Promisiunea revelată pentru noi privind neprihănirea

În articolul precedent am văzut că Avraam a reușit sa treacă prin ce a trecut, numai pentru că a crezut cu adevărat în promisiunile lui Dumnezeu. Aceasta se rezuma la următoarea propoziție

Avram a crezut pe Domnul de aceea Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. (Geneza 15: 6)

Credința nu înseamnă a vorbi despre existenta lui Dumnezeu

Aș dori acuma să deschid ‘pachetul’ cu instrucțiunile privind ‘credința’ lui Avraam. De multe ori când vorbesc cu oamenii, ei spun că, credința este de fapt încrederea în existenta lui Dumnezeu. De foarte multe ori am văzut că ei zic ”Eu cred ca este Dumnezeu” – însemnând de fapt ”Ca Dumnezeu este real”. Cumva noi credem că Dumnezeu este impresionat și încântat că noi credem că El este adevărat. De fapt în Biblie este chiar și mai puțin, spunând doar atât:

Tu crezi că Dumnezeu este unul și bine faci; dar și dracii cred… și se înfioară! (Iacov 2: 19)

După Biblie, se spune simplu că Dumnezeu a vrut să fim puși în aceiași ”categorie” cu dracii. O să faceți singur judecata despre ce înseamnă aceasta, despre cât de mult înseamnă asigurarea aceasta. Este adevărat că Avraam a crezut că Dumnezeu este adevărat, dar nu aceasta a fost motivul întâlnirii. Pentru Avraam problema era ca ajunsese la bătrânețe , la vârsta de peste 80 de ani și nu avea nici un copil. Vorbind cu Avraam, Dumnezeu i-a promis de mai multe ori că o să aibă un copil. Această promisiune a fost esențială pentru Avraam atunci când  a fost pusă ca o Decizie Între-drumuri.  Avraam nu s-a gândit de loc dacă exista Dumnezeu sau nu, ci dacă promisiunea că va avea un copil va fi îndeplinita. Și Avraam a decis să creadă.  El a crezut că promisiunea se va realiza, efectiv a crezut în acesta promisiune. Credința în acest context este echivalentă cu încrederea. Avraam a ales să se încreadă în Dumnezeu privind o chestiune atât de importantă – deși dacă nu am fi aprofundat nu ar fi fost nimic încurajator.

Încă o dată, Avraam a crezut în promisiunea că va avea un copil. De aceia Dumnezeu a făcut ceva în plus, spunând că el va fi ‘credincios’, adică neprihănit. În cele din urmă, Avraam a realizat (prin Dumnezeu) amândouă promisiunile (un fiu și o mare națiune) deși neprihănirea a fost aproape pusă de-o parte.

Neprihănirea – nu prin merite sau eforturi

Am avut privilegiul să vorbesc cu multe persoane, de religii și filozofii diferite. Mi-am dat seama imediat că oamenii au teologii foarte diferite, dar practic toți cu care am vorbit sau am citit, cred că ceia ce este important este neprihănirea prin merite sau prin eforturi speciale, ascetism sau prin purtare ‘buna’. Noi credem ca prin a face bine nu rău, prin curtoazie sau religiozitate și prin ‘pus ceva de-o parte’ (ca de exemplu o ofrandă), putem sa încercăm sa devenim neprihăniți. Am prieteni care prin logica aceia cred ca budiștii din Tailanda, hinduismul în India, islamismul în toată lumea, catolicii, protestanții și oamenii care cred simplu că este ceva mai sus, o ‘Putere mai Mare’ – noi toți credem natural în credul nostru. Îmi amintesc că odată am intervievat studenții de la teologie despre balansul dintre merite și păcat ca să atingem neprihănirea. Dar Avraam nu a căpătat neprihănirea prin ‘merite’;  el a fost ‘creditat’ cu așa ceva. Care este diferența? Ei bine, dacă tu poți să meriți ceva, atunci o să lucrez ca să le împlinești. Este exact la fel cu banii meritați. Dar dacă cineva crediteză pentru tine, atunci înseamnă că altcineva a plătit. Dar când cineva a pus creditul pentru tine, când este pe gratis, devine complet diferit.

Pentru Avraam neprihănirea este pusă de o parte pentru că a crezut că este Dumnezeu și nu pentru că cineva a obținut lucruri bune prin religie. Avraam nu a făcut așa ceva ci doar a crezut promisiunea cum că va avea un copil, pur și simplu.

Avraam a crezut: mai mult, a jucat totul pe o carte

Că Avraam a crezut deci că promisiunea va fi realizată și ca va avea un fiu este simplu dar nu este chiar asa de ușor. Avraam putea foarte simplu să spună că dacă Dumnezeu ar fi vrut să facă acest lucru, ar fi fost realizat cu multă vreme în urmă, nu doar la bătrânețe. La acea vreme, Avraam și Sara (soția lui) erau bătrâni și nu mai puteau să facă copii (cu Sara). Să nu uităm că la prima promisiune privind ‘națiunea mare’ Avraam era deja în vârstă de 75 de ani. Și să nu uităm că Avraam, a plecat din țara lui și s-a dus în Cannan și mai târziu, când amândoi erau foarte bătrâni, Avraam și Sara tot nu avea copii – ce să mai vorbim de națiune! ”De ce n-a vrut Dumnezeu să facem un fiu când eram mai tineri?” s-au întrebat  ei.  Cu alte cuvinte, Avraam a crezut în promisiunea că va avea un fiu deși nu înțelegea cum. El a crezut în promisiune deși  Avraam nu putea să înțeleagă ce vrea Dumnezeu să facă.

