care a murit, în așa fel în cât să împlinească ceea ce Dumnezeu a plănuit. Profețiile au fost adeverite pentru că prin ”semnătura” Divinității (Dumnezeu) a împlinit această promisiune în Vinerea Mare, nimeni neștiind în avans care este planul divin pentru viitor. Vedem de aceia că Dumnezeu a vorbit și istoria a menționat ca atare.

Explicația lui Bart Ehrman

Bart Ehrman este un binecunoscut expert al Bibliei și critic al Evangheliilor, care spune că profețiile privind Psalmul 22 sunt greșite pentru că în Evanghelii se vorbește de ‘Mesia’ sau ‘Hristos’ și faptul că a fost sacrificat, dar în Psalmul 22 nu se menționează nimic despre victima care era chiar ‘Mesia’. Iată ce spune el:

”Ce putem să facem de vreme ce profețiile evreiești despre Mesia nu pomenesc despre suferință și moarte?” (Bart Ehrman, Jesus Interrupted [Isus întrerupt], p. 234 – n. trad. nu se știe dacă există și traducere în limba română).

Dacă este așa, atunci se pune o altă problemă. Dacă Psalmul 22 este doar o profeție despre Isus și împlinirea Lui, atunci mai înțeleg, dar sunt multe alte profeții despre Isus. Oamenii de diferite straturi sociale, în diferite timpuri și toți au scris despre despre toate profețiile acestea în Vechiul Testament. Sunt multe și diferite instanțe în care putem să vedem dacă este sau nu adevărat. De aceia când Ehrman spune așa ceva, putem să vedem ce a scris Daniel în exil în Babilon pe la anul 550 î.e.n. când a avut o viziune despre profeția-ghicitoare:

”25. Să știi, dar, și să înțelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.

26. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit, și împreună cu el, și pustiirile. (Daniel 9: 25-26)

Hmm… În ceea ce mă privește, eu respect foarte mult acest expert care a studiat Noul Testament, dar este clar că pur și simplu a ignorat acest aspect în Vechiul Testament. Mai exact, se vede foarte clar că profeția este despre ‘Unsul’ (= Hristos = Mesia), adică ramura care a fost ‘tăiată’. Vremea a fost exact când trebuia, detaliile despre ‘tăiere’ precum și ce înseamnă moartea lui Isus, așa în cât refuzul lui Ehrman să admită profeția în Vechiul Testament și suferința și moartea lui ‘Hristos’, este complet greșită.

Explicația lui Spong

Alți învățați precum Shelby Spong, în cartea The Hebrew Lord (Domnul Evreiesc – n. trad. nu se știe dacă există și traducere în limba română) spune că de fapt Psalmul 22 și crucificarea lui Isus în Vinerea Mare au fost făcută în așa fel încât să ‘coincidă’ cu profeția și cu Evangheliile. El analizează fiecare vers și arată similitudinile dintre Psalmul 22 și crucificarea lui Isus în Evanghelii. Fapt este că Spong cel puțin recunoaște că similitudinile trebuie să fie explicate cumva. Dar făcând asta, ignoră complet mărturiile istoricilor din vremea aceia, în ceea ce privește Biblia. Iosefus și Tacit au scris despre asta:

”Pe vremea aceia era un om înțelept … Isus … bun și … cinstit. Mulți oameni – atât evreii cât și din neamuri au crezut și devenit discipoli. Pilat l-a condamnat la moarte prin crucificare.” (Iosefus, 90 e.n. Antichitates XVIII, 33 – n.trad. Iosefus a fost un istoric evreu).

”Hristos, care a fondat numele său, a fost executat pe vremea guvernatorului Ponțius Pilat (în provincia Iudea) pe vrea împăratului Tiberius”. (Tacit, 117 e.n., Anale XV, 44. n.trad. Tacit a fost un istoric roman)

Mărturiile sunt în acord cu Evangheliile și cu crucificarea lui Isus. Aceasta este foarte important pentru că multe dintre detaliile din Psalmul 22 sunt indicarea clară că moartea lui Isus s-a petrecut prin crucificare. Dacă Evangheliile scrise au inventat totul sau au distorsionant grav evenimentele reale pentru ca să se potrivească cu Psalmul 22, atunci toată povestea crucificării poate fi considerată ca și contrafăcută. Și totuși, nici unul din istorici nu contestă veridicitatea crucificării și Iosefus vorbește explicit despre execuția lui Isus.

Psalmul 22 și moștenirea lui Isus

Psalmul 22, nu se termină cu versul 18, ci continuă mai departe. Observați cum în final tonul este triumfător – și asta după ce persoana a murit!

26. Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe DOMNUL, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

27. Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la DOMNUL: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

28. Căci a DOMNULUI este împărăția: El stăpânește peste neamuri.

29. Toț cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viaţa.

30. O sămânță de oameni Îi va sluji; și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.

31. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte. (Psalmul 22: 26-32)

Observăm că nu se face nici o mențiune în detaliu despre moartea persoanei. Detaliile au fost menționate în prima parte a Psalmului. Psalmistul se referă la impactul realizat prin persoana care a murit și care va fi în ‘posteritate’ și în ‘generații viitoare’ (v.30). Dar cine a fost această persoană? Noi trăim cu mai bine de 2000 de ani mai târziu, după crucificarea lui Isus. Psalmistul ne spune că ‘posteritatea’ care va urma după ce acest om ‘străpuns’ care a murit într-un mod groaznic, va ‘servi’ ca o ‘reamintire a lui’. În versul 27 observăm că prezicerea se referă la locul geografic al impactului – adică până ‘la capătului lumi’ și ‘în toate familiile națiunilor’ și va cauza ‘întoarcerea lor la DUMNEZEU’. Versul 29 prezice că ‘cei care nu se pot ține în viață’ (de vreme ce într-un final toată lumea va muri) până la urmă vor fi îngenunchiați la tronul lui de Har. Neprihănirea acestui om va fi proclamată pentru toată lumea, chiar și cei care încă nu sunt în viață (adică ‘sunt nenăscuți’’) chiar în momentul morții lui.

Nici că se putea o predicție mai bună decât moștenirea ulterioară a morții lui Isus, așa cum se termină în Psalmul 22. După două mii de ani de la moartea lui Isus, Vinerea Mare este sărbătorită în toată lumea ca un simbol al îndepliniri misiunii lui Isus și toate acestea sunt explicate clar în Psalmul 22. Cine altcineva în istorie putea spune clar și detaliat despre moartea lui Isus și moștenirea vieții lui, cu atât mai mult cu cât Isus a fost născut cu 1000 de ani mai târziu?

Concluzia Psalmului 22 nu are nimic de-a face cu faptul că Evanghelia a împrumutat sau inventat povestea crucificării, deoarece se referă la evenimente care s-au petrecut mult mai târziu, și anume în timpul nostru. Evangheliile au fost scrise pe la anul 100 era noastră și de aceia nu pot fi considerate ‘contrafăcute’ ca să includă moartea lui Isus.  Apostolii nu știau ce impact vor avea aceste lucruri și atunci ne întrebăm cum a putut Sprong să incorporeze toate explicațiile? Simplu: a ignorat partea a doua a Psalmului 22.

Poate că acum, ca și prietenul meu J., puteți să folosiți aceste informații pentru o mai bună înțelegere a Psalmului 22, prin perspectiva crucificări lui Isus. Mental poate să pară puțin mai dificil, chiar delicat, dar va încurajez să nu abandonați. Recompensa este cu adevărat mare, așa cum cel care a scris Psalmul 22 se referă de asemenea ca o promisiune:

Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. (Ioan 10: 10)

Atunci la sărbătoarea Paște-lui puteți să fiți cu adevărat împliniți. Iată acum Psalmul 22 complet, precum și crucificarea după cei patru apostoli: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Fie ca prin aceste revelații să ajungeți să experimentați lucruri noi și nu numai în Vinerea

Hristos ‘tăiat’ și Prezis în Detaliu

În ultimul articol , am văzut că Daniel a prezis cum Hristos va fi ”tăiat” după un anumit ciclu de ani. Și totul a fost realizat așa cum a prezis Daniel, prin triumful intrării lui Isus în Ierusalim – mai exact prin Hristosul Israelian – exact la 173 880 zile după Decretul Persan prin care Ierusalimul a fost refăcut. Această frază a fost o aluzie la ”tăierea lui Hristos” din Isaia: Semnul Rămurii: buturuga mortă reînviată. Dar ce reprezintă aceasta?

Isaia arată timpurile istoriei.
Isaia arată timpurile istoriei.

Isaia care a trăit în perioada Regilor Davidieni și care a scris de asemenea și alte profeții folosind tema aparte, anume tema Ramurilor. O temă spre exemplu, este Robul care slujește. Cine este ‘Robul’? Ce va face el? Dacă vreți, puteți să citiți în detaliu despre acest lucru, scris de Isaia. Eu voi reproduce mai exact și mai în detaliu și voi pune din când în când comentariile mele. (eu cred că în Biblia lui Cornilescu, ‘robul’ înseamnă sclav dar în engleză nu este ‘rob’ având chear o alta conotație de  ‘servitor’)

Venirea Robul (Servitorul). Pasajul complect din Isaia 52: 13 –  53: 12

  1. „Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus.

  2. După cum pentru mulți a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor –

  3. tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împărații vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise și vor auzi ce nu mai auziseră.” (Isaia 52)

Vedem foarte clar că Isaia vorbește de Robul, adică un om care este Rob și se referă la ‘el’, ‘prin el’, ‘a lui’ și specific pentru timpul viitor (prin fraza ‘va acționa…’ , ‘va fi ridicat…’ și așa mai departe) și acest lucru există și este explicit în profeție. Dar ce se spune de fapt profeția?

Sacrificiul prin sânge

Când israeliții aduceau ofrande – prin preoții evrei – ofereau sacrificiul de sânge ca să spele păcatele lor. Dar aici explica cum oamenii israeliții, pot fi fie curățiți. Este însă posibil ca ‘multe popoare’ să fie stropite prin Robul său? Isaia spune că și oamenii care nu sunt evreii vor fi salvați de păcatele lor prin Robul său, așa cum în Vechiul Testament, preoții ofereau iertarea evreilor. Zaharia a prezis de asemenea despre Ramuri și faptul că va fii Rege și Preot, deoarece numai preotul avea dreptul să stropească cu sânge. Scopul este global, anume că ‘multe națiuni’ vor urmări pe parcursul  istoriei, verificate cu sute de ani înainte prin Avraam, prin binecuvântarea de la Avraam la ‘toate națiuni’.

Dar prin stropirea cu sânge a multor națiuni, ‘aspectul’ și ‘forma’ Robului va însemna ca fiind ‘desfigurat’ și ‘rănit’. Mai mult, deși nu se știa clar ce va face Robul, se lasă sa se înțeleagă ca într-o bună zi națiunile ‘vor înțelege’.

  1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?

  2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă [Domnul] slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

  3. Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. (Isaia 53)

Prin Robul Sau stropirea cu sângele mielului , multe națiuni fi salvate, dar mulți au gândit că era ‘disprețul’ și ‘respins’, plin de ‘suferință’ și ‘obișnuit cu suferința’.

  1. Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.

  2. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. (Isaia 53)

Isus sacrificat comparat cu Robul sacrificat

Robul va prelua suferințele ‘noastre’. Acest Rob va fi de asemenea ‘străpuns’ și ‘zdrobit’ pentru ‘fărădelegile noastre’, iar din cauza asta, noi, omenii (prin multe nații) vom trai în pace și vom fi vindecați. Surse seculare și biblice spun că în Vinerea Mare, cam cu 2000 de ani în urmă (dar totuși cu 700+ ani după ce Isaia a prezis) Isus a fost crucificat. Făcând lucrul acela, literar înseamnă că a fost străpuns, așa cum a prezis Isaia și fiind străpuns de cuie, a fost crucificat.

  1. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. (Isaia 53)

Noi am văzut deja cum Corupția (partea a 2-a…) ca ținta greșita, care din punct de vedere biblic definind păcatul, adică a greșit ținta. Precum o săgeată îndoită, noi rătăceam cu toții ca niște oi, adică  unde ‘vroiam noi’.  Robul preia păcatul nostru (adică nedreptatea) pe care le-am adus-o noi înșine.

  1. Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. (Isaia 53)

Robul va fi ca un miel care mergea la ‘măcelărie’. Dar el nu va protesta și nu va ‘deschide gura’. Cu ceva mai devreme am vorbit despre Semnul lui Avraam, despre berbec că a substituit în locul fiul lui Avraam. Berbecul – adică oile, și a fost măcelărit. Și Isus a fost răstignit (adică măcelărit) la locul numit Muntele Moria = Ierusalim. Vedem de asemenea că miel a fost măcelărit pentru Paște – așa cum Isus a fost măcelărit în timpul Paștelui.

  1. El a fost luat prin apăsare și judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? (Isaia 53)

Robul a fost ‘șters de pe pământul’ celor vii și ‘lovit de moarte’. Este exact ceea ce Daniel a folosit când a prezis ce se va întâmpla cu Isus când va fi prezentat ca Israel și Mesia. Isaia a prezis în detaliu cum va fi șters de pe fața pământului, însemnând de fapt ‘șters de pe pământul celor vii’ – adică mort!  De aceia în funestul Vinerii Mari, Isus a murit, fiind literal ‘șters de pe pământul celor vii’, așa cum doar cu câteva zile înainte a fost prezentat ca un Mesia, intrând triumfător în Ierusalim.

  1. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. (Isaia 53)

Isus a fost considerat un om rău și a fost executat (‘a fost pus între cei răi’), iar în Evanghelie ne spune că un om bogat care era și în Sinedriu, anume Iosif din Arimateea, a luat trupul lui Isus și la îngropat în propriu lui mormânt (Matei 27: 60). Astfel Isus a realizat două lucruri paradoxe, anume predicția că ‘a fost pus între cei răi’ dar și ‘la un loc cu cei bogați’.

  1. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmaşi, va trăi multe zile, și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. (Isaia 53)

Această moarte crudă nu a fost practic un accident sau un ghinion. Este explicit deci cine hotărâse,  deci era deja hotărât ”de DOMNUL” , anume ca să fie zdrobit. Dar de ce? Precum mielul sacrificat în sistemul Mozaic, pentru ca oamenii să nu rămână în păcat și să fie fără pată, așa și viața Robului a fost oferită pentru ca oamenii ‘să fie fără pată’. Dar ce păcat? Să vedem dar de ce ‘multe națiuni’ au trebuit să verse sânge ca să fie spălați de păcat. De ce? Pentru că au ‘întors spatele’ și ‘au rătăcit’. Isaia spune nu numai pentru mine și tine ci pentru întreaga lume.

  1. Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. (Isaia 53)

Prin pasajul acesta Robul înțelege grozăvia morții dar devine totuși optimist și în cele din urmă triumfător. După teribila suferință (fiind ‘șters de pe pământ’ și pus ‘în mormânt’), Robul vede cum ‘va învia’. Cum adică El să fie reînviat? Pentru aceasta am revizitat Învierea (nu este în românește). Vedem că Învierea a fost clar prezisă. Dacă posibilitatea de a face reînvierea este atât de mică, atunci omul care a prezis trebuia să prezică și alte lucruri de asemenea.

Mai mult, Robul care a văzut ‘rodul muncii sufletului Lui’ și va ‘lua asupra Lui povara’ pentru noi toți, El trebuie să fie ales ca ‘neprihănit’. Am văzut că Avraam a fost ‘creditat’ sau a devenit ‘neprihănit’. În mod asemănător Robul, va fi justificat sau creditat, neprihănit pentru ‘mulți’.

  1. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați. (Isaia 53)

Isus este Robul profețit

Pasajele privind Robul Său sunt atât de adevărate, crucificarea și Învierea lui Isus la fel, atât de incredibile în cât criticii cred că narativele Evangheliilor sunt aranjate ca să fie așa pentru Rob. Dar Isaia conclude cum, că criticii sunt greșiți. Concluzia este nu faptul că predicția privind crucificarea și Învierea ca atare, ci impactul avut la înmormântare cu sute de ani mai târziu. Și ce a prezis Isaia? Faptul că Robul, a fost înmormântat ca un ticălos, va fi într-o zi ‘mare’. Scrierile Evangheliilor nu ar fi putut să facă să coincidă narativele Evangheliilor de vreme ce Isus a murit cu doar câteva decade după crucificare, când moartea lui Isus era încă în dubiu. Isus era încă doar un lider superstițios și pernicios  și departe de a fi încă o Evanghelie universală. Acum, după 2000 de ani noi vedem impactul morții și realizăm cum prin istorie, el a fost ‘mare’. Este imposibil ca scrierile Evangheliilor să poată să prevadă așa ceva. Dar Isaia a știut. Robul a știut de asemenea că prin Ramurile lui, el a fost voluntar sacrificat și prin asta mulți oameni și multe neamuri vor fi salvate de la păcat, prin vărsarea sângelui Mielului.

Mulți oameni ‘mari’ au avut elogii și biografii detaliate cu evenimentele vieților lor, cu scrierile și istoriile și admirația noastră după chiar sute de ani mai târziu dar Isus este unic prin detalii privind viața Lui, cu sute de ani înainte de a se naște. De aceia este bine și cu adevărat rezonabil să credem în El. De ce nu acceptați sacrificiul pentru sângele vărsat ?

Detaliile cu privire la Isus răstignire continuă în Psalmul 22.

Ramul: încolțit exact când trebuie să … ‘fie tăiat’

Am explorat deja tema Ramurii, aceea extindere a mai multor scrieri ale profeților Vehicul Testament. Am văzit că Ieremia, care a trăit în anul 600 î.e.n. (î.H.) preluând tema de la Isaia care a trăit cu 150 de ani înainte, în recunoașterea că această Ramură va deveni Rege. În ultimul articol am văzut că Zaharia a continuat după Ieremia și a prevăzut că această Ramura avea să fie chiar Isus și că el va avea rol de Rege și Preot, ceva ce nu s-a mai întâlnit vreo dată în întreaga istorie a Israelului.

Ghicitoarea lui Daniel despre timpul în care va apare Unsul

Ceea ce se întâmpla mai departe nu este întâmplător. Daniel, care este pus între Ieremia și Zaharia, se referă direct la ‘Unsul’ (vom vedea imediat că ‘Hristos’ înseamnă ‘Mesia’), fiind de asemenea timpul în care se vorbește clar de tema Ramului. Această ghicitoare este fascinantă pentru că ne spune când va veni Mesia. Anul în care Daniel a vorbit despre asta era anul 538 î.e.n. (sau înainte de Hristos sai î.H.):

25. Să știi, dar, și să înțelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.

26. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit, și împreună cu el, și pustiirile. (Daniel 9)

De vreme ce Unsul = Hristos = Mesia, asa cum am văzut deja, înțelegând că Daniel a scris despre Hristosul care avea sa vină. Daniel specifică anume când (”decretând” zidirea din nou a Ierusalimului”) și specifică intervalul de timp (”șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni”) și care va culmina cu revelația lui Hristos (=Unsul) și misterioasa ‘tăiere din Ram’. Toată structura profeției este destul de clară, dar ca să înțelegem fiecare parte și să găsim revelația lui Hristos, este mai greu. Haideți să vedem cum a început sa ticăie acest ceas profetic.

Cum au reconstituit și reconstruit Ierusalimul prin decret

După Daniel, aproximativ cu o sută de ani mai târziu, Neemia devine paharnicul împăratului Persan Artaxerxes și care avea acces la cele mai mai înalte fețe din Imperiului Persan. În acest context el a întrebat dacă este posibil să refacă Ierusalimul și împăratul a aprobat acest lucru prin decret. Iată ce ne se pune:

1. În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe …

5. și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou.”

6. Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, și i-am hotărât o vreme.

7. Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,

8. și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuii de lângă casă, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

9. M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai mari ai oștii și nişte călăreți. (Neemia 2)

Observăm deci, că în decretul regesc, sprijinit printr-o scrisoare către militarii din Imperiul Persan se decide reclădirea Ierusalimul. Împăratul Artaxerxes (în varianta lui Cornilescu – în Biblie – este Artaxerxe) al Imperiului Persan este cunoscut în istorie seculară de când s-a specificat acel decret în perioada lui Artaxerxes (în al 20-la an de domnie, în luna Nisan). Artaxerxes care a devenit împărat imediat după ce tatăl lui – Xerxes – a murit în decembrie 465 î.e.n. (î.H.) (A) iar decretul a fost emis în luna Nisan 1 (martie/aprilie) în al 20-le an de domniei în Martie 5, 444 î.e.n. (î.H.) (A).

Șapte ‘Șeptari’ și Șaizeci și doi de ‘Șeptari’

Cine sunt acești ‘șeptari’ pe care Daniel îl utilizează pentru a ține minte scurgerea timpului? În Legea lui Moise, se vorbește de ciclul celor șapte ani, prin care pământul se odihnea fără a mai fi cultivat. Lucrul aceasta este consemnat astfel:

2. „Vorbeşte copiilor lui Israel și spune-le: „Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului.

3. Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. (Leviticul 25)

În contextul lui Daniel se înțelege ‘ani’ și urmărind linia aceasta, iar raționamentul ar fi al ‘șaptelea’ el scriind de altfel, despre ciclul de șapte ani. În cazul acesta, Șapte ‘al șaptelea’ și Șaizeci și doi de ‘Șapte’ aritmetic înseamnand (7+62)x7 = 483 de ani.

360 de zile

Complicând lucrurile s-ar părea ca este vorba de anii utilizați. Astăzi anul este de 365,24219879 de zile solare pentru că știm exact orbita de revoluție a pământului în jurul soarelui. În acele vremuri era normal să se numere anul prin revoluția lunii (ca de exemplu calendarul islamic care este în continuare utilizat) fiind de 354 de zile pe an sau prin 12 luni de 30 de zile, adică 360 de zile pe an. Ori cum s-ar calcula, trebuie să se ‘fixeze’ diferența, din cauza revoluției. În calendarul apusean, anul are 365 de zile și din doi în doi ani 366 de zile se compensează fragmentul diferit de revoluție. În vechia civilizație, în Egipt, în Babilon, India și Grecia, anul era totdeauna de 360 de zile. Daniel a folosit acelaș an (360 de zile).

Felul în care s-a spus când la veni Hristos

Știind acum informația despre calendar, este simplu să calculăm când a apărut Hristos, după cum a spus Daniel în ghicitoare, 483 de ani cu 360 de zile pe an însemnând:

483 de ani x 360 de zile pe an = 173.880 de zile

În calendarul apusean înseamnă 476 de zile solare, cu încă 25 de zile rămase. (173.880 de zile/365,24219879 = 476 cu încă 25 de zile rămase)

Bineînțeles începând cu decretul lui Artaxerxes, pe 5 martie, 444 î.e.n. Dacă se adaugă 476 de ani solari cu data de 5 martie, se obține 33 e.n. (după Hristos sai d.H.) (Nu este anul 0, calendarul merge de la 1 î.e.n. (î.H.) la 1 era noastră (d.H.) fiind făcute aritmetic: -444 + 476 + 1 = 33 (sau mai simplu 476 – 444 + 1 = 33).

Dacă acum mai adaugăm zilele rămase, adică 25 plus cele 5 zile (din martie) înseamnă 30 de zile, adică 33 e.n. (d.H.), așa cum vom vedica imediat. H.W. Hoehner spune (este ceia ce am înțeles eu):

”Dacă se adaugă 25 de zile la 5 martie (444 i.e.n. (î.H.)) se ajunge la 30 martie (33 e.n. sau d.H.), ceia ce înseamnă ziua a 10 în Nisan. Aceasta a fost ziua când a intrat Isus triumfător în Ierusalim… (H.W. Hoehner, Chronological Aspects of the Life of Christ Part VI, p.16, 1977 – nu cred că este tradus în românește)

Timpurile lui Daniel și profeția privind ‘al șaptelea’ și culminat cu Triumful lui Hristos
Timpurile lui Daniel și profeția privind ‘al șaptelea’ și culminat cu Triumful lui Hristos

Intrarea triumfală a lui Isus în ziua aceia

Isus a intrat triumfător în Ierusalim, chiar în ziua în care era Duminica Floriilor. Asta însemnând că am calculat folosind aritmetica elementară și am înțeles ce a vrut să spună Daniel – prin ghicitoare – anume ‘al șaptelea’ an. În ziua aceea Isus a fost prezentat ca Rege sau Hristos în poporul evreu. Știm aceasta pentru că Zaharia (care a prezis că va fi chemat Hristos) a scris următoarele:

Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe. (Zaharia 9: 9)

Această lungă răbdare a fost realizată în vremea în care Regele a mers la Ierusalim calare pe fiul unei măgărițe și poporul striga și se bucura. În ziua aceea când Isus a intrat Triumfător în Ierusalim era exact ziua în care Daniel a spus ghicitoarea – anume ‘al șaptelea’ – atunci când Isus a mers pe fiul unei măgărițe. Iată ce spune Luca:

37. Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”…

41. Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea

42. și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. (Luca 19)

În această scriere Isus plânge pentru că oamenii nu au înțeles chiar ziua aceia, pe care Zaharia cât și Daniel au prezis-o mai înainte vreme. Dar pentru că n-au înțeles că Hristos era deja revelat, ceva neașteptat s-a întâmplat. Daniel, exact în același pasaj în care se spune ghicitoarea cu ‘al șaptelea’, și prezice următoarele:

… șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. (Daniel 9: 26)

În loc să fie la tron, Hristos a fost ‘tăiat’ și nu a avut ‘nimic’. Prin utilizarea acestei fraze, ‘tăiat’ (unele Biblii spun ‘va muri’) Daniel face aluzie la tema Ramului, adică din Isai, cu mult înainte de Isaia, apoi elaborat prin Ieremia, urmând prezicerea numelui prin Zaharia și apoi timpul și semnătura prezisă de Daniel și Zaharia. Ramul a fost ‘tăiat’. Dar cum a fost ‘tăiat’ Ramul? O să vedem într-o nouă postare scrisa de proorocul Isaia și cât de adevărată este ea.

A) În referință la Chronological Aspects of the Life of Christ Part VI: Harold W. Hoehner

Semnul Rămurii: pus de-o parte cu sute de ani înainte de nașterea Sa

Am văzut deja cum Isaia a folosit tema Rămurii pentru a ne dezvălui o imagine mai sugestivă. Cineva din dinastia căzută a lui David, a avut înțelepciunea și puterea să prezică prin Isaia, ce avea să vină. Ieremia a continuat tema Rămurii, fiind chemat DOMN (adică, în Vechiul Testament, cineva pus de o parte  de Dumnezeu) care va schimba totul.

 Zaharia continuă despre Rămurii

sign of the branch Z

Zaharia a trăit pe la 520 î.e.n., imediat după ce evreii s-au întors în Ierusalim, după exilul din Babilon, însă care era sub puterea imperiului persan. Pe vremea aceia, poporul evreu lucra ca să repare templul care a fost distrus, precum și instituțiile și tradițiile mozaice. Zaharia era contemporan cu un om numit Iosua, care era un Mare Preot pe vremea aceia și care vrea să re-creeze tot sistemul preoțesc. Zaharia era un profet și împreună cu Marele Preot Iosua și alți colegi  doreau să conducă poporul evreu. Iată ce a spus DOMNUL – prin Zaharia – într-o ghicitoare profetică, lii Iosua:

8. Ascultă, dar, Iosua, mare preot, tu și tovarășii tăi de slujbă care stau înaintea ta – căci aceștia sunt nişte oameni care vor sluji ca semne. – Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.

9. Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptați șapte ochi; iată, Eu însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oștirilor; și într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea țării acesteia. (Zaharia 3:8-9)

Semnul Rămurii! Din nou! Începând cu imaginea creată de Isaia, acum 200 de ani și care continuă cu Ieremia cu 60 de ani înainte și apoi Zaharia continuă tema ‘Semnul Rămurii’. De data aceasta însă, Semnul Rămurii este de a asemenea chemat ‘vom sluji’. Cumva se pare că Preotul Înalt Iosua din Ierusalim, cât și colegul Zaharia care trăia în aceea vreme, în anul 520 î.e.n., au lăsat ca simbol privind Ramura (Odrasla), să vedem în ce fel? El spunea că ‘într-o singură zi’ nelegiuirea va fi înlăturată chiar prin DOMNUL. Aceasta se conectează cu posibilitatea de a fi ‘neprihănit’. Putem să ajungem la ‘neprihănire’ prin DOMNUL care înlătură ‘într-o singură zi’ nelegiuirea. Cum se poate așa ceva?

Semnului Rămurii: prin unirea dintre Preot și Rege

Mergem mai departe cele trei capitole din Zaharia și vom învăța ceva incredibil. Ca să înțelegem această profeție, trebuie să înțelegem faptul ca în vremea Vechiului Testament Preotul și Regele erau strict separați, adică erau doi oameni diferiți. Nici un rege Davidian (de la David încolo) nu putea să fie preot (cei ce au încercat a fi și rage și profeți au fost pierduți) iar la fel, preoții care s-au amestecat în treburile regești au eșuat. Treaba preotului era să medieze între Dumnezeu și om prin sacrificarea unul animal, astfel în cât sa se producă iertarea de păcate. Regele fiind pe tron, este pus ca să judece prin intermediul legii. Amândoi erau esențiali și amândoi erau distincți. Și totuși Zaharia era îngrijorat punter viitor:

9. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

10. „Să primești daruri de la prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia, și Iedaia – şi anume să te duci tu însuți în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon.

11. Să iei de la ei argint și aur și să faci din el o cunună, și s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot.

12. Și să-i spui: „Așa vorbeşte Domnul oștirilor: „Iată că un om, al cărui nume este Odrasla [în engleză este ”branch” și noi preferăm să scriem și în românește tot ram sau ramuri sau rămurele etc.], va odrăsli din locul Lui și va zidi Templul Domnului.

13. Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va ședea și va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, și o desăvârșită unire va domni între ei amândoi.” (Zaharia 6: 9-13)

Din nou Ramura noastră se face prezenta. Dar acum ceva este diferit de precedent:  înaltul preot pe vremea lui Zaharia era Iosua și simbolic el este pus ca rege pe tron. Să ne amintim că în Zaharia 3  (mai sus) Iosua este simbolizat prin ‘cel care va veni’. Este oare posibil ca Iosua, Marele Preot, să pună coroană (tiara) ca un ‘simbol’ de Rege și Preot? Aceste două roluri vor fi puse într-o zi împreună într-o singură persoană! Și mai observați încă ceva, Iosua este chiar numele lui, adică numele Ramului. Ce înseamnă așa ceva?

Numele ‘Iosua’ ESTE numele ‘Isus’

Ca să înțelegem aceasta, trebuie să ne gândim la Vechiul Testament și traducerile de-a lungul istoriei. În 250 î.e.n. textul în ebraică este scris de fapt în limba greacă. Aceasta este și acum în uz și este numită Septuaginar (sau LXX). Noi am văzut deja că titlul de Hristos este pentru prima dată scris în traducerea greacă și este scris  ‘Hristos’ = ‘Mesia’ = ‘Unsul Domnului’. (Dacă nu ați urmărit deja postările anterioare, trebuie să începeți mai întâi rolul crucial bazându-va pe ce se va întâmplă mai departe).

Joshua- Jesus
‘Iosua’ = ‘Isus’. Ambele vin de la numele ebraic ‘Yhowshuwa’

Este exact la fel cu transcrierea cuvântului ‘Hristos’ care derivă din cuvântul ‘Iosua’. Așa cum vedeți în figura de mai sus, Iosua este transcrierea originală din cuvântul ebraic ‘Yeshua’ care era un cuvânt pentru cel pus să ne salveze:  ‘Iosua ne salvează’. În cvadrantul 1 vedem că Zaharia a scris cartea în anul 520 î.e.n. În Vechiul Testament, cuvântul a fost transliterat în limba română ca ‘Iosua’ (în figura de jos, o jumătate de titlul este #3). În 250 î.e.n., traducerea din LXX este transliterată în greacă pentru tot Vechiul Testament. În cvadrantul 2, în limba greacă, este transliterată tot Iesous. În Vechiul Testament numele ‘Yeshua’  este numit Iesous in LXX (Septuaginta). Pe vremea aceia, Isus era numit Yeshua dar în Noul Testament, fiind scrisă în greacă, numele familiar este ‘Iesous’, ca și în LXX. Atunci când s-a scris Noul Testament în românește (după greacă) din ‘Iesous’ care s-a tradus (și transliterat)  ‘Isus’ (în figura de jos, o jumătate de titlul este #3). De numele de ‘Isus’ = ‘Iosua’. Tot de aceia Isus în Noul Testament este la fel cu Marele Preot Iosua în anul 520 î.e.n., fiind scris Yeshua’  în limba originală (ebraică). În limba greacă, amândouă nume sunt scrise ca ‘Iesous’.  În greacă, LXX în Vechiul Testament numele de Iesous (Isus) este familiar în Vechiul Testament. Noi am pierdut conexiunea prin numele Isus deși era foarte clar marcat cu săgeata verde. Dar numele lui Isus în Vechiul Testament este echivalent cu Iosua.

Isus din Nazaret este Ramul

Acum când știm contextul profeției lui Zaharia, este totul foarte clar. Din asta înțelegem ca profeția scrisa în 520 i.e.n. vestește ca numele Ramurii (Odraslei) este Isus.

Când ce am realizat aceasta, am lăsat totul deoparte și am notat. Pentru mine ‘coincidența’ a fost prea mult sa o las ca o simpla întâmplare. Era (și este în continuare) o profeție privind venirea Rămurii iar acest nume Ramura sau Odrasla se referă la Isus din Nazaret.

După Zaharia, acest Isus va unifica atât rolul unui rege cât și a unui preot. Ce au făcut preoții ?  Au sacrificat animale pentru ca Dumnezeu sa ierte fărădelegile oamenilor.

Asa cum de exemplu, Avraam a sacrificat un animal pe Muntele Moria și Moise a sacrificat un miel pentru Paști, preotul a preluat fărădelegile oamenilor printr sacrificiul animalului. [Ragnar, I’ve already put your blog in Romanian] Venirea lui ‘Isus’ avea sa aibă un rol asemănător, de a ‘șterge fărădelegile într-o singură zi’ – ziua în care Isus își va oferii propria Lui viață ca sacrificiu, cum este ilustrat în locul Muntelui Moria în  vremea Paștelui. Uneori după ce îndeplinea rolul de Preot, Ramura adică Isus, avea rol  în același timp și de rege (spre exemplu Psalmul 2) devenind ‘Preot pus pe tron’ – exact așa cum a precizat Zaharia care a trăit cu 500 ani înainte ca Isus sa calce pe pământ.

Interconectarea profețiilor în diferite epoci este pur și simplu fantastică. Credeți oare că mai există alți oameni în istorie și diferitele epoci profetice ale Vechiul Testament, a cărei vieți să fi fost profețite asa de mult precum viața lui Isus din Nazaret ? Unii critici spun că de fapt Isus a întregit ce era scris în evanghelii, doar pentru ca scriitori evangheliilor au făcut în așa fel încât povestea lor despre Isus sa se potrivească cu Vechiul Testament. Dar Zaharia spunea că Ramura este de fapt Isus și ca atare era numit ‘Isus’ din Nazaret și în afara evangheliilor. În Talmud de exemplu, Iosifus (Josephus) și alți istorici care vorbeau despre Isus, indiferent dacă erau prieteni sau inamici, s-au referit la ‘Isus’ sau ‘Hristos’.

Presupun ca unii au raționalizat că ‘Isus’ este un nume destul de comun la evrei, cu siguranță sunt multe alte persoane cu numele de Isus în istorie iar în aceasta ipoteza sa fie doar o coincidență. Dar să vedem cariera lui Isus din Nazaret. El spunea că este rege; de fapt Regele. Dar când trăia pe pământ era de fapt ca un preot. Treaba preotului este să i-a un miel în tradiția evreiască și ofere sacrificiul lui Dumnezeu, astfel încât prin moartea și sângele mielului să fie iertate fărădelegile omului (în tradiția evreiască). Moartea lui Isus a fost de asemenea importanta deoarece și ea a fost o jertfa dăruita lui Dumnezeu în numele nostru. Moartea Lui, aduce mântuire de păcat pentru ori ce persoană. Păcatele puteau să dispară într-o singură zi – literal – așa cum a prezis Zaharia – atunci când a murit Isus. Înțelegem ca Isus și-a îndeplinit rolul atât ca și Rege cat și ca preot. El, a armonizat și unificat cele două roluri într-unul singur. Ramura, care cu multă vreme în urmă a fost numita de David ‘Mesia’, era de fapt Preotul-Rege. Și despre El s-a prezis cu 500 de ani înainte, pe vremea lui Zaharia.

De aceia, a studia tema Ramurii din Vechiul Testament, ne face să ne minunăm. Dar relatarea nu se sfârșește acolo. Un alt scriitor în Vechiul Testament, prins ca un sandwich între  Ieremia și Zaharia, a prezis exact timpul când va veni.  Vom vorbi despre asta însă data viitoare.