Skip to content

Ghicitoarea-profeție din Psalmul 22

Cu câțiva ani în urmă un prieten și coleg pe nume J. a stat puțin la biroul meu. J. este deștept și educat și, foarte clar, nu crede în Evanghelii. Totuși era curios despre ce zic eu și ne-am angajat să discutăm deschis și amical. El nu s-a uitat deloc la Biblie așa că l-am încurajat să afle singur și să decidă.

Într-o zi a venit la birou cu Biblia și mi-a arătat că a citit câteva lucruri. Prietenul meu J. a răsfoit la întâmplare, undeva pe la mijloc. Am întrebat ce a citit și îmi amintesc conversația și ce a urmat apoi.

”Am citit psalmul 22”, a spus el

”Pe bune?” am spus eu. ”Știi cumva ce ai despre cine?”

”Păi cred că despre crucificarea lui Isus” a răspuns J.

”Bravo, ai înțeles”, am spus eu râzând. ”Dar tu înțelegi că era cu o mie de ani mai repede decât trebuia să fie. Psalmul este scris de David în jurul anului 1000 î.e.n., iar Isus a fost crucificat în anul 33 e.n.”

Nefiind familiar cu Biblia, J. nu și-a dat seama că Psalmii nu erau scriși de oamenii care au trăit pe vremea lui Isus. Prietenul meu J. a citit numai despre istoriile lui Isus, inclusiv crucificarea și la întâmplare a deschis Biblia și neștiind mai mult, a citit despre crucificare și atât. Am râs împreună când și-a dat seama de greșeală privind Biblia.

Mai târziu am întrebat pe J. cum a văzut tocmai Psalmul 22 și a crezut că era vorba despre crucificarea lui Isus. Așa am început să studiem despre Biblie. Dacă vreți, aș fi bucuros să studiem similitudinile dintre J. și cele două pasaje cap-la-cap, într-un tabel. Ajunând prin culori diferite pasajele similare.

Crucificarea prin comparația dintre Evangheliile și detaliile din Psalmul 22

 Crucificarea detaliată în Evanghelii

Psalmul 22 în scris 1000 î.Hr.

31  … L-au … L-au dus să-L răstignească…

39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap 40 şi ziceau: „…, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi) dă-Te jos de pe cruce!“ 41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: 42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! …“… 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru, l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. [Marcu 15] 16 Soldaţii L-au dus în curtea palatului… 17 L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, au împletit o coroană de spini şi I-au aşezat-o pe cap. 18 Şi au început să-L salutezicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“şi L-au dus afară să-L răstignească 37 Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea. [Ioan 19] 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. … fusese răstignit … [Ioan 20:25]Dar Toma le-a zis: “Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui”.. [Ioan 19] 23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?  Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă…Cei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap.
S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele, Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape şi nu am nici un ajutor!12 Mă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară. 13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au străpuns mâinile şi picioarele.
17 Toate oasele aş putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc;
18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.

Faptul că J. a greșit, chiar dacă logic, crezând că Psalmul 22 este o descriere de martor ocular a crucificării din Vinerea Mare, ne face să ne mai punem o altă întrebare. Cum se explică similitudinea dintre Evanghelii și Psalmul 22? Cum se poate ca cele două versiuni să fie atât de similare, până într-atât încât hainele să fie AMÂNDOUĂ împărțite (soldații au împărțit hainele între ei) ȘI au tras la sorți (hainele, fiind fără cusături, ar fi fost rupte în bucăți, așa că au fost trase la sorți cu zaruri). În Psalmul 22 se vorbește despre ceva cu mult înainte de crucificare și totuși se vorbește clar despre detalii precum mâini și picioare care au fost străpunse, oase care au fost dislocate, așa cum se întâmpla atunci la spânzurătoare). Mai mult, în Evanghelia după Ioan se vorbește despre faptul că după ce Isus a fost răstignit, o suliță a fost adusă și înfiptă în inimă de unde a curs sânge și apă, semn că Isus a murit. Este foarte interesant cum în Psalmul 22 se descrie cum ’s-a făcut inima ca ceara’. În versul 16 din Psalmul 22, în ebraică se traduce ca ‘străpuns’ literal ‘precum un leu’. Mai sunt alte cuvinte prin care se explică cum mâinile și picioarele sunt mutilate și străpunse prin găurire. Ce înseamnă toate astea?

Isus, prin pana scriitorilor Evangheliilor, a argumentat că similitudinile sunt de fapt profetice. Dumnezeu a inspirat Vechiul Testament și profețiile sale cu sute de ani înainte ca Isus să se nască și să aibă viața pe care a ales-o și prin care a murit, în așa fel în cât să împlinească ceea ce Dumnezeu a plănuit. Profețiile au fost adeverite pentru că prin ”semnătura” Divinității (Dumnezeu) a împlinit această promisiune în Vinerea Mare, nimeni neștiind în avans care este planul divin pentru viitor. Vedem de aceia că Dumnezeu a vorbit și istoria a menționat ca atare.

Explicația lui Bart Ehrman

Bart Ehrman este un binecunoscut expert al Bibliei și critic al Evangheliilor, care spune că profețiile privind Psalmul 22 sunt greșite pentru că în Evanghelii se vorbește de ‘Mesia’ sau ‘Hristos’ și faptul că a fost sacrificat, dar în Psalmul 22 nu se menționează nimic despre victima care era chiar ‘Mesia’. Iată ce spune el:

”Ce putem să facem de vreme ce profețiile evreiești despre Mesia nu pomenesc despre suferință și moarte?” (Bart Ehrman, Jesus Interrupted [Isus întrerupt], p. 234 – n. trad. nu se știe dacă există și traducere în limba română).

Dacă este așa, atunci se pune o altă problemă. Dacă Psalmul 22 este doar o profeție despre Isus și împlinirea Lui, atunci mai înțeleg, dar sunt multe alte profeții despre Isus. Oamenii de diferite straturi sociale, în diferite timpuri și toți au scris despre despre toate profețiile acestea în Vechiul Testament. Sunt multe și diferite instanțe în care putem să vedem dacă este sau nu adevărat. De aceia când Ehrman spune așa ceva, putem să vedem ce a scris Daniel în exil în Babilon pe la anul 550 î.e.n. când a avut o viziune despre profeția-ghicitoare:

”25. Să știi, dar, și să înțelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.

26. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit, și împreună cu el, și pustiirile. (Daniel 9: 25-26)

Hmm… În ceea ce mă privește, eu respect foarte mult acest expert care a studiat Noul Testament, dar este clar că pur și simplu a ignorat acest aspect în Vechiul Testament. Mai exact, se vede foarte clar că profeția este despre ‘Unsul’ (= Hristos = Mesia), adică ramura care a fost ‘tăiată’. Vremea a fost exact când trebuia, detaliile despre ‘tăiere’ precum și ce înseamnă moartea lui Isus, așa în cât refuzul lui Ehrman să admită profeția în Vechiul Testament și suferința și moartea lui ‘Hristos’, este complet greșită.

Explicația lui Spong

Alți învățați precum Shelby Spong, în cartea The Hebrew Lord (Domnul Evreiesc – n. trad. nu se știe dacă există și traducere în limba română) spune că de fapt Psalmul 22 și crucificarea lui Isus în Vinerea Mare au fost făcută în așa fel încât să ‘coincidă’ cu profeția și cu Evangheliile. El analizează fiecare vers și arată similitudinile dintre Psalmul 22 și crucificarea lui Isus în Evanghelii. Fapt este că Spong cel puțin recunoaște că similitudinile trebuie să fie explicate cumva. Dar făcând asta, ignoră complet mărturiile istoricilor din vremea aceia, în ceea ce privește Biblia. Iosefus și Tacit au scris despre asta:

”Pe vremea aceia era un om înțelept … Isus … bun și … cinstit. Mulți oameni – atât evreii cât și din neamuri au crezut și devenit discipoli. Pilat l-a condamnat la moarte prin crucificare.” (Iosefus, 90 e.n. Antichitates XVIII, 33 – n.trad. Iosefus a fost un istoric evreu).

”Hristos, care a fondat numele său, a fost executat pe vremea guvernatorului Ponțius Pilat (în provincia Iudea) pe vrea împăratului Tiberius”. (Tacit, 117 e.n., Anale XV, 44. n.trad. Tacit a fost un istoric roman)

Mărturiile sunt în acord cu Evangheliile și cu crucificarea lui Isus. Aceasta este foarte important pentru că multe dintre detaliile din Psalmul 22 sunt indicarea clară că moartea lui Isus s-a petrecut prin crucificare. Dacă Evangheliile scrise au inventat totul sau au distorsionant grav evenimentele reale pentru ca să se potrivească cu Psalmul 22, atunci toată povestea crucificării poate fi considerată ca și contrafăcută. Și totuși, nici unul din istorici nu contestă veridicitatea crucificării și Iosefus vorbește explicit despre execuția lui Isus.

Psalmul 22 și moștenirea lui Isus

Psalmul 22, nu se termină cu versul 18, ci continuă mai departe. Observați cum în final tonul este triumfător – și asta după ce persoana a murit!

26. Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe DOMNUL, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

27. Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la DOMNUL: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

28. Căci a DOMNULUI este împărăția: El stăpânește peste neamuri.

29. Toț cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viaţa.

30. O sămânță de oameni Îi va sluji; și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.

31. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte. (Psalmul 22: 26-32)

Observăm că nu se face nici o mențiune în detaliu despre moartea persoanei. Detaliile au fost menționate în prima parte a Psalmului. Psalmistul se referă la impactul realizat prin persoana care a murit și care va fi în ‘posteritate’ și în ‘generații viitoare’ (v.30). Dar cine a fost această persoană? Noi trăim cu mai bine de 2000 de ani mai târziu, după crucificarea lui Isus. Psalmistul ne spune că ‘posteritatea’ care va urma după ce acest om ‘străpuns’ care a murit într-un mod groaznic, va ‘servi’ ca o ‘reamintire a lui’. În versul 27 observăm că prezicerea se referă la locul geografic al impactului – adică până ‘la capătului lumi’ și ‘în toate familiile națiunilor’ și va cauza ‘întoarcerea lor la DUMNEZEU’. Versul 29 prezice că ‘cei care nu se pot ține în viață’ (de vreme ce într-un final toată lumea va muri) până la urmă vor fi îngenunchiați la tronul lui de Har. Neprihănirea acestui om va fi proclamată pentru toată lumea, chiar și cei care încă nu sunt în viață (adică ‘sunt nenăscuți’’) chiar în momentul morții lui.

Nici că se putea o predicție mai bună decât moștenirea ulterioară a morții lui Isus, așa cum se termină în Psalmul 22. După două mii de ani de la moartea lui Isus, Vinerea Mare este sărbătorită în toată lumea ca un simbol al îndepliniri misiunii lui Isus și toate acestea sunt explicate clar în Psalmul 22. Cine altcineva în istorie putea spune clar și detaliat despre moartea lui Isus și moștenirea vieții lui, cu atât mai mult cu cât Isus a fost născut cu 1000 de ani mai târziu?

Concluzia Psalmului 22 nu are nimic de-a face cu faptul că Evanghelia a împrumutat sau inventat povestea crucificării, deoarece se referă la evenimente care s-au petrecut mult mai târziu, și anume în timpul nostru. Evangheliile au fost scrise pe la anul 100 era noastră și de aceia nu pot fi considerate ‘contrafăcute’ ca să includă moartea lui Isus.  Apostolii nu știau ce impact vor avea aceste lucruri și atunci ne întrebăm cum a putut Sprong să incorporeze toate explicațiile? Simplu: a ignorat partea a doua a Psalmului 22.

Poate că acum, ca și prietenul meu J., puteți să folosiți aceste informații pentru o mai bună înțelegere a Psalmului 22, prin perspectiva crucificări lui Isus. Mental poate să pară puțin mai dificil, chiar delicat, dar va încurajez să nu abandonați. Recompensa este cu adevărat mare, așa cum cel care a scris Psalmul 22 se referă de asemenea ca o promisiune:

Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. (Ioan 10: 10)

Atunci la sărbătoarea Paște-lui puteți să fiți cu adevărat împliniți. Iată acum Psalmul 22 complet, precum și crucificarea după cei patru apostoli: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Fie ca prin aceste revelații să ajungeți să experimentați lucruri noi și nu numai în Vinerea