Ca cineva să poată să creadă, trebuie ca să fie activ în așteptarea împliniri lui (ei). Întru-n fel, pentru Avraam totul a fost întrerupt atunci când în corturile în care trăiau în Țara Promisă în Cannan, aștepta aceea promisiune care însă nu se mai împlinea. Este mult mai simplu și rațional să se spună că promisiunea a fost uitată și să se întoarcă în civilizația Mesopotamiană (în Irakul de astăzi) acolo unde fratele lui și familia lui trăiau împreuna cu el.  Pentru Avraam viața era dificila, dar a așteptat în fiecare zi pentru ca promisiunea să se împlinească. Pentru el certitudinea că  promisiunea va fi împlinita a fost atât de puternică încât a sacrificat liniștea și siguranța lui și a familiei, practic în fiecare zi. Foarte adevărat și corect a anticipat promisiunea și a sacrificat toate celelalte lucruri considerându-le ca niște lucruri moarte. Credința în promisiunea lui Dumnezeu este de asemenea văzuta în iubirea lui Avraam pentru Dumnezeu. Avraam putea să spună că nu este nimic adevărat și să se întoarcă în vechea țara (sa continue să creadă în Dumnezeu și să facă lucruri bune pentru alți. Dacă ar fi fost așa, Avraam ar fi continuat să fie religios dar nu ar fi putut ajunge sa fie  ‘neprihănit’.

De aceia credința este dincolo de orice imaginație, mergând mai mai departe. Avraam a pus totul în joc, viața, reputația, securitatea, acțiunile de acum și promisiunile de mâine pentru că a crezut și a fost ascultător până la capăt. Așa se pare ca a fost hotărât a fi  Calea lui Avraam.

Avraam și calea noastă pentru a crede în Promisiune

Tot restul Bibliei este despre întâlnirile și Semnul pentru noi. Avraam și credința în promisiunea prin Dumnezeu, este asigurarea pentru despre promisiunea lui Dumnezeu și asta pentru fiecare din noi. Aceste promisiuni nu sunt legate de Avraam și mai ales de fiul său. Totuși pentru noi, ca și pentru Avraam, promisiunile sunt până la urmă puse  chiar în felul în care se ia o decizie (ca atunci când ai mai multe căi și trebuie să iei o decizie sa alegi care este drumul). A crede sau nu (adică crez) în promisiuni.

Dar despre ce fel de promisiuni este vorba? Iată câteva:

12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

13. născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:12-13)

24. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

25. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-l vor asculta vor învia. (Ioan 5:24-25)

9. Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieşi și va găsi pășune.

10. Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. (Ioan 10:9-10)

28. Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.

29. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

30. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:28-30))

23. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)

Aș putea să merg mai departe cu citatele. Dar ceia ce este important este promisiunea și faptul că fie prin Isus fie prin numele lui Isus, aceasta este promisiunea pentru tine și mine. Tot așa cum Avraam a decis să creadă în promisiunea lui Dumnezeu. Ca și cu Avraam, dacă noi credem în promisiunea acesta, atunci întreaga noastră viață ne este schimbată și suntem angajați în a face totul diferit. Toată viața va fi schimbată, de la lucrurile normale în viată, toate aspirațiile, pentru că totul este supus lui Dumnezeu și promisiunii Sale. Mental înțelegem aceasta cum că  – promisiunea – nu înseamnă că Evangheliile sunt puse la încercare. Și nu se pune de asemenea întrebarea este sau nu Dumnezeu și nici nu se dorește a fi pus la încercare și a izbândi prin meritele tale. Dacă ești cu adevărat credincios, dacă ești gata să te lupți și chiar să mori pentru Dumnezeu dacă  trebuie, atunci ești demn de a fi numit om neprihănit. Atunci călătoria va începe și credința ta va fi încercată tot asa cum Avraam a început călătoria și a terminat-o. În felul acesta, Dumnezeu a plătit prețul pentru ca tu și eu să fim creditați cu viață, o viata veșnică. Acest lucru a fost înțeles mai târziu prin Sacrificiul lui Avraam.

Deși Avraam a trăit în cu totul altă eră, cu foarte multe obiceiuri, culturi și ritualuri diferite, este totuși un model pentru noi și rămâne și acum un exemplu. Știm clar că Avraam a fost adevărat, atât din punct de vedere literal cât și din punct de vedere istoric și aceste lucruri sunt verificate, fiind împlinite și ca un standard precum un far, sau vestitor al eternității, nu ca niște credincioși nebuni, sa schimbi în final ceea ce tu nu ai (aceasta viata) sa câștigi ceea ce nu poți pierde (promisiunea vieții eterne